Am avut mereu convingerea că firul de iarbă sau floarea argheziană răsărită din mucegai sunt un simbol al speranței în vremuri apocaliptice. Din păcate, oamenii de știință atrag mereu atenția asupra încălzirii globale și majoritatea dintre noi preferăm să nu ne gândim prea mult la acest aspect.
Când eram mică, doream să fiu profesoară pentru a învăța copiii, asistent social pentru a-i ajuta pe cei săraci sau avocat din oficiu pentru a lupta pentru drepturile celor nevoiași. Între timp, am crescut, am devenit cadru didactic la universitate și, departe de a minimiza importanța a ceea ce predau, mă regăsesc cel mai mult în activitățile extracurriculare și în discursurile motivaționale pe care le susțin.
Privire în trecut și prezent
Cauza în care cred este aceea de a face bine, de a face mai mult decât ceea ce ți se cere, de a oferi și nu de a primi. Voi da și un nume cauzei mele - provocarea generozității, indiferent că vorbim de generozitate față de oameni sau față de animale, față de mediu, față de noi înșine, față de cunoscuți sau necunoscuți.
Provocarea generozității la locul de muncă
Fiind cadru didactic, am organizat activități extracurriculare (cerc de marketing, revistă, club de carte), am încurajat studenții să participe la diverse concursuri, stagii de practică, acțiuni de voluntariat, școli de vară. Motivația mea a fost reprezentată de credința că toate acestea îi ajută să se dezvolte personal și profesional și să contribuie la o societate mai bună. Am satisfacția să îi aud povestind cum și-au dezvoltat abilitățile de vorbit în public, cum și-au deschis afaceri sau s-au angajat în străinătate. Ideea e că aș putea vorbi zile întregi despre studenții mei și să caut noi aventuri extracurriculare în care să pornim. Vă las, însă, un clip video care sintetizează aceste activități. Este un speech motivațional susținut la o conferință de dezvoltare personală în cadrul Buzz Camp.
Provocarea generozității ca stil de viață
În septembrie 2017, am decis să fac ceva pentru mine, pentru animale și pentru planetă cu o singură decizie. Am citit mult despre acest subiect și am descoperit că, deși e bine să reciclezi, impactul asupra mediului este incomparabil cu cel adus de renunțarea completă la produsele animale. Statisticile avertizează că cel mai important factor în încălzirea globală este reprezentat de animalele crescute la scară industrială în ferme mecanizate.
Pe scurt, am realizat că, pe lângă gesturile mici pe care le fac deja pentru a salva mediul și a-mi reduce amprenta de carbon (plantare de copaci, reciclare, evitarea risipei alimentare și nu numai, donarea lucrurilor pe care nu le mai folosesc), cel mai bun lucru pe care îl pot face pentru mine și sănătatea mea, pentru animale și pentru întreaga planetă, este acela de a deveni vegană. Am peste 7 luni de când am plecat în această aventură și pot spune că mă simt minunat: am slăbit, am mai multă energie, dorm mai bine, nu mai am dureri de cap, nu mai obosesc, mă trezesc devreme, sunt mai optimistă, zâmbesc mai mult, am o digestie mult mai bună.
Sunt mai productivă la locul de muncă, mă pot implica în comunitate mai mult, îi pot susține și pe alții. Mi-am dat seama în aceste luni că, pe măsură ce susții cu argumente acest stil de viață, oamenii au tendința să te critice mai mult, deși există studii care arată că renunțarea la carne aduce beneficii individului și planetei prin descurajarea unor industrii agresive în care animalele sunt tratate prost, crescute cu antibiotice, hormoni, hrănite nenatural și ținute în condiții inumane.
Am realizat că oamenii devin curioși singuri și mă întreabă ce mănânc, cum mă simt și, văzând că nu am murit, ba chiar că analizele de sânge ies foarte bune, sunt dispuși să încerce sau măcar să asculte fără să critice. Există o diversitate de legume, fructe, semințe, cereale pe care nici nu le-am testat vreodată înainte de a deveni vegană. Mănânc bine, mult și slăbesc. În plus, salvez animăluțele și mediul.
 |
| Arhiva personală |
Provocarea generozității prin fapte mici
În activitatea didactică, am rămas adesea surprinsă să aud un student spunându-mi cât de mult a însemnat pentru el/ea o încurajare, un zâmbet, o vorbă bună. Gesturile mici contează mai mult decât ai putea crede. Eu am ales să fac următoarele lucruri: să donez haine, bani, jucării, cărți, păr pentru femeile bolnave de cancer, timp pentru studenții mei (dacă la miezul nopții e deadline-ul la vreun concurs, ei știu că sunt online ca să îi ajut), să susțin diverse cauze prin semnarea de petiții, un share pe rețelele de socializare, să ajut studenții care își caută un loc de muncă.
 |
Sunt multe lucrurile pe care le puteti face: deschideți ușa cuiva, oferiți o floare unui străin, zâmbiți doamnei de la supermarket sau altor angajați de la diverse instituții unde aveți treabă, cedați locul în sala de așteptare, dați un telefon bunicii, cumpărați ziarul de la vânzătorii stradali care înfruntă soarele arzător și ploaia pentru a face un ban cinstit, faceți complimente sincere.
Privire spre viitor
Pentru viitor, am un vis care sper să devină realitate cu ajutorul a două studente minunate pe care le-am întâlnit: înființarea unui ONG prin care să contribuim la dezvoltarea personală și profesională a tinerilor, având un rol complementar celui formal, oferit în școli.
Dacă nu aveți intenția înființării unui ONG, căutați unul pe care să îl susțineți prin voluntariat, prin donații, cedarea celor 2% din impozit sau prin promovarea în social media.
Se face primăvară cu o floare! Fiți voi această floare! Dacă fiecare dintre noi crede în puterea individuală a unei flori (propria persoană sau faptele mici de generozitate pe care le putem face), vom reuși să facem din acest loc unul mai bun pentru toți.
