Aventuri în Africa

Eram, în sfârșit, în autocarul care avea să ne ducă în savana africană. Plănuisem de un an de zile acest safari. Eu și prietenii mei eram entuziasmați. Deoarece drumul era lung, am început să privim trailere ale filmelor care urmau să se lanseze. Ne-a atras atenția "Jumanji: Welcome to the Jungle", un film de aventură care avea să se lanseze pe 29 decembrie 2017. 

Ne-am amuzat copios și deja ne veniseră câteva idei năstrușnice despre cum avea să fie excursia noastră prin Africa. Mă și vedeam un Dwayne Johnson neînfricat, salvându-i pe toți cu inteligența și forța mea.  

Prietenii mei au zis că putem încerca să jucăm Jumanji pe telefon, în rețea. Nici nu auzisem de un astfel de joc, dar părea interesant. Era un fel de joc de cărți, în care fiecare era un personaj cu super-puteri. Eu eram tipul cu ideile, bun la toate și ingenios, Moose arunca niște lasere, Shelly avea niște ochelari cu vedere nocturnă, iar Ruby crea iluzii optice. 

Ne-a prins serios jocul, până când șoferul anunță că avem pană și trebuie să schimbe cauciucul. Văzându-ne îngrijorați, ne-a spus că mai avem ceva de mers până la Parcul Național Amboseli, acolo unde știam că vom urmări felinele, rinocerii și zebrele în mediul lor natural. Șoferul tocmai schimbase cauciucul când am văzut apropiindu-se un leu uriaș, cu o coamă cât tot autocarul. Ne-am panicat cu toții, însă eu și Ruby am realizat că putem salva grupul. I-am spus că putem folosi cauciucul defect pe post de momeală. Eu trebuia să îl arunc în direcția leului, iar ea să creeze iluzia unei bucăți imense de carne crudă și apetisantă. Nu știam dacă va merge, dar am aruncat cauciucul cu toată puterea în direcția felinei. 

Șoferul ne-a spus să urcăm repede în autocar și să plecăm. Nu înțelegea de unde apăruse leul sau unde îi dispăruse cauciucul cel vechi. Am respirat ușurați când am văzut că ne-am îndepărtat simțitor de pericol. Ne-am petrecut ziua în liniște, făcând poze și selfie-uri și lăsând jocul deoparte. Seara nu aveam prea multe de făcut, așa că, fără să ne vadă ghidul, am început iar să ne jucăm. În toiul nopții, Shelly ne spune că niște păianjeni uriași se apropie de noi. Noi nu vedeam nimic prin întunericul de smoală, dar am simțit niște vibrații puternice ca și cum un gigant ar zgudui pământul. 

L-am trezit pe Moose și i-am spus să își pună în funcțiune laserele pentru că avem nevoie de ajutor. A distrus o parte dintre păianjeni, dar ceva nu funcționa cum trebuie. Păreau că se înmulțesc sau revin la viață. În momentul acela, am realizat că totul începuse când am lansat jocul pe telefon. Am intrat în telefonul fiecăruia, timp în care Moose, Shelly și Ruby încercau să îi țină la distanță. Am șters profilurile de joc și totul a început să devină încețoșat... 

-Hei, somnoroșilor, vizităm și noi ceva? se aude în apropiere vocea solemnă a ghidului. 

Eu și prietenii mei am renunțat să mai deschidem telefoanele, așa că i-am stresat pe ceilalți intrând în toate pozele lor. 

Articol scris pentru SuperBlog 2017

Secretul supraviețuirii

Era o dimineață însorită și tot ceea ce simțeam era un gol uriaș. Am început să hoinăresc pe străzi în căutarea a ceva... Postere de filme și reclame orbitoare îmi treceau ca într-un carusel prin fața ochilor. Mi-a atras atenția noul film care rula la cinema, Beyond Skyline. Privind posterul, mi-am dat seama că era un SF destul de interesant și m-am gândit că e o alegere bună pentru seara aceea de 3 noiembrie 2017.

