Mirosul de cozonac și căldura din sobă mă atrag spre lumi necunoscute, subțiind din ce în ce mai mult distanța dintre mine și Perry Crandall. Perry este un tânăr de 31 de ani pe care lumea îl consideră un retardat, deoarece a avut ghinionul să obțină un rezultat sub limita inferioară la testele de inteligență. Empatizez cu el, deoarece întotdeauna am urât etichetele pe care atât de ușor le pun unii oameni. Nu mi-au plăcut niciodată regulile, clasificările și tendințele de omogenizare. Suntem diferiți, dar asta nu ne face nici mai buni, nici mai puțin buni. Primisem cartea
Loterie de la un prieten și o adoram.
În timp ce așteptam ca bunica să îmi aducă o felie de cozonac, aud o voce:
-Hei, Perry! Ce numere ai băgat la loto? Cineva are numerele câștigătoare, dar nu i se dă de urmă.
-O să verific mai târziu.
După ce îmi închei programul de lucru la magazinul de ambarcațiuni, urc în apartamentul meu. Caut bucata de hârtie cu numerele de la loto. Mă uit în ziar, apoi din nou la hârtie, apoi din nou în ziar... Îl sun pe cel mai bun prieten al meu, Keith, să-i spun. Mă întreabă:
-Cât ai câștigat? Să nu mă faci să mă ridic de pe canapea degeