22 martie 2019

Nu lasa masina la voia sortii

Proba 8 din competitia SuperBlog ne provoaca sa ne aducem aminte de peripetiile noastre cu masina. Si cine nu a avut, nu? 

Desi acum avem alta masinuta, pana acum un an am avut un Citroen. Deoarece a stat cu noi 8 ani, ne atasasem oarecum, facea parte din familia noastra. Dar banuiesc ca asa e la prima masina. O lustruiam, o aranjam... O duceam in reprezentanta desi ea era veche de 10-15 ani. Nu credeam ca poti pati multe belele si stand pe loc, cu ea in parcare. Adica o zgarietura acolo se poate, doar stam la bloc si singurele locuri de parcare sunt pe marginea drumului, la mila Divinitatii. 

Intr-o zi, coboram noi din masina, o inchidem si ne indreptam tacticos spre bloc. La nici 2 pasi, auzim o bufnitura. Cand intoarcem capul, o fata confundase frana cu acceleratia exact in locul din fata masinii noastre. Masina lor nu a avut nimic. A noastra insa a avut spoilerul distrus. Au zis ca ne dau ei bani de spoiler. Numai ca acela a fost doar inceputul. Masina mergea. Am luat-o noi prin oras la o tura, doar ca apare indicator in bord ca apa ajunsese la un punct critic. Ceva se intamplase cu radiatorul. A trebuit sa fim tractati la un service. Acolo, au descoperit ca intrase o chestie in radiator, l-a oprit si de asta nu se mai facea racirea. Ok, am zis, am rezolvat totul, m-am gandit. Dupa o zi, incepe sa apara un senzor in bord. Ajungem din nou la service. Dupa mai multe investigatii, se descopera problema: in timpul in care radiatorul nu a functionat, s-a ars un senzor, care trebuia inlocuit. A costat cu totul vreo 300 de euro, relativ mult pentru ce parea a fi o simpla busitura in parcare. Asta pentru ca, fiind o masina second, am folosit spoiler din dezmembrari, altfel ar fi costat mult mai mult. 

A durat o saptamana, ceva bani, stres... a fost o peripetie cu final fericit, in sensul ca problema s-a gasit si totul s-a rezolvat. Nu au mai aparut alte defecte. Insa, am realizat ca problema putea fi evitata daca aveam un scut motor metalic. 


Un astfel de scut ar fi protejat radiatorul si motorul in urma impactului, care nu a fost chiar atat de mare. Si bucatica aceea de plastic nu ar fi intrat in radiator asa usor, distrugand senzorul. Problema e ca niciodata nu ne gandim ca se poate intampla. 

O alta peripetie a fost vara urmatoare acelui incident (in 2017) cand am zis ca nu mai stam cu grija in san si mergem la munte cu masina. Am plecat de la Craiova spre Rasnov si ne-am minunat in sinea noastra cat de bine merge. Cand prietenul a vrut sa exprime in cuvinte aprecierile fata de masina, s-a petrecut minunea. Exact in curbele aproape de Bran. A scapat cablul de ambreiaj. Nu stiu cum am ajuns la Rasnov teferi. Ideea e ca am riscat destul de mult si am fost complet nepregatiti. Nu am avut nici macar un carlig de remorcare. Am rezolvat in cele din urma problema la Rasnov pentru ca am gasit un service cu oameni deosebiti. Ultima noastra sansa dupa ce ne refuzasera deja toate service-urile din acel orasel turistic. 

Masina noastra la Rabla, secventa similara cu cea din serialul La Casa de Papel 

Cu toate aceste peripetii, am ajuns la concluzia ca cel mai bine e sa ducem masina la Rabla. Acum avem o masinuta noua si am realizat cat de important e sa te simti sigur atunci cand calatoresti. Sigur si confortabil, fara grija peripetiilor. Deja ne gandim la o vacanta in strainatate in vara si am pus ochii pe o cutie portbagaj care sa ne permita un confort sporit pentru a lua cu noi tot ce ne dorim si ne este necesar pentru o perioada mai lunga de concediu. 



Sfatul meu pentru toti cei care pleaca la drum este sa se echipeze foarte bine, deoarece multe accesorii iti ofera un plus de siguranta (carligul de remorcare, scutul metalic), altele confort sporit (suport biciclete, cutie portbagaj). O vacanta fara sa te simti sigur si fara confortul fizic si mental este pe jumatate irosita. Stiu cum m-am simtit atunci cand am ajuns la Rasnov si am realizat ca am avut doar noroc. Nu e bine sa mizezi pe noroc cand e vorba de masina si de siguranta ta si a pasagerilor. 

13 martie 2019

Oamenii fluturi de la Asociația Building Hopes

Prin 2017, discutam cu fosta mea studentă, Alexandra, despre un vis. Ea era voluntar Salvați Copiii, Filiala Dolj, de vreo 4 ani, iar eu făceam acte de voluntariat în cadrul FEAA, organizând un cerc de marketing și coordonând o revistă studențească. În interminabilele noastre discuții filosofice pe Facebook, ea a menționat acest vis - înființarea unui ONG și chiar zisese la un moment dat să facem cercul de marketing asociație. 