La cinematograf

Eram obosit, dar dorisem să îmi anesteziez singurătatea cu un film care să îmi trezească emoții, lăsându-mi adrenalina să îmi curgă prin vene. În plus, mă delectam privind-o pe Bojana Novakovic pe marele ecran, una dintre simpaticele actrițe din serialul Rake. M-a impresionat filmul prin starea de alertă în care m-a lăsat până la final. Eram ca un arc și începeam să mă simt viu. Era un bun mod de a-mi încheia ziua. 

Invazia

Eram în pat și meditam la film, când, deodată, am auzit o bubuitură puternică. Am crezut că era un cutremur, dar luminile din fața casei mi-au dezvăluit adevărul. Am ieșit în curte, unde creaturi uriașe încercau să îmi prezinte planul lor de cucerire a planetei. Dar ce voiau de la mine? Comunicam greu cu ei, deși aveau un aparat care traducea mormăiturile lor în limbajul meu. 

Am înțeles că voiau să distrugă omenirea și să se mute pe Terra, deoarece planeta lor era atacată de un virus. Știau că eram cercetător și încercau să negocieze cu mine salvarea planetei. Numai că mie nu îmi păsa nici de oameni, nici de mine, nici de ei și planeta lor. Așa că așteptam să se încheie totul mai repede. 

Dezvăluirea 

Văzuseră că tortura nu merge, ba chiar îmi producea o stare euforică, așa că mi-au arătat pe ecranul uriaș din sala de control o fetiță. Semăna cu Lia, dar nu avea cum. Lia murise. O femeie, care semăna cu fosta mea soție, o strigă: Lia, trebuie să dormi, mâine ai concursul de dans. 

Nu, nu! E imposibil. Știu că avusesem o cădere nervoasă și pierdusem custodia, apoi agenția pentru care lucram mi-a comunicat că Lia și fosta soție dispăruseră. Lucram la ceva top secret și nu mai eram eu de ani de zile. Vorbeam singur și stăteam în subsolul casei... apoi, dintr-odată, agenția m-a concediat și mi-a închis toate porțile. 

În timp ce simțeam că mă topesc într-un foc infernal la gândul că Lia ar putea să trăiască și apoi să moară la o singură apăsare de taste, încercam să găsesc o soluție. Într-o clipă, lumea părea să aibă valoare pentru mine. Trebuia să o salvez pe Lia, deși exista posibilitatea ca ei să se joace cu mintea mea. 

Secretul 

În timp ce lumea era sub asediu, iar eu eram captiv, mă simțeam ca o furnică în mâinile unui uriaș. Oasele păreau să mi se frângă și aerul era de nerespirat. Le-am spus că voi găsi leacul, dar am nevoie de un bolnav și de laboratorul meu. Cumva, ființele astea mari îmi aminteau de cineva. Am lăsat ideea să se piardă într-un colț al minții, pentru că agenția îmi spusese că sunt nebun, iar uneori credeam și eu asta. I-am explicat comandantului navei că nu o să poată intra în laborator, pentru că nu ar avea loc și că trebuie să îmi aducă un tânăr, care să poată încăpea în casă, fără a distruge totul. 

A doua zi, eram în laborator cu tânărul extraterestru ale cărui semne vitale erau slabe. Deși nu eram înconjurat de tentaculele umede ale comandantului, știam că eram monitorizat. Cu toate acestea, Lia trăia și trebuia să fac totul pentru a o salva. Am început să fac diverse teste și să revăd însemnările dinainte de a fi internat. Multe documente lipseau, probabil luate de agenție, dar un cod se tot repeta... când l-am descifrat, mi-am adus aminte totul. În urmă cu doi ani, luasem contact cu o ființă extraterestră, similară ca fizionomie cu cei care ne invadaseră acum. Ajunsesem prieteni și comunicam telepatic. Într-o zi, noul meu prieten mi-a spus că lucrează într-un laborator, iar soția lui s-a infectat. Împreună, am reușit să găsim antidotul. Apoi, am mai avut o singură discuție în care mi-a mulțumit, mi-a spus că se numește Si Pu și că îmi rămâne dator. 

Prieteni sau dușmani?

