Furtuna la Colibri - Guest Post

Laurentiu Badea, autorul blogului Alien Tower este invitat pe blogul meu pentru un guest post.

Iată-mă, pentru prima oară de când am împlinit vârsta maturității, spectator la o piesă de teatru cu păpuși. Deși mă vedeam mai degrabă cu un șir de copii lângă mine, sala a fost plină în mare parte de adolescenți, grupuri de liceeni mânați de profesori să se cultive. O domnișoară în spatele meu îi spunea prietenei ei că îi vine să plângă de plictiseală. Pe scenă, Marcel Iureș, maestrul, se străduia să îi distreze pe spectatori, acel Marcel Iureș care a lăsat Hollywood-ul pentru scena țării natale.

Furtuna lui Shakespeare a fost adaptată mult prea cuminte pentru un public foarte tânăr, deși unele conotații controversate sunt menționate pe alocuri. Povestea îl urmărește pe Prospero, Ducele de Milano, care fusese trădat de fratele său și forțat să se ascundă în peșterile unei insule izolate. Prin inteligența și iscusința sa, Prospero reușește să conjure un spirit căruia-i promite libertatea în schimbul ajutorului. Supus obedienței, spiritul Ariel îl ajută să uneltească împotriva regelui, complice sorții sale, folosindu-i fiul drept momeală. Prospero dorește astfel să obțină răzbunare pe cei care l-au trădat, dar în același timp dorește mai degrabă ca fiica sa să-și recapete locul de drept. Pornind o furtună care naufragiază vaporul regelui, în care convenabil se află fratele său, un vechi prieten, dar și alte personaje cu rol de „comic relief”, Prospero este pe cale să-și vadă planul dus la capăt.

Actorii au fost fantastici. Desigur, Marcel Iureș este un actor fantastic, își recită replicile cu o naturalețe surprinzătoare, dar colegii lui de scenă au avut rolurile cele mai grele, în special din punct de vedere fizic. Păpușile și recuzita pe care trebuiau să le mânuiască sunt deosebit de frumoase din punct de vedere calitativ, surprinzător pentru un teatru mic din Craiova. Sunt bucuros că am văzut cum lucrează acești oameni și câtă dedicație pun în aceste piese. De altfel, mă bucur că am văzut interiorul Teatrului Colibri din Craiova pe lângă care am trecut de nenumărate ori fără să știu câtă frumusețe misterioasă se găsește în interiorul acelei clădiri. Sper să mă regăsesc din nou spectator în scaunele acelea comfortabile și să mă pierd într-o piesă la fel de stranie.

Furtuna, Marcel Iures si Colibri

Multumesc Teatrului Colibri pentru invitatia la piesa Furtuna. Este prima oara cand merg la Teatrul Colibri, la o piesa cu papusi si a fost si prima oara cand l-am vazut pe Marcel Iures pe scena vreunui teatru. A fost ceva inedit si sunt foarte recunoscatoare.

Mi-a placut atmosfera din sala si recuzita. Va invit sa vedeti trailerul piesei:

Piesa este o adaptare a piesei The Tempest a lui William Shakespeare, care este plina de subintelesuri, dramatism si sobrietate. In 1978, la Teatrul Bulandra se punea in scena aceasta piesa in regia lui Liviu Ciulei. 

Mi-a placut foarte mult muzica din piesa jucata la Colibri, Marin Fagu compunand partea muzicala a spectacolului. Fiind prima oara la un teatru de papusi, atentia imi era concentrata pe modul in care actorii foloseau papusile, pe recuzita, pe miscarile din spatele scenei, pe detaliile din fiecare colt al scenei. Marcel Iures il joaca pe Prospero, personajul central al operei shakespeariene, iar modul in care incheie piesa a creat o legatura intre personaj, actor si public. 

Citeste Shakespeare, mergi la teatru! Iubeste arta! :)

Ghost in the Shell 3D

Am avut placerea sa merg la avanpremiera filmului Ghost in the Shell 3D la Inspire Cinema - Cinema 3D Craiova. 

Va invit sa vedeti trailerul filmului mai jos. 

Regia: Rupert Sanders 

Distributie: Takeshi Kitano, Scarlett Johansson, Michael Pitt

Ghost in the Shell are o cultura bogata in spate. Este bazat pe seria de anime-uri create de Masamune Shirow, specializat in ingineria mecanica. Filmul respecta benzile desenate, fiind un remake fidel al animatiei japoneze  din 1995. 

Filmul este arta concentrata in toate simturile. Culorile, sunetele transforma filmul intr-un spectacol si aici este meritul backgroundului creat de Shirow. A fost o surpriza placuta, nedezvaluita in trailer, aparitia lui Michael Pitt, pe care fanii il stiu din Boardwalk Empire. 

Povestea este plina de twisturi. Baietii buni nu sunt intotdeauna buni si cei rai nu sunt intotdeauna rai. Nu o sa va stric surpriza, dar va recomand ca, dupa ce priviti filmul la cinematograf, sa priviti/ repriviti animatia care sta la baza lui - cea japoneza. Sunt o sustinatoare a variantelor originale, care ne pot ajuta sa intelegem mai bine cadrul cultural, artistic si psihologia personajelor create de Shirow. 

Personajele si universul Ghost in the Shell sunt fascinante, iar Masamune Shirow este apreciat pentru creatiile care ii pun in valoare specializarea sa in ingineria mecanica. Universul este atat de bine creat, din punct de vedere tehnic, incat se spune ca tot ceea ce a creat la nivel fictional poate fi transpus in realitate. 

Recomandarea Rayuela's Blog: Daca iti plac filmele cu roboti, cultura japoneza, arta vizuala si auditiva, daca iti place de Scarlet Johansson in costum de cochilie :) sau poate de carismaticul Michael Pitt, cred ca merita sa mergi sa vezi acest film. Mie mi-a placut foarte mult si sunt interesata de benzile desenate acum. 

Va las mai jos doua poze, ca sa vedeti cat de asemanatoare sunt cele doua filme, originalul din 95 si acesta. 

Si in film mai joaca si romanca Anamaria Marinca, in rolul Dr Dahlin. Impresionant! Nu am observat vreo urma de accent si mi-a placut mult cum a jucat. 

Astept si impresiile tale in comentarii! 

Sunt casa mea

- Bună! Te văd abătută. Încă te mai gândești să vinzi terenul bunicilor tăi? 

- Mda ... uneori îmi spun că e mai puțină bătaie de cap. Cineva ar putea fi fericit acolo. Știi ... eu habar nu am ce să fac, cum să fac. 

- Da, da, știu ... Ești și foarte încăpățânată și nu vrei să ceri ajutor. Cred că ai putea măcar să discuți cu cineva care se ocupă de proiecte case. Ai putea să dai chiar acum pe internet o căutare ... Hai, hai, încearcă. Nu se prăbușește universul. E ziua ta și ai putea să îți faci cadou o ieșire din zona de confort. 

- Haha ... ce funny ești. Ok. Să vedem ... tastez proiect vilă. Să vedem ce rezultate obținem. 

Alex o privea uimit pe Ema. Cumva, chipul ei se transfigurase. Se uita pe site-ul respectiv de câteva minute, iar tăcerea și liniștea de pe chipul ei păreau un semn bun. Spera să o convingă să pună bazele unei case pe terenul pe care i-l lăsaseră bunicii. De când cu eșecul acela, nu mai voia nimic. Glasul ei îl trezește din visare: 

- Le-am scris un e-mail. Zarurile au fost aruncate. Se pare că sunt doar trei pași mici: o discuție inițială, proiectarea și documentația de autorizare și construcție. Floare la ureche. 

-Ești sigură că asta vrei și nu e pentru că te-am presat eu? 

-Nu sunt sigură, dar vreau să fac asta pentru bunicii mei. 

Ema a trecut prin toți cei trei pași cu mult curaj. Specialiștii AIA Proiect i-au răspuns la toate întrebările, i-au explicat fiecare etapă și, foarte important, i-au ascultat visurile și dorințele. De multe ori, ne este teamă să dăm glas și formă visurilor noastre, crezând că sunt imposibile. Dar Emei nu îi mai era frică și îi plăcea să vorbească mult:

- Eu o să vă spun cum văd eu casa ideală pentru mine și dacă vi se pare că visez prea mult, mă opriți :) Aș vrea să fie cu trei niveluri: parter, etaj și mansardă. Ador mansardele. Nu am avut niciodată una. Camera de la mansardă trebuie să îmi permită să privesc cerul și stelele, în timp ce stau în patul meu confortabil, ascultând Hugh Laurie - You don't know my mind la maxim. Nu mă pricep din punct de vedere tehnic cum să faceți, dar aș dori pe același nivel cu mansarda un pod ca în filmele americane, care, la nevoie, să poată fi utilizat și ca o cameră de dormit. De exemplu, dacă am mulți invitați ... 

- Continuați, vă rugăm, spun specialiștii de la AIA Proiect. Pentru noi, e foarte important să înțelegem foarte bine ceea ce vă doriți, astfel încât proiectul să ducă în cele din urmă la realizarea casei visurilor dumneavoastră. Ne place foarte mult că aveți darul vorbirii, dar ne și ajută să ne imaginăm toți aceeași casă. Vă dați seama ce tragedie ar fi dacă am vizualiza lucruri diferite? Ca o paranteză, ar trebui să publicați o carte. Aveți un stil de relatare captivant. 

Cei doi domni nu știau pesemne că în fața lor se află Ema Andrei, scriitoarea de succes de la începutul anilor 2000. După un succes răsunător cu o serie foarte populară în rândul tinerilor, aceasta intrase într-un blocaj și nu mai publicase nimic, cu excepția câtorva postări pe blogul ei. Ema continuă, măgulită de cuvintele care i se adresaseră.

- Scara interioară vreau să fie din lemn, să fie solidă și cumva spiralată. La etaj, îmi doresc două dormitoare și o baie. Vreau să pot ieși pe geam și să stau pe acoperiș ... tot în filmele americane am văzut. Să fie făcut acoperișul în așa fel încât să pot face asta. Baia să aibă o cabină de duș uriașă. La parter, aș vrea o zonă de relaxare: camera de zi, bucătăria modernă, o mini sală de cinema și încă o baie. 

- Puteți să ne dați mai multe detalii? 

-Da. Scara din interior să împartă cumva spațiul de la parter. Sub scară aș plasa baia. În dreapta, cum intri în casă, aș vrea să merg în living, să dau drumul la TV și să mă relaxez sau să stau cu prietenii. Lângă living, trebuie să fie bucătăria ... să fie cu arcadă, deschisă și pe geam să privesc grădina și copacii înfloriți. Ce mi-aș mai dori? În partea opusă, față în față cu livingul, va fi o mini sală de cinema. Iubesc filmele, aș privi non stop. Sa aibă un panou de proiectare uriaș și să fie instalate scaune exact ca într-o mini sală de cinema. Pot să am și subsol?

-Puteți avea ce vă doriți. Ce ați vrea să fie acolo? 

- Mi-aș dori o bibliotecă pe toată suprafața, pereții să fie din cărți și, într-un colț, să am și un birou pentru proiectele mele secrete. Îmi place să scriu ... câteodată. Fotolii și o măsuță ca să îmi pot savura ceaiul de la ora 5 :) Și mi-aș dori și o ușă secretă, care să îmi permită să accesez un mini dormitor. Doar să intru acolo și mă tolănesc visătoare în pat, alături de multele mele plușuri ... sunt colecționară. 