Recunosc că sunt o fire mai pragmatică și am luat-o ca pe un vis.... mi-ar fi plăcut și mie, dar mi se părea un vis și atât, la momentul respectiv. Ea era anul II master, ultimul an și la Drept, lucra, participa la concursuri și la alte activități extracurriculare. 

Timpul a trecut, am participat la Olimpiadă cu o altă studentă, Anca. Și în drumul nostru cu trenul spre București, din vorbă în vorbă, mi-a spus că îi place mult să lucreze cu copiii și că visul ei este să fie educatoare. Neștiind această latură a ei, mi s-au aprins brusc beculețele. I-am povestit și ei de visul Alexandrei și a părut foarte entuziasmată. 

Ambele sunt mai mici decât mine, au fost studentele mele, sunt fete energice, entuziaste și cu o mare disciplină a muncii. Asta se întâmpla prin iunie 2018. De atunci, lucrurile au început să se miște, am așteptat să termine și Alexandra și Anca examenele de final de an și la finalul lui iulie, am avut prima întâlnire legată de înființarea unui ONG. Am fost un pic copleșită de multitudinea de pași necesari înființării, dar cu optimismul fetelor, lucrurile au părut mult mai ușoare. 

Timpul a trecut, noi ne-am întâlnit tot mai des să punem cărămidă cu cărămidă pentru realizarea acestui vis, astfel că, pe 14 decembrie 2018, visul a devenit realitate. Am reușit să înființăm Asociația Building Hopes, axată pe educație. 

Arhiva personala, grafica realizata de Laurentiu Badea - Writer and Graphic Designer

Este una dintre amintirile de suflet ale mele - prietenia noastră care a mers dincolo de raportul profesor-student. 

Arhiva personala, in fata la televiziunea unde am vorbit de ONG

La împlinirea unui an, mi-ar plăcea să le arăt aprecierea mea oferindu-le un cadou aniversar cu semnificație. Anca și Alexa îmi sunt mai mult decât colege în ONG, îmi sunt ca niște surori mai mici. Cadoul pentru prietenele mele ar fi niște fluturi. Alexa mereu spune că noi suntem oamenii fluturi, acesta fiind și hashtagul nostru pe Instagram si Facebook. 


De ce spune Alexa că noi trei suntem oamenii fluturi și ce semnificație au ei pentru noi? În primul rând, logoul nostru este reprezentat de doi oameni care stau față în față, iar chipurile lor sunt aripile unui singur fluture (a se vedea prima poză). Suntem fluturi pentru că ne place să zburăm prin marea de visuri și să le facem realitate. Apoi, Alexa creează mici obiecte, iar de 1 martie ne-a oferit cadou un fluture făcut de ea.

Arhiva personala, fluture creat de Alexa

Acest limbaj a devenit ceva intern, e ca o emblemă a noastră. Mi-ar plăcea să avem toate trei un astfel de pandantiv pentru a reflecta unitatea noastră, prietenia și aspirațiile comune, unite în visul devenit realitate - Asociația Building Hopes. Îmi și imaginez aniversarea noastră, micul an care va fi trecut peste ONG-ul nostru. Sunt încrezătoare că vom realiza lucruri frumoase pentru că ne completăm într-un mod armonios. 

Suntem fluturi care încurajează alți tineri să zboare. Mă bucur că v-am descoperit și că zbor alături de voi! La mulți ani, Alexa și Anca! 

Acesta ar fi mesajul meu pentru ele pe 14 decembrie 2019. 

***Articol scris pentru Spring SuperBlog





5 martie 2019

Parisul - prima iubire și ingredientele din cocktail

Prima mea vacanță a fost cea din 2014, la Paris. Îmi aduc și acum aminte emoția primului zbor cu avionul în străinătate. Orice om are dreptul la vacanță, oricât de scurtă ar fi ea sau unde ar fi, în țară sau străinătate, la țară la bunici sau în propriul oraș, redescoperit prin ochii noi de turist. Christian Tour susține Dreptul la vacanță și oferă o gamă variată a destinațiilor turistice. În 2014, nu am fost în vacanță cu Christian Tour. A fost un city break câștigat și care s-a dovedit una dintre cele mai frumoase amintiri ale vieții mele.

Avem dreptul la vacanță deoarece aceasta ne aduce experiențe, amintiri care rămân cu noi. Lucrurile și oamenii din viața noastră pot dispărea, dar amintirile și emoțiile a ceea ce am trăit rămân cu noi. În plus, o vacanță înseamnă posibilitatea de a cunoaște locuri noi, oameni noi, de a învăța o limbă străină sau noi obiceiuri, de a întări relațiile cu cei cu care mergi în vacanță, de a te energiza, relaxa, de a învăța să trăiești în prezent, de a încerca noi experiențe culinare, de a te uni cu natura plimbându-te pe jos, prin ploaie.... Există atât de multe oportunități și beneficii dacă îți exerciți dreptul la vacanță. Aș putea spune, fără a exagera, că este un drept la viață, la o viață de calitate. 