Am încercat să îl contactez pe Si Pu, folosind diverse semnale, dar nu am reușit. Tânărul mormăia ceva, în mod repetat. Deodată, am început să îl aud pe Si Pu în mintea mea. I-am spus că am nevoie de ajutor, deoarece o specie extraterestră vrea să ne distrugă, dacă nu găsește leacul pentru boala de care sufereau. Într-o secundă, am putut vedea tot ce se întâmplase acum doi ani: Si Pu crease acel virus. Erau în război civil și o parte a populației hotărâse mutarea pe o planetă apropiată. Tatăl tânărului din fața mea, comandantul Ri An, încercase să găsească noi planete pe care să poată supraviețui, deși el voia, de fapt, să salveze planeta copilăriei sale. Si Pu nu mai folosise comunicarea telepatică de teama de a nu fi descoperit. Înțelesese acum că trebuie să mă ajute să salvez Pământul, așa cum eu îl ajutasem să o salveze pe soția lui. 

Puterile telepatice erau rare printre extratereștrii de pe planeta Ronia. Tânărul avea același dar ca Si Pu. L-am ajutat să ajungă la navă, unde i-a spus tatălui său că știe care este antidotul, dar nu îl va dezvălui decât cu o condiție: va merge pe planeta lui Si Pu și va asigura pacea între planete, căsătorindu-se cu fata acestuia. Ri An a acceptat pactul, renunțând și la atacul Terrei. 

O nouă zi

Era o dimineață însorită și tot ceea ce simțeam era fericire. Ușa se deschide și Lia mă îmbrățișează, spunându-mi că a luat Premiul I la concurs. O strâng puternic în brațe, ca și cum aș fi pierdut-o și acum aș fi revăzut-o după mult timp. Secretul meu este Lia. 

Articol pentru SuperBlog 2017

Ghost in the Shell 3D

Am avut placerea sa merg la avanpremiera filmului Ghost in the Shell 3D la Inspire Cinema - Cinema 3D Craiova. 

Va invit sa vedeti trailerul filmului mai jos. 

Regia: Rupert Sanders 

Distributie: Takeshi Kitano, Scarlett Johansson, Michael Pitt

Ghost in the Shell are o cultura bogata in spate. Este bazat pe seria de anime-uri create de Masamune Shirow, specializat in ingineria mecanica. Filmul respecta benzile desenate, fiind un remake fidel al animatiei japoneze  din 1995. 

Filmul este arta concentrata in toate simturile. Culorile, sunetele transforma filmul intr-un spectacol si aici este meritul backgroundului creat de Shirow. A fost o surpriza placuta, nedezvaluita in trailer, aparitia lui Michael Pitt, pe care fanii il stiu din Boardwalk Empire. 

Povestea este plina de twisturi. Baietii buni nu sunt intotdeauna buni si cei rai nu sunt intotdeauna rai. Nu o sa va stric surpriza, dar va recomand ca, dupa ce priviti filmul la cinematograf, sa priviti/ repriviti animatia care sta la baza lui - cea japoneza. Sunt o sustinatoare a variantelor originale, care ne pot ajuta sa intelegem mai bine cadrul cultural, artistic si psihologia personajelor create de Shirow. 

Personajele si universul Ghost in the Shell sunt fascinante, iar Masamune Shirow este apreciat pentru creatiile care ii pun in valoare specializarea sa in ingineria mecanica. Universul este atat de bine creat, din punct de vedere tehnic, incat se spune ca tot ceea ce a creat la nivel fictional poate fi transpus in realitate. 

Recomandarea Rayuela's Blog: Daca iti plac filmele cu roboti, cultura japoneza, arta vizuala si auditiva, daca iti place de Scarlet Johansson in costum de cochilie :) sau poate de carismaticul Michael Pitt, cred ca merita sa mergi sa vezi acest film. Mie mi-a placut foarte mult si sunt interesata de benzile desenate acum. 

Va las mai jos doua poze, ca sa vedeti cat de asemanatoare sunt cele doua filme, originalul din 95 si acesta. 

Si in film mai joaca si romanca Anamaria Marinca, in rolul Dr Dahlin. Impresionant! Nu am observat vreo urma de accent si mi-a placut mult cum a jucat. 