-Să vedem dacă am înțeles bine: ați dori o casă parțial clasică, în stil vintage și parțial modernă. Sala de cinema, bucătăria, baia, arcadele au un aer modern, pe când biblioteca, mansarda, podul, scara interioară par mai degrabă a avea un stil misterios, sobru, clasic. 

-Ați înțeles perfect. Sper ca nu e prea eclectic. 

-Nu, în niciun caz, se pot armoniza foarte bine. Vă mulțumim pentru detalierea dvs. Vom reveni imediat ce proiectul este gata, pentru a vedea dacă este, cu adevărat, așa cum v-ați imaginat.

........

-Bună, Ana! Unde e Ema? Mi-a zis să fiu aici la 6 dar petrecerea nu pare să fie în toi, deși e aproape ora 8. 

-Shhhh... să nu te audă. E la mansardă. Mai are puțin.

-Până ce? 

-O las pe ea să îți spună. 

La mansardă, Ema privește stelele timide de pe cer, în timp ce ascultă cu volumul dat la maxim în căști You don't know my mind. Acest cântec o ajută să își limpezească gândurile când e stresată ... Degetele-i albe îi tremură pe cuvântul SEND, care stă între ea și succesul sau eșecul ei. În cele din urmă, îl trimite. Pe toată perioada de proiectare și apoi construcție a casei, energia, entuziasmul, pasiunea și ideile îi explodaseră într-un curcubeu de lumină, culoare și sunet. După doi ani, romanul ei era gata. Dacă visase o mansardă și acum o avea, putea să creadă în orice. Deja își vedea romanul pe raft. 

*** Articol scris pentru Spring SuperBlog 2017

Ștrumpfii spațiali

- Ce faci, omule? Arăți de parcă nu ai dormit toată noaptea. 

- Mda, fiică-mea a făcut o obsesie pentru ștrumpfi. Cred că ai auzit și tu de noul film pentru copii Smurfs: The Lost Village, care apare la cinema din 31 martie 2017. Filmul are un trailer drăguț, trebuie să îl vezi și tu :) Eu l-am văzut de 100 de ori ieri :)

- Îmi pare rău, eu sunt la etapa filmelor de groază și SF cu ai mei. Ajungi tu și acolo. Să vezi atunci ce coșmaruri ai :)

............

În sfârșit, acasă ... perna pufoasă mă atrage ca un magnet ... 

... interiorul navei arăta bizar de albastru. Și eu eram albastru fosforescent. Deodată, aud în spatele meu vocea stridentă a unei ștrumpfițe:

- Lady Smurfette, ne apropiem de Pământ. Avem nevoie de ștrumpfimea domniei tale în sala de comandă. 

- Imediat, zic eu încă bulversată de ceea ce se întâmplă. 

Ajung în sala plină de monitoare și butoane și văd micile creaturi albastre din spatele ecranelor orbitoare. Seamănă cu noi și nu prea. Știu că singura noastră șansă este să vorbim cu ei, dar nici una dintre ștrumpfițe nu pare potrivită pentru această misiune. Le promit că voi analiza situația și voi reveni cu o decizie a doua zi. Aștept să adoarmă și mă strecor afară din navă, deghizată într-o ștrumpfiță normală, fără toate podoabele alea regale. 

E o noapte plăcută, iar stelele mă relaxează ... seamănă atât de bine cu planeta noastră ... Dacă bunica nu mă bătea la cap, nici că aș fi venit aici ... nu înțeleg rostul. Să îl caut pe ștrumpful Gargamel ... ce nevoie avem de el? Buni mi-a spus că acest ștrumpf era copil când au venit în prima misiune pe această planetă. Au intrat într-o pădure ciudată și o vrăjitoare l-ar fi transformat ... au fost nevoiți să îl părăsească ... nu înțeleg cum îl voi găsi eu, după atâta timp. 

Aud pași în spatele meu și o voce serioasă, care pare să mi se adreseze: 

-Hei, Smurfette, ce faci aici la ora asta? Arăți ciudat. Te simți bine? 

-Da ... aș avea nevoie de ajutorul tău. Vreau să dau de Gargamel, l-am căutat toată ziua, dar nu-i nicăieri. 

-Smurfette, cred că nu te simți bine ... ai mâncat iar vreo ciupercă din aia funny? Gargamel e inamicul nostru. 

-Glumeam, îi zic eu prefăcându-mă comică ... Somn ușor. 

Mă îndepărtez și văd un ștrumpf mai în vârstă pe care mă hotărăsc să îl abordez și să-i spun tot adevărul. Am vorbit toată noaptea. I-am explicat cine sunt și de ce am venit. Nu-i venea să creadă că Gargamel e un ștrumpf, chiar dacă unul de pe o altă planetă. Am mers împreună să îl căutăm ... Papa Smurf se ruga la zeul ștrumpfilor să ne aibă în pază. 

Când l-am văzut pe Gargamel, am înțeles de ce ... Din fericire, ștrumpfii spațiali au un praf magic, pe care îl putem folosi să schimbăm dimensiunea inamicilor noștri pentru câteva ore. Așa am făcut cu Gargamel și mâța lui enervantă ... nu prea le-a plăcut ... erau ca niște animale de companie ... A durat ceva până ce Gargamel a priceput cine sunt și nu voia să creadă ... a trecut de la negare, la furie și apoi la o adâncă tristețe. M-a întrebat de prietenii lui din copilărie ... apoi, l-am readus cu picioarele pe pământ și l-am întrebat dacă știe unde o găsim pe vrăjitoarea care l-a transformat. 

