Anul trecut, am apelat la serviciile unui auditor energetic pentru a înțelege stadiul în care se află apartamentul meu din punct de vedere energetic și ce măsuri aș putea lua pentru creșterea eficienței energetice.
Una dintre soluțiile pe care am dorit s-o implementez pentru a avea un apartament mai călduros, dar și mai eficient din punct de vedere al consumului energetic a fost reabilitarea termică. Intenționam să vând apartamentul în câțiva ani și un certificat energetic cu o clasă superioară ar fi putut crește valoarea acestuia. Am găsit o oportunitate pentru un certificat energetic ieftin și am valorificat-o.
Am chemat o echipă care să facă reabilitarea și să pună în practică și câteva idei de renovare pe care le aveam în minte de ceva timp. În primul rând, doream mărirea livingului prin includerea balconului. Venise primăvara, erau cam 20 de grade și muncitorii au zis că pot începe lucrul. Zis și făcut! Am făcut rost cu chiu cu vai de o schelă care să ajungă la etajul 3. Au venit oamenii, au scos ușa și geamurile care separau livingul de balcon și au început să lucreze. Deodată, a început să bată vântul puternic și mi-au spus că nu mai pot continua să lucreze pe schelă din cauza condițiilor meteo.
Au plecat, vecinii au început să facă o coadă imensă la ușa mea, de parcă s-ar fi dat covrigi calzi. Numai că inima le era rece și urechile îmi pulsau puternic de la decibelii ce depășeau zgomotul permis într-un bloc de oameni onorabili. Am încercat eu să explic situația temporară, dar aveau și oamenii dreptatea lor: nu e prea plăcut să ai o schelă la geam și să visezi noaptea cum urcă infractorii în apartament.
Vecinii ca vecinii, dar eu nu mai aveam ușă spre balcon. Așteptam rubrica meteo cu atâta patimă de puteai crede că depinde viața mea de prognoza vremii și, într-un fel, depindea deoarece nu eram sigur cât timp îi voi mai putea calma pe vecini. Începe rubrica meteo... o domnișoară timidă și cu ochelari anunță ninsori în toată țara. Apăs pe telecomandă să văd dacă nu e vreo înregistrare din luna decembrie, dar nu! E iarnă la sfârșitul lui martie! După temperaturi de 20 de grade, se anunță ploi, lapoviță și ninsori, cu intensificări ale vântului. Geamul spart de la bucătărie îmi confirmă că așa este.
Aveam o bucătărie cu un geam spart, un living cu ieșire spre schelă și un dormitor într-o stare momentan decentă. Am luat telefonul și am căutat o aplicație de meditație. M-am așezat confortabil pe podea și am început să respir ca un budist pe munte. Am intrat bine în rol, vântul îmi bătea prin plete de parcă aș fi fost la 7000 de metri altitudine.
A venit și noaptea... vecinii au adormit în timp ce îmi strigau vorbe dulci prin perete, iar eu supravegheam livingul. Filmul de groază pe care îl văzusem nu îmi dădea pace și îmi era prea teamă să dorm în dormitor. Am stat în camera înghețată și doar ochii mi se mai vedeau din mijlocul plapumii în care mă baricadasem. Primisem un cort de la fosta mea prietenă... încerca să mă facă să înțeleg că ar fi bine să mai ieșim și noi undeva. Nu m-am prins, așa că mi-a dat papucii, dar cortul mi l-a lăsat, așa că era nou. Am scos cortul de la naftalină și l-am inaugurat în sufrageria mea cu fulgi de nea. Era ca pe munte: aer curat, zăpadă... Aproape că vedeam și muntele... sau poate era doar blocul din față plin de zăpadă.
A doua zi, m-am trezit și eram recunoscător pentru asta. Televizorul s-a aprins chiar la rubrica meteo. Aceeași domnișoară anunța încălzirea rapidă a vremii. Bucuros, i-am sunat pe cei de la firma de construcții și amenajări să întreb dacă ar putea să termine balconul în ziua respectivă. Au confirmat că sunt foarte aproape de bloc și vor ajunge imediat. Când l-am văzut pe nea Marin, meseriașul șef la ușă, l-am pupat pe amândoi obrajii. Au aflat și vecinii că, la finele zilei, vor lua schela și au venit și ei să îl pupe. Pesemne nea Marin era foarte credincios, deoarece își tot făcea semnul crucii.
În cele din urmă, lucrurile s-au terminat cu bine: am finalizat renovarea și reabilitarea termică a apartamentului și am obținut un certificat energetic superior. M-am întâlnit cu fosta și i-am povestit că am fost la munte cu cortul... se pare că a rămas impresionată de curajul meu și a acceptat să îmi dea o a doua șansă.
***Articol scris pentru Spring SuperBlog 2018
