23 martie 2016

Paris, mon amour!



Dintre toate orașele pe care le-am văzut, am rămas cu nostalgia Parisului. Găsiți oferte pe diverse site-uri, agenții online. Dacă sunteți mai sceptici, ca mine, și eu zic că e bine să fii, uită-te pe pagina lor la Contact, apoi pe Facebook și convinge-te că sunt serioși, au experiență și oferă prețuri competitive pentru vacanțe memorabile.
Poți să mergi în multe locuri din țară sau străinătate, dar eu îți recomand pentru o vacanță Parisul. Dacă nu ai fost, e musai, dacă ai fost, e imposibil să nu ai deja nostalgia în sânge, ca mine. Găsiți pe site-ul lor diverse oferte turistice, însă eu vă recomand un city break.  

Pentru o călătorie la Paris, eu am ales avionul, ajungi în aproximativ două ore (depinde de orașul din România), este confortabil și se pretează mai bine unui city break. Mie îmi place foarte mult să stau la aer, în natură, pe străzi. Desigur, e frumos să te cațeri în Turnul Eiffel sau să admiri opere de artă la Luvru, dar nu vei simți cu adevărat Parisul decât dacă te plimbi pe străzile înguste, te oprești să bei o cafea la măsuțele puse în mijlocul trotuarului, stai în Champ du Mars pe iarbă și savurezi o baghetă franțuzească și un vin (sau un suc, dacă nu bei alcool).
Când am fost în Paris, am găsit cazare la un hotel de trei stele, la 10 minute de mers pe jos de Turnul Eiffel. Nu fusesem niciodată în acest oraș, dar aveam GPS și lecțiile făcute. În cel mai rău caz, te uitai după turn și Sena și ajungeai la hotel. Am avut și peripeții, dar plăcute. Deoarece am vrut să respir Parisul, nu am folosit deloc mijloace de transport în comun, astfel că, de la Turnul Eiffel la Sacre Coeur, în Montmartre, am mers pe jos. Dar a meritat.

M-a impresionat foarte mult și muzeul Armelor, unde se află mormântul lui Napoleon Bonaparte. Deși îmi propusesem să nu îmi petrec ziua închisă într-un muzeu, nu am putut să nu mă opresc să admir frumusețea armelor și costumelor din diverse perioade.
O altă amintire de neuitat este legată de prima seară în care am ajuns, nu era weekend, nu era sărbătoare, dar Turnul Eiffel s-a aprins ca un brad de Crăciun la ora 9 seara. Știam că este luminat, dar licărea intermitent, asemeni instalației din bradul de Crăciun. Nu știu de ce, pentru că în serile următoare nu a mai fost așa. Dar atunci, mă uitam pur și simplu în sus, fascinată, minunată și nu îmi venea să plec. M-am uitat în cele din urmă la oamenii din jur, din Champs du Mars, dar nu păreau la fel de fascinați. Probabil îl mai văzuseră și erau obișnuiți, dar pentru mine rămâne una dintre amintirile feerice trăite acolo.
Croaziera pe Sena a costat 14 euro, dar a meritat, a fost un vis frumos
 Știu că mulți vă gândiți că pe lângă Turn, se perindă diverse personaje care cer bani. Nu m-a deranjat nimeni. Am chiar o amintire frumoasă. Era dimineață, ploua și, din depărtare, s-a apropiat de noi o fată. Părea de etnie rromă, dar vorbea foarte bine engleza (am admirat asta), era politicoasă și chiar dacă am donat ceva pentru o chestie fictivă, m-a întrebat de unde sunt (i-am spus România) și în momentul ăla, am simțit o complicitate între noi, o empatie. Deși mi-a spus că e din Bosnia, când a auzit România, ochii i-au licărit și a trimis un sărut în aer către mine. Poate vi se pare banal, dar m-a impresionat cumva, era sinceră și cred că e frumos să iubim oamenii din jur, să îi privim mai atent și să ne bucurăm de prezența lor.
Am iubit Parisul în acele trei zile, dar nu muzeele și turnurile înalte mă fac să visez să ajung iar acolo (probabil voi apela la Vacanțe Speciale, deoarece o vacanță la Paris este specială), ci oamenii: bucătarul de la Bistro Dupleix, care ne spunea Champagne, Romantique, Tour Eiffel, sau Aldo de la o pizzerie italiană, care mi-a zis Princess și mi-a spus că a fost la Cluj și știe câteva cuvinte în limba română (Te iubesc, Mulțumesc), fata din Bosnia sau România, care a simțit o fraternitate culturală, vânzătorii din magazine sau chelnerii, care se bucurau că ziceam Bonjour și Merci.
Mergi la Paris și iubește-l, așa cum doar tu știi să o faci, călătorule plin de mistere! 