Am plecat toți patru (inclusiv mâța ofticată) către pădurea vrăjitoarei. 

..............

-Tată, hai mai repede. O să întârzii la școală. 

Încerc să îmi dau seama ce se petrece și să mă acomodez. Surprinzător, mă aud spunând: 

-Ai făcut rezervare la Ștrumpfii: Satul Pierdut? Că vreau să merg și eu. 

Antonia, șocată, face niște ochi mari:

-Tu? După ce m-ai disperat că te plictisesc ștrumpfii, acum vrei să mergi și tu? Adulții sunt niște ființe tare complicate. 

-Haha :) astăzi m-am trezit într-o dispoziție ștrumpfească și ador toți ștrumpfii de pe Pământ și din spațiu. 

-Ok, bătrâne, hai mai repede că unii au lucrare astăzi! 

*** Articol scris pentru Spring SuperBlog 2017

Visând la mare

Aveam 5 ani când am fost cu părinții la mare prima oară. Pentru fiecare dintre noi, marea înseamnă ceva ... ne aduce aminte de ceva ce vrem să retrăim ... poate de momentul acela de pură inocență în care stăteai în nisip toată ziua și te jucai cu alți copii. 

Asociez marea cu inocența copilăriei, pentru că oamenii sunt dezinhibați acolo, se simt liberi. Vezi oameni cu trupuri mai puțin lucrate sau oameni în vârstă, vezi diverse trupuri, diverse forme și culori și le iubești. Te iubești pe tine. Încetezi să mai fii atât de critic. Oricum sunt atâția oameni la mare, încât ar fi absurd să crezi că nu au altceva de făcut decât să stea cu ochii pe tine și micile sau marile tale defecte. 

Anul acesta, vreau să îmi petrec ziua de naștere la Mamaia. Vreau să retrăiesc o parte a copilăriei, aceea fără griji. Să nu știu ce zi este, ce oră, să mă regăsesc în liniștea dimineții și frumusețea răsăritului pe plajă. Nu sunt impulsiv de felul meu, dar vreau să fiu spontan, nebun și fericit ... ca la 20 ani, cum zic tipii din Voltaj. Mă chinui de câteva ore să găsesc o ofertă de hotel cu piscină. Mă simt lipsit de inspirație, așa că iau o pauză și dau drumul la radio. Îl aud pe Chirilă cum urlă Perfect fără tine și simt adrenalina cum mă inundă. 

Îmi ascult instinctul și fac rezervare la Hotelul Aurora din Mamaia. Îmi place că are restaurant, este aproape de plajă și ai garantată distracția la piscină. E ciudat că în momentul rezervării, am trecut doi adulți, deși nu sunt într-o relație și voiam să merg singur. 

Au trecut repede lunile până la ziua mea. Am ajuns la hotel și am rămas plăcut surprins de zâmbetul cald al celor de la recepție. Nu știu de ce am continuat să spun că partenera mea va veni zilele următoare. Nu era nicio parteneră și nici nu aveam chef de toanele vreunei domnițe. Mă tolănesc în patul confortabil și încerc să închid ochii puțin. Primele amintiri mă învăluie o dată cu mirosul sărat care vine dinspre balcon ... deschid ochii și zâmbesc ca un copil la vederea culorilor de alb și albastru în care este decorată camera. Mintea mea de craiovean se duce cu gândul la versurile lui Tudor Gheorghe  - O iubire alb-albastră. 

Mă simt ca acasă, mă simt familiar ... am cinci ani și mama mă strigă: Alex, mai stăm 10 minute ... Mă trezesc cu o poftă nebună să mă plimb. La recepție, mă întâmpină o altă domnișoară și mă întreabă dacă mă poate ajuta. Îmi prezintă facilitățile hotelului, iar piscina și restaurantul par atractive. Îi spun că îmi place foarte mult camera și așa aflu că hotelul a fost renovat și modernizat în 2008. Îmi dă niște pliante în care văd principalele atracții din Mamaia, așa că decid să mă aventurez puțin. 

Hoinăresc prin stațiune și, spre seară, aleg să fac o călătorie cu telegondola. Nu îmi place înălțimea, dar de ziua mea vreau să-mi înfrunt temerile. Lângă mine, o fată la vreo 23-25 de ani mă scrutează cu privirea și se lipește de mine. Simt că nu am aer, dar nu îi zic nimic ... mă bucur când ies afară și îmi continui plimbarea în aerul plăcut al serii. Sentimentul că cineva mă privește nu îmi dă pace. Mă întorc și o văd: fata din telegondolă. 

O întreb dacă o ajut cu ceva, iar ea începe să vorbească repede ... Mă întreabă dacă îi dau telefonul să își sune părinții. I-l dau și ea formează un număr. Vorbește cu mama ei și îndreaptă camera către mine. În momentul acela, mă blochez ... o aud cum îi spune mamei că sunt prietenul ei, că e bine că m-a întâlnit, că i s-a furat bagajul în tren ... 

În cele din urmă închide, iar privirea mea supărată o face să roșească. Îmi spune că nu voia ca mama ei să își facă griji, apoi îmi dă telefonul și se îndepărtează grăbită ... îmi pare rău că am fost dur, o prind din urmă și o întreb dacă are unde să doarmă. Încăpățânată și cu lacrimile curgându-i pe chip, nu îmi răspunde. O iau de mână și nu opune rezistență. O invit la un restaurant pentru că știu că îi e foame, apoi luăm un taxi spre hotel. Mi se pare ciudat că are încredere în mine. Sunt un gentleman, dar puteam fi un nebun. Îi povestesc despre mine și îi spun că e ziua mea. Nu zice nimic și atunci văd că adormise deja ... 