Astept si impresiile tale in comentarii! 

John Wick 2 (2017) - recenzie pt F must see

John Wick 2 este o continuare a filmului John Wick (2014), pe care trebuie să îl vedeți înainte. Nu pentru că nu ați înțelege mecanica filmului, ci, pentru că nu puteți pătrunde în totalitate psihologia filmului și a personajului central. Și, poate mai important decât asta, este greu să vedeți progresul artistic al filmului, care jonglează în această parte a doua cu magia culorilor. Din acest punct de vedere, filmul amintește de The Guest (2014). Scena oglinzilor din John Wick 2 este mult mai lungă și mai dark, dar destul de asemănătoare cu cea din The Guest. 

Continuarea pe F must see. 

Recenzie John Wick: Chapter 2 (2017)

La invitatia Inspire Cinema, caruia ii multumesc, am avut placerea sa vizionez John Wick 2. De data aceasta, am fost in sala 3 de la Cinema 3D Craiova si pot spune ca m-am simtit mult mai bine. 

Doua lucruri vreau sa va spun inainte sa va povestesc impresia mea despre film:

Acesta are rating N15, adica este nerecomandat copiilor sub 15 ani. Pentru parintii care isi trimit copiii la film, recomand sa vada macar trailerul, pentru a nu se trezi ca se duc la un film, de unde vin traumatizati pentru ca nu au stiut despre ce este vorba. Cinematograful are si filme mai light, dar acesta nu e light. 

Urmariti trailerul! :)

Trailerul trebuie urmarit si pentru a nu fi dezamagit, pentru ca, pur si simplu, este posibil sa nu fie genul tau si nu are rost sa te chinui. 

Ceea ce vreau sa spun este ca mie mi-a placut la nebunie, dar sunt gusturi si gusturi. Daca iti plac filmele de actiune, in care aproape toata lumea moare violent, du-te cu incredere. :)

Daca nu ai vazut primul John Wick, e musai sa il vezi inainte, nu pentru ca nu ai intelege, pentru ca ai putea sa te descurci, dar pentru a prinde atmosfera filmului si dedesubturile personajului. 

John Wick 2 este chiar mai bine realizat decat primul, dupa parerea mea. Regizat de Chad Stahelski (cunoscut pentru Matrix, 300, V for Vendetta, Constantine) si cu o distributie importanta (inegalabilul Keanu Reeves, Ian McShane pe care fanii serialului Ray Donovan si-l amintesc cu drag, Ruby Rose pe care ati vazut-o recent si in Triplu X si un vechi prieten din Matrix :)). 

Nu imi place sa povestesc filmul, pentru ca nu v-ati mai duce la cinema. Pot doar sa va spun ca John Wick este intruchipat perfect de Keanu Reeves, unul dintre actorii mei favoriti. Personajul te duce cu gandul chiar la viata actorului si pe mine m-a dus cu gandul si la personajul interpretat de Caviezel in Person of Interest. 

John Wick are o casa, un caine si o masina si atat iti trebuie sa i le iei :) Pe scurt, despre asta e filmul, atunci cand John nu mai are de pierdut decat atat. Un asasin care vrea sa renunte si nu poate. Mi-a placut mult universul creat in film, in care pana si asasinii au onoare, reguli si dau dovada de curtoazie ... profesionala. Filmul are misterul sau si este realizat artistic, daca incerci sa vezi dincolo de gramada de creieri de pe pereti si creioane :) Are culoare, iar scena oglinzilor este fabuloasa, amintindu-mi de filmul The Guest (2014). 

In concluzie, va recomand acest film, daca e genul vostru. Nu are sens sa critici filmul, daca nu e genul tau. Asa ca recomand o minima documentare inaintea vizionarii sale. 

Filmul va continua clar, asa ca trebuie sa vezi si John Wick (2014) si John Wick 2 (2017). Acesta din urma are premiera in Romania pe 17 februarie si il puteti viziona la Inspire Cinema. 

Nu este 3D, deci nu va luati ochelarii la voi :)