Acest articol reflectă emoțiile trăite de mine acum doi ani, când nici ploaia nu m-a oprit din a vizita Parisul pe jos.

Casa călătorului



Așa cum acasă, ne place să aerisim și să respirăm aer curat, și în mașină, locul în care petrecem destul de mult timp, noi și cei dragi, ar trebui să menținem un aer proaspăt. Mulți dintre noi nu cunoaștem importanța schimbării freonului auto sau a igienizării aerului condiționat și impactul pe care lucruri, aparent banale, le pot avea asupra sănătății noastre.
Mulți dintre noi amânăm încărcarea cu freon auto și eu sunt unul dintre ei. Găsim motive, că e prea scump, că durează prea mult. În realitate, prețul de încărcare cu freon este mai mult decât rezonabil și cu atât mai mult, dacă luăm în calcul beneficiile pentru plămânii noștri. Dacă ne aducem aminte de la biologie, sistemul respirator are un rol important pentru organism, este un subsistem într-un sistem complex. Ca și mașinile... 

 

De multe ori, observi că scoaterea mirosurilor este imposibilă, îți speli mașina, o aspiri, iei parfumuri speciale și, totuși, miroase. Cititul face bine. Eu zic să nu iei de bune reclamele service-urilor și să te documentezi despre ce presupune cu adevărat igienizarea aerului condiționat. Unii dintre voi știți, poate, dar cei mai mulți nu avem nicio idee. 

O să vă spun pe scurt povestea mea. Nu schimbasem ani de zile aerul condiționat, credeam că nu e așa important. Dacă ți-e cald, poți să deschizi geamul și gata J De fapt, imi era lene. Motive ca: durează mult, costă mult, iar mă vrăjesc cei de la service erau doar motive inventate de mine. Simțeam că ceva nu e cum trebuie, se auzeau sunete ciudate prin instalația de aer condiționat, cei care intrau în mașină aveau un fel de alergie când porneam aerul: strănutau, le lăcrimau ochii. O perioadă nu l-am mai folosit deloc, era toamna. S-a făcut iarnă, primăvară și apoi August. Iar cu luna August nu e de glumă. Era mijlocul lui August și nu mai suportam căldura. Trebuia făcut ceva. Am profitat de faptul că eram în concediu și am decis să merg la un service și măcar să îi consult. Nu o fi vreo avere. Sunt obișnuită să îmi las salariul prin service (deh, mașina veche). Dar am zis că măcar întreb. Poate unii vă întrebați de ce nu mă uitam pe net. Ei bine, una scriu mulți pe net și alta e la service. Nu de puține ori m-am trezit când am intrat într-un service că una îți spuneau la intrare (ieftin, rapid) și alta la ieșire.
Așa că mi-am luat inima în dinți, sperând să mă duc și să schimb freonul auto, nu să aflu că e fisurată instalația sau alte probleme. Am fost oarecum mirată cînd am intrat in service și oamenii m-au invitat pe o banca, la umbra unui pom. A durat cam 30 minute cu totul (inclusiv facturarea și diagnosticul) și până în 100 lei. Nu era nimic fisurat sau alte probleme. Acum realizez că a trecut ceva vreme și poate ar trebui să fac din nou o verificare sau să încerc partea cu igienizarea auto (am văzut că e și mai ieftină și mai rapidă).

Articolul a fost scris cu sinceritate pentru Spring SuperBlog 2016.