Am vizitat cazinoul din Constanța, Delfinariul și Planetariul. Era fascinată de tot ceea ce vedea. Pentru ea, era prima oară la mare. Ziua, leneveam pe șezlongurile de la piscina hotelului, iar seara ne plimbam prin stațiune, respirând aerul sărat și admirând apusul. 

Ne-am despărțit în București. Nu știam decât că o cheamă Ana ... a coborât și mi-a strigat, în timp ce trenul se pusese în mișcare: La anul, aceeași zi, Hotel Aurora din Mamaia.

.......

Mai e o săptămână până la ziua mea. Zilele trec, iar eu încă mă gândesc dacă să merg la Mamaia sau nu. 

.....

De ziua mea, mă trezesc pe la 5 și văd că mai am timp să ajung la gară. Plec ca un adolescent îndrăgostit. Ajung la hotel, unde sunt primit cu același zâmbet, în timp ce încerc să explic că o caut pe Ana ... cât de naiv oi fi părut ... apoi mi se spune că e posibil să fie fata care stă în fotoliu ...

Simt cum inima îmi bate din ce în ce mai tare ... ni se intersectează privirile, mă pierd în albastrul ochilor ei și în roșul buzelor sale ... îngenunchez și deschid timid cutia de catifea ... O aud cum spune da, apoi mă strânge în brațe atât de tare, parcă pentru a recupera acel an ... 

***Articol scris pentru Spring SuperBlog 2017

Fara frica

In urma cu cateva zile, descopeream campania de la Dr. Oetker - Fara Frica. Pentru fiecare poveste inscrisa acolo, ei doneaza 1 euro catre SOS Satele Copiilor. Merita, nu? Fa si tu o fapta buna si povesteste un moment in care nu ti-a fost frica sau, as completa eu, in care ti-ai controlat frica. 

Va spuneam ca acum o saptamana, cred, am vazut campania si nu am stat pe ganduri. De ceva vreme, sunt axata pe a face macar un act de generozitate pe saptamana. Si am facut cateva: am avut o invitatie la concertul cu Loredana Groza in Craiova si am cedat-o celeilalte castigatoare, ca sa poata merge cu cineva (invitatiile erau de o persoana); am donat o codita de par pentru o fundatie care face peruci pentru femeile afectate de cancer si am donat sume mici de bani pentru diverse cauze in care cred. 

Incerc sa va conving sa va inscrieti povestea fara frica, deoarece 1 euro de la fiecare inseamna foarte mult pentru cei care au nevoie de aceste resurse. 

Acum o saptamana am inscris povestea cu operatia unei alunite cu potential ... nu vreau sa spun de care, dar intelegeti. Eram paralizata de frica. Dar am mers sa excizez alunita si pana la urma totul a fost bine. 

Un citat spune ca a fi curajos inseamna a actiona asa cum trebuie atunci cand ti-e frica. Mi-am infruntat frica si am mers la doctor, mi-am facut un control al alunitelor ... 

Te invit si pe tine, intra pe prajiturifarafrica.ro si inscrie-ti frica, elibereaza dupa ce o infrunti. Fii curajos! Desi am inscris una, imediat ce dau publica acestui articol, voi mai inscrie o poveste. Si va voi povesti in noul articol. :)

Întrebările sunt cheia succesului

Actul I - Toți traducem, dar cum traducem?

Eram obosită mereu, citeam zeci de pagini pe tema lucrării mele de doctorat despre Reglementările legislative în domeniul publicității la nivel internațional. Ajunsesem să visez economie și termeni foarte tehnici. Citeam și în română și în engleză și îmi pregăteam și articolul pentru conferința din Paris. Am făcut articolul în română și apoi am început să traduc. Limba oficială a conferinței era engleza. Nu sunt traducător și am învățat engleza din nevoia de documentare. Credeam că e suficient să îmi traduc singură articolele.

Lucrasem la articol împreună cu îndrumătorul meu și, la întrebările lui repetate privind necesitatea de a merge la o agenție de traduceri să îl traducem, îi spuneam că mă ocup eu și totul este sub control. Presată de timp, am început să folosesc un program gratuit de traduceri, urmând să corectez ulterior. Fiind obosită și presată de timp, nu am realizat că mi-au scăpat foarte multe aspecte. 

Ca să vă faceți o idee, urmăriți clipul de mai jos cu cele mai stupide traduceri din domeniul publicității. 

Actul II - Conferința și traducerea nefastă

Am ajuns în Paris și am mers direct la universitate, pregătită să îmi susțin articolul. Nu eram lipsită de încredere în mine, ba chiar credeam că le pot face pe toate și chiar perfect. Uitasem, însă, un principiu de bază al eficienței muncii pe care îl predau și studenților: specializarea muncii. Ce înseamnă acest principiu? Înseamnă că eficiența muncii crește atunci când oamenii se specializează într-un anumit domeniu, pe care ajung să îl stăpânească foarte bine. Cu alte cuvinte, decât să faci 10 lucruri și să nu excelezi, mai bine faci unul foarte bine și îi dai posibilitatea altcuiva care se pricepe să le facă pe celelalte. Dar eu credeam că pot foarte bine să traduc un amărât de articol.

Eram înconjurată de specialiști renumiți din diferite țări. Am ascultat prezentările celorlalți și am admirat profesionalismul cu care erau realizate. Îmi tot spuneam: ce oameni pricepuți!

La prezentarea mea, văd cum atenția oamenilor se pierde, nu mai erau atenți la conținut și făceau remarci legate de traducerea articolului. Le auzeam șoaptele și ... m-am blocat. Mi-am cerut scuze și m-am așezat. Mi-au mulțumit pentru prezentare, am răspuns la întrebări și cam asta a fost tot. Nimic spectaculos. Pusesem atâta pasiune în articolul meu și am dat-o în bară din cauza traducerii. 

