Când am citit provocarea lansată de Momondo pentru competiția Spring Super Blog 2017, a început să îmi bată inima foarte tare de entuziasm ... și nu exagerez. Chiar acum, la aproape o săptămână, am aceleași emoții. Asta înseamnă că se pricep la politica de comunicare. Nu e o coincidență că, semestrul trecut, le-am prezentat studenților mei la cursul de Scriere creativă în marketing campania The DNA Journey. Puteți participa și voi la acest concurs și aveți șansa de a câștiga un kit pentru testarea ADN-ului sau o călătorie de 1.500 de euro în țările din care proveniți. Vă invit să vedeți clipul de mai jos, care spune mai multe decât orice. Pur și simplu, mi se face pielea de găină de câte ori îl privesc.
Îmi aduc aminte că, după ce l-am prezentat studenților, m-am uitat pe site să văd dacă ne-am putea înscrie în concurs. Din păcate, concursul se terminase și am rămas nostalgică. Poate din acest motiv, am fost atât de extaziată când am văzut concursurile Momondo și m-am înscris la amândouă - The DNA Journey și Welcome to My World, pe Instagram.
Spuneam mai sus că mi se face pielea de găină când privesc clipul ... am sentimentul că sunt o parte a ceva mai important decât mine. Mă emoționează să văd oameni din alte culturi, indiferent de culoarea pielii, religie sau alte diferențe, cum ajung la sentimentul de unitate. Pentru mine, această călătorie (momentan imaginară) este o șansă la eliberarea spirituală.
Nu mai insist cu asta și o să vă prezint una dintre cele mai frumoase regiuni pe care le-am vizitat eu. Nu, nu e Parisul, nici Milano, Veneția sau Verona. De multe ori, obiectivele turistice foarte aglomerate ne răpesc posibilitatea de a ne conecta emoțional și intim cu natura sau oamenii acelor locuri.
Vă propun un exercițiu de imaginație și vă invit în lumea mea (Welcome to My World). Priviți poza de mai jos 1 minut și scrieți pe foaie 3 cuvinte care descriu ceea ce simțiți, dar și 1-2 povești care credeți că se află în spatele acestei imagini. Nu trișați :) 5 minute sunt suficiente.
 |
| Arhiva personală |
Poza este făcută în luna iunie 2015, la Castello di Vezio. Nu auzisem niciodată de acest castel. Eram cu o bursă postdoctorală la Universitatea din Milano și aveam o listă de obiective turistice, printre care și Lacul Como. Numai că lacul are o întindere mare și unele zone sunt foarte aglomerate. Am aflat de la niște prieteni de acest castel și am zis să îl vizităm. Pentru mine, acest loc este cel mai frumos loc văzut vreodată. Se află în localitatea Perledo, un sătuc cu aproximativ 900 de oameni.
Poate vă întrebați ce e așa spectaculos acolo. Realitatea e că nimic luat separat. Sunt detalii aparent lipsite de importanță, care te duc în timp, în anii de început ai castelului, acum aproape 1000 de ani. Drumul din parcare până la castel este pietruit și nu știi dacă mergi în direcția bună: nu prea vezi turiști, poate doar oameni bătrâni care stau la poartă și se miră ce e cu tinerii aceștia pe-acolo. Aleile sunt atât de înguste în Perledo, încât mai ai un pic și intri în curtea omului. Se spune despre satele montane de la noi că și-au păstrat istoria și au rămas nealterate de modernitate. Cam același sentiment te încearcă și la Perledo - Castello di Vezio.
Drumul până la castel este misterios: vezi sculpturi în lemn, livezi de măslini, șoimi și foarte multe fantome. Pare un loc uitat și de asta e atât de frumos. Legenda spune că numele vine de la Per l'Eden. Nu știu dacă așa e sau nu, dar ai, cu adevărat, sentimentul că ai ajuns în Rai.
Ruinele castelului, șoimii care îți trec pe deasupra capului, armurile soldaților, turnul misterios și fantomele te transpun într-un trecut dintr-un alt univers. Când am văzut fantomele și, în special, pe cea de sus, am simțit tristețe, compasiune și singurătate. Credeam că dacă o voi atinge, va dispărea în imaginația mea ... Erau și altele, la baza castelului sau pe marginile aleilor, care parcă te urmăreau și încercau să îți șoptească povestea castelului de 1000 de ani sau poveștile oamenilor din Perledo. Foarte aproape de castel, se află și cimitirul din sat, păzit de o pisică aristocrată gri, cu privire pătrunzătoare.
Am empatizat cu aceste fantome, care sunt o punte între trecut, prezent și viitor, dar și între miile de vizitatori care le conferă o poveste proprie. Cred că asta au vrut și administratorii castelului, pentru că această fantomă ești chiar tu, vizitatorul. Poate că de asta m-am simțit atât de unită de fantomă, voiam s-o ating, dar îmi era teamă. Îmi aduc aminte ziua aceea: era înnorată, vântul adia, era o zi rece de vară, dar, cu toate acestea, peisajul te lăsa fără aer, iar fantomele te însoțeau pretutindeni.
Spoiler: Nu citiți dacă vreți ca fantomele să rămână un mister!
În fiecare primăvară și vară, turiștii se oferă voluntari pentru crearea din calcar a acestor fantome. Iau diverse posturi, în diverse locuri din preajma castelului și ajută la realizarea acestor minunate fantome. În fiecare iarnă, sunt lăsate în libertate, calcarul dezintegrându-se sub acțiunea intemperiilor. Fantoma ești chiar tu, iar turistul devine, astfel, parte din Perledo, această perlă naturală a Italiei.
Dacă ai vizitat Perledo sau dacă ai făcut exercițiul de mai sus, aștept cu drag povestea ta. O poză este o frântură din tine, un amestec între tine și locul respectiv. Vă las mai jos și o galerie a pozelor de la castel, ca să intrați și voi în minunata lume a fantomelor.