Deși prima vacanță nu a fost o vacanță în România, pot spune că Parisul rămâne prima iubire în termeni de călătorii și vacanțe. Am avut norocul să merg în acest oraș romantic împreună cu prietenul meu, ceea ce a făcut totul mult mai frumos și misterios. Știm cu toții că farmecul unei destinații nu este dat doar de factori obiectivi, ci și de unii subiectivi. Putem, însă, să creștem șansele unei vacanțe de succes. 

Să vă povestesc ingredientele cocktailului meu pentru un city break minunat la Paris:

1. Ieșirea din zona de confort. Să faci lucruri pe care, în mod normal, nu le faci sau par că nu ți potrivesc. Poate fi încercarea unui fel de mâncare inedit sau interacțiunea cu oameni ai locului.

2. Să mergi mult pe jos pentru a cunoaște și micile și aparent banalele frumuseți ale orașului, acele lucruri despre care nu vei citi în revistele de călătorii. Noi nu am folosit deloc mijloacele de transport în Paris. Deși am fost cazați la un hotel aflat la 10 minute de mers pe jos de Turnul Eiffel (considerat principala atracție turistică a orașului), am mers până la Sacre Coeur în Montmartre pe jos. Dus-intors, am stat plecați cam toată ziua. 


Ce am văzut și altfel aș fi ratat dacă nu mergeam pe jos: parizieni obișnuiți, am simțit ploaia pe obraz și buze (o ploaie lejeră de primăvară), am învățat să ne orientăm după Sena și Turn, am cunoscut oameni din alte locuri, am avut timp să le observăm obiceiurile, am ajutat alți oameni făcându-le poze în fața diferitelor obiective turistice, am cunoscut noi localuri în care să mâncăm la un preț mult mai mic, etc. 

3. Dacă vrei o vacanță de neuitat, bifarea obiectivelor turistice nu este cea mai bună soluție. Îndrăznește să te simți bine, e vacanța ta! Deși am petrecut foarte mult timp admirând Turnul, Muzeul Luvru sau Sacre Coeur, ne-am dat seama că intr-un city break de 3 zile nu ai cum să le vezi pe toate, iar noi nu aveam de gând să ne petrecem puținele zile la coadă la aceste obiective. De aceea, am preferat să alegem obiectivele mai puțin aglomerate: Catedrala Notre Dame, Muzeul Armelor unde se află mormântul lui Napoleon Bonaparte. 


Am completat aceste vizite cu alte experiențe de neuitat. Am admirat Turnul Eiffel în prima noastră seară la Paris. Era ora 9 seara și deodată Turnul s-a aprins și luminițele licăreau intermitent asemeni unui brad de Crăciun. Este cea mai dragă amintire a mea și a prietenului meu. Am stat ca doi copii, cu gâturile ridicate spre înălțimea ginantului. 

4. Am fost în croazieră pe Sena, un mini tur de cca o oră pe Sena, în timpul căruia vezi principalele obiective turistice. A fost o experiență de neuitat, asculți în căști informațiile ghidului, vezi o mulțime de oameni din diferite culturi...

5. Am stat pe jos, pe iarba din Champ du Mars, în fața Turnului Eiffel. Acolo așa stă toată lumea, nu e interzis. Am savurat un sandwich și am admirat din nou Turnul. E un moment în care te poți lăsa pradă clipei ACUM, prezentului, eliberându-te de orice griji.


6. Am mâncat la o pizzerie italiană, la un fast-food chinezesc și la un bistro franțuzesc. Am rămas cu amintiri frumoase. La bistroul tipic franțuzesc, am fost întâmpinați cu: Champagne, Paris, Romantique.... Chiar așa s-a întâmplat....domnul de acolo era foarte glumeț și, în timp ce ne servea un sandwich Croque Monsieur, ne-a înșirat toate aceste cuvinte.
La pizzeria italiana, dl Aldo, proprietarul, mi s-a adresat cu Princess, ne-a întrebat de unde suntem și când a auzit România, a spus: Te iubesc, Mulțumesc și Cluj :) A fost magic.

7. Am întâlnit o fată de etnie rromă din Bosnia, care, aflând că suntem români, ne-a transmis un sărut prin aer, i s-au umezit ochii și ne-a vorbit într-o engleză impecabilă. A fost o mică interacțiune, dar care mi-a rămas în suflet. Dacă nu aș fi mers pe jos sau nu aș fi ieșit din zona de confort, nu aș fi trăit acest moment de interacțiune.

Acestea sunt doar câteva ingrediente din cocktailul meu, care sper să vă placă. Dacă vi se pare că are aromă de pământ, de ploaie, de dulce, de sărat, de cald sau de frig, de emoții, de iubire, de inocență sau Crăciun, este de la toate sentimentele care ne-au încercat în acele trei zile de vis.




Sursa foto: Pozele sunt din arhiva personala.
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019