Actul III - Nu degeaba există traducători specializați

În pauza de cafea, îndrumătorul meu mă ia peste picior și îmi spune: Știi că există pe lumea asta niște oameni care s-au specializat în realizarea de traduceri profesioniste? Văzând că aveam lacrimi în ochi, încearcă să fie mai blând și îmi povestește că nu e o tragedie, dar, dacă vreau să mă remarc în domeniul meu, trebuie să recunosc că am nevoie de ajutor. Îmi recomandă Agenția de traduceri Swiss Solutions, care oferă traduceri specializate în diferite domenii, de la cel medical, la cel tehnic sau economic. 

Mai ții minte că le spunem studenților că specializarea muncii îți dă posibilitatea să te axezi pe ceea ce îți place? Dacă ai fi apelat la traducerile specializate Swiss Solutions, ai fi fost mai atentă asupra domeniului tău și interacțiunea cu ceilalți profesori de la conferință ar fi fost mai fructuoasă. Acești traducători au experiență, fac asta zilnic, iar traducerea este una de calitate. Sunt sigură că ai admirat prezentările celorlalți. Doar nu crezi că au făcut totul singuri? În spatele unui rezultat extraordinar se află munca unei întregi echipe. Nu uita asta! 

Actul IV - Întrebările sunt cheia succesului

Tot drumul spre casă, am meditat la ceea ce îmi spusese îndrumătorul meu și trebuia să recunosc că greșisem. Mă inspiră foarte mult cuvintele lui Martin Luther King Jr., pe care mă abțin să le traduc, pentru că nu sunt un traducător profesionist și acum recunosc asta. 

Acasă, am intrat pe site-ul agenției și am rămas plăcut surprinsă când am văzut că îți oferă o estimare de preț a traducerii. Acest serviciu este gratuit și foarte rapid. În 15 minute, pui o întrebare și ți se răspunde! Atât de simplu. Testez serviciul cu articolul pe care tocmai îl prezentasem la conferință și aștept. Rămân uimită de promptitudinea răspunsului, văd prețul și timpul în care îmi pot returna traducerea și îmi vine să plâng de nervi ... Sunt supărată pe mine că nu am putut să pun o întrebare agenției înainte să mă fac de râs. Pierdusem nopți întregi să corectez o traducere făcută cu un program gratuit de pe net și pusesem pe locul doi pasiunea pe care ar fi trebuit să o investesc în tema de cercetare. 

Mă uit în monitor și îmi văd chipul zâmbind când iau decizia de a trimite o comandă fermă pentru traducere. Articolul urmează să apară într-o revistă internațională de specialitate și acolo trebuie tradus într-un mod profesionist. 

Sunt fericită pentru că am învățat trei lecții importante: 

1. Pune întrebări! Nu te costă nimic și poți avea o surpriză plăcută. 

2. Acceptă că nu ești priceput la toate. Vei economisi timp și energie, pe care le poți canaliza către domeniul în care ești specializat.

3. Dacă ai dat-o în bară, acceptă și caută soluția. Nu trebuie să rămâi blocat pe o problemă. Ai ratat o oportunitate din cauza unei traduceri proaste? Recunoaște-ți greșeala și nu o mai repeta! Învață din greșeli și spune și altora despre experiența ta. 

*** Articol scris pentru Spring SuperBlog 2017

Agentul Certificat Energetic

Era seara, tocmai ce mă pregăteam să plec de la birou. Eram morocănos din cauza ploii și nici misiunile nu fuseseră atât de multe ca în zilele cu soare. Deodată, un ciocănit violent în ușă mă trezește din reverie. O domniță cochetă, cu o pălărie care îi acoperă chipul, începe să vorbească repede, fără pauze și fără sens. Posibil ca vigilența mea să fi fost diminuată, deoarece nu îmi puteam lua ochii de la buzele ei. O opresc pentru a putea să înțeleg ceva:

- Cu cine am onoarea?

- Dacă îmi spuneți și dvs, o să îmi dezvălui și eu identitatea, îmi spune ea timid. 

Iar eu, foarte bățos, spun: 

- Scrie pe ușă. Numele meu este Energetic ... Certificat Energetic. 

Îmbufnată, domnița îmi spune:

- Foarte bine! Eu sunt Termoviziune. Lucrez la celălalt sediu și sunt în misiune. Prima. Îți dai seama ce emoții am? Am nevoie de ajutorul tău. Nu am mai făcut niciodată termografia unei clădiri. Tu ești Certificat Energetic în București și ai mai multă experiență sau prieteni care fac asta. 

Ea vorbește și gândurile mele sunt undeva în ploaie, în barul din colț. Mă simt ca un detectiv privat, care trebuie să salveze o domniță în pericol ... sau ca în filmele cu gangsteri, în care ... dar firul ideilor este din nou întrerupt de buzele ei roșii: Ai de gând să faci ceva? Sau doar stai acolo? 

Mă tot întreb cine i-a spus că înainte eram Agentul Termoviziune 001. Dacă nu ar fi știut, nu ar fi fost aici. Încerc să îi povestesc peripețiile mele ca agent, dar ea începe să repete ca un robot atractiv misiunea pe care o are: să găsesc pierderile de căldură, zone cu mucegai, condens și infiltrații sau conducte înfundate. 

Mă uimește tenacitatea ei și dorința de perfecțiune. Îmi aduce aminte de prima mea misiune. Pentru a o calma, încep să îi prezint un plan și îi propun să fim parteneri în această misiune. Eu mă voi ocupa de obținerea certificatului energetic al acelui hotel, iar ea se va ocupa de termografie. Îi răspund la fiecare întrebare pe care o are și nu realizez că a trecut de miezul nopții, cerul s-a înseninat, iar eu vorbesc cu tânăra asta cu buze roșii, care îmi amintește de cineva ... 

O aud întrebând: Și tu ce faci mai exact? Iar eu îi explic că un certificat energetic este util pentru încadrarea unui imobil într-o clasă energetică, luându-se în calcul toți consumatorii: apa caldă, climatizarea, ventilarea, iluminatul artificial, încălzirea. Îi vorbesc despre clasele energetice, de la A la G și cum A e mai bun decât G ... la naiba! nu e atentă deloc, simt săgeți de foc în trup ... De cine îmi amintește? 

Cu toate astea nu mă pot opri, îi povestesc pătimaș despre importanța fiecărei misiuni, despre gândul cu care mă trezesc dimineața: acela de a obține performanța energetică. Nu sunt un super-erou, dar uneori, mă simt ca unul. Încerc să îi ajut pe oameni să realizeze îmbunătățiri ale consumului energetic. Până la urmă, toate astea ajută planeta. Ne ajută pe noi. După ce oferim clientului un certificat energetic sau realizăm termografia unei clădiri, le prezentăm și soluțiile printr-un audit energetic. Acestea dau valoare muncii noastre. 

Ea mă întrerupe și îmi adresează o întrebare: Vrei să spui că misiunea nu e despre certificate și termoviziune, ci despre mult mai mult?

- Da, îi spun sigur pe mine. Am ales să lucrez aici din dragoste pentru mediu, chiar dacă ți se pare ciudat. 

Dar șirul vorbelor mele este întrerupt de țârâitul telefonului. La capătul firului, îl aud pe agent Audit Energetic: Hei, cum stai cu energia? Mi-am încheiat misiunea și sunt fericit. Ieșim pe undeva sau ești ocupat cu fata aia? 

Nu vreau să mă dau de gol, așa că îi cer detalii și atunci îmi aduc aminte ... o caut cu privirea dar nu mai e nimeni acolo ... 

Vreau să mă consult cu Audit Energetic și îi spun că ne vedem la barul de peste stradă de biroul meu. Tipul ăsta e un om simplu, dintr-o bucată: el nu vede probleme, el vede soluții. Problemele pe care eu le găsesc, pentru el sunt o oportunitate de a găsi o soluție inedită. Concluziile mele par uneori triste, dar el îmi redă sensul și îmi arată direcția, ca un bun prieten. 

E 5 dimineața, mă despart de el și, un pic euforic, îl întreb fără prea mari speranțe: Ai cumva numărul ei de telefon? Iar el, râzând cu gura până la urechi, îmi zice: Îmi lipsesc mie vreodată soluțiile? Și scoate un bilețel cu numele și numărul ei. Mi-a zis să ți-l dau dacă îl ceri :)

Sunt fericit. Numele meu este Energetic, Certificat Energetic ... și sunt îndrăgostit. 

***

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2017

Amintiri cu farmec

Îmi era greu să deschid ochii și întârziam momentul acela confortabil în mod intenționat. Îmi plăcea să o ascult pe bunica agitându-se prin bucătărie, în timp ce pregătea gogoși pentru mine și fratele meu. Deși era frumos la bunici, în primele zile îmi era dor de mama. Deodată, cu ochii întredeschiși, o văd. Stă pe lada de zestre a bunicii. Culorile simple mă reconfortează. Mă ridic și deschid capacul: mirosul mamei e acolo. Nu înțeleg ce se întâmplă, dar mătușa mea vine la mine amuzată:

- Îți place?

- Miroase a mama, zic eu nedumerită. 

- E lapte Doina. Și eu, și mama ta și bunica îl folosim. 

- E bun de băut? întreb eu din ce în ce mai confuză.

Mătușa mea începe să râdă ca un copil și îmi spune că este ca o cremă, care îți face pielea catifelată. Apoi începe să îmi maseze mânuțele albe și firave, iar eu nu mă opresc din mirosit. 

Pentru mine, astăzi, Doina înseamnă mama, bunica și mătușa. Înseamnă copilărie, inocență și fericire. Ciudat că un produs atât de simplu ne poate declanșa atâtea amintiri, lăsându-mi lacrimile să-mi curgă pe buze. Sunt lacrimi de nostalgie și bucurie. Laptele Doina a fost produs pentru prima dată în urmă cu mai bine de o jumătate de secol, de compania Farmec. Putem spune că face parte din istorie: din istoria bunicii și mamei, din trecutul meu simplu de copil fără griji. 

Acum încerc să înțeleg adevărata semnificație a acestui produs românesc. Ce este doina? Este o poezie lirică din folclorul românesc, ce exprimă un sentiment de dor, jale, de dragoste ... un nume inspirat pentru un produs tradițional, care devine, astăzi, un simbol pentru trecutul femeilor românce, indiferent că trăiau la oraș sau la țară. 

Frumusețea e relativă, dar încrederea poate fi creată cu mici obiceiuri. O cremă de mâini sau un ruj roșu te pot transforma într-o persoană care emană fericire, putere și încredere. Acum am crescut, iar compania Farmec lansează în permanență produse noi, care, în timp, vor deveni precum Doina copilăriei mele. 

În urmă cu câteva zile, am sărbătorit FEMEIA. Cu gândul la femeile importante din viața mea (mama mea de 61 de ani, mătușa de 65 de ani și bunica de 82 de ani), caut o nouă cremă magică și o găsesc - Cremă de mâini lejeră cu Orhidee. 

Alegerea cremei nu este întâmplătoare. Bunica s-a căsătorit de Dragobete (zi în care și eu mi-am întâlnit iubitul) și, anul acesta, am fost să îi sărbătorim. I-am dus o orhidee și ne-am bucurat cu toții să vedem chipul bunicii înseninându-se ca al unei fetișcane. Îi plăcea floarea și îi sorbea parfumul. Sfaturile mele de frumusețe și încredere sunt simple: dragostea oferită celorlalți, o cremă de mâini și un zâmbet inocent. Bunica mea e frumoasă, pentru că zâmbește, în timp ce eu îi masez mâinile cu cremă de orhidee, așa cum mi le masa ea când eram mică și plângeam de dorul mamei. Orhidee și doină ... dor de mine, dor de mama și bunica. 

Pentru tine, cititorule, am doar un sfat ... Sună-ți bunica, mama și spune-le că le iubești și le mulțumești pentru toate clipele cu farmec trăite de tine, alături de ele. În momentul acela, la capătul opus al telefonului, chipul lor va radia de frumusețe și încredere. 

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2017

Primul magazin Gerovital in Craiova

Astazi, de 8 martie, Farmec inaugureaza primul magazin Gerovital din Craiova, plasat la parter, in Electroputere Mall.

Am avut o surpriza foarte draguta sa primesc un telefon la prima ora a diminetii de la un reprezentant Farmec. Acesta mi-a spus ca are un cadou pt mine, constand in produse cosmetice, un stick si un voucher de 70 lei. Foarte dragut! Multumesc mult! :)

Coincidenta face ca ma pregatesc sa scriu articol pt SuperBlog - proba Farmec! :)

LootCrate in Romania? Kind of :)

I really love to collect comics, figurines, special T-shirts and so on. And I love surprises. The idea to open a box and find something there is why kids love Christmas, am I right? 

So, in January, LootCrate had a really cool offer (buy three crates and you get one for free) and I finally decided to choose a three-month subscription plan. Of course, there started the adventure because Romania is not among the countries where LootCrate ships to. If you want to tell them to do that, they give you a link for a survey that I filled a long time ago and nothing changed. 

So, I asked a friend living in Italy to give me her address in order to have our crate delivered there. I ordered the January crate on January 18th and my friend received it in Italy on February 13th. So, almost a month. She had to send the crate to me. Finally, I had my January crate in March, but it is our first crate, so it was an amazing sensation. 

Really bad that Romania is not among the shipping countries. 

If you are curious about its content, you can watch our unboxing below :)

And here you have some of my pics.
 

Cum sa cumperi la cel mai bun pret la Gaudeamus

Anii trecuti, obisnuiam sa cumpar in mod impulsiv de la targ, pe principiul ca aici ar ajunge reducerile. Apoi, ajungeam acasa, cautam pe net si descopeream ca sunt mai ieftine online.

Asa ca, anul acesta, am aplicat strategia celor 2 ZILE:
1. prima zi in care vizitez targul este a doua zi, pentru ca prima este de obicei mai aglomerata, venind multi curiosi
In Craiova, Targul are loc intre 1-5 martie. Asa ca, am decis sa merg ieri. Am vizitat toate standurile si am memorat principalele 10-12 titluri care m-au interesat, precum si preturile lor aproximative. Daca nu ai memoria vizuala foarte buna, banuiesc ca poti sa iei notite sau sa faci poza cu telefonul.

Ajunsa acasa, mi-am notat pe hartie ceea ce am memorat si am inceput sa caut pe net preturile lor: eu ma uit pe Emag, Elefant, Nemira, Libris, Okian (pentru carti in engleza).

Am realizat ca unele titluri le pot gasi mai ieftine pe internet, iar altele sunt epuizate cam peste tot, deci targul e o buna ocazie sa procuri acele titluri.

2. Astazi, am vizitat targul pentru a-mi achizitiona cartile de pe lista scurta, incadrandu-ma in bugetul pe care mi l-am stabilit.

M-au atras mult Editurile Paladin si Arthur, Nemira si All.
Am cumparat Metro 2033 care sta la baza jocului, Dr. Bloodmoney de Philip K. Dick, Din intelepciunea lui Tyrion Lannister de George RR Martin si o carte de specialitate - Creativitatea in publicitate.

La Nemira, puteti folosi un voucher de 20% extrareducere - NEMIRA20.

Tu ce carti ti-ai luat? Au fost mai ieftine decat in magazinele online?
Oricum ar fi, te feilcit daca ai vizitat Targul! :)

Lectura placuta!

Provocarea generozitatii si Loredana Groza :)

Va spuneam ca am lansat un eveniment de provocare la generozitate. 

Prima fapta am facut-o prin donarea coditei mele (25-30 cm) pentru femeile cu cancer, care au nevoie de o peruca. Puteti citi mai multe aici. 

Astazi, de 1 martie, am fost un pic trista ca am ratat niste ocazii de a face un gest frumos, dar, apoi, mi-a venit o idee. Ieri, am castigat o invitatie la concertul cu Loredana Groza. Invitatia a fost oferita de Electroputere Mall. 

Am fost sa ridic invitatia, dar, fiind de o singura persoana si nestiind daca mai sunt bilete la vanzare, am decis sa ofer invitatia celeilalte castigatoare. Au fost doua castigatoare: eu si inca o doamna! Mai bine nici ca se putea! Am luat legatura pe Facebook si ne-am intalnit! Am considerat ca cel mai bun si frumos lucru pe care il pot face astazi este sa ii ofer doamnei respective locul meu. 

M-am bucurat mult ca am reusit sa fac o bucurie cuiva. 

Eu stiu ca ador muzica Loredanei! Dar ma multumesc cu Youtube-ul :)

Tu ce fapte bune alegi sa plantezi?

#kindnesschallenge #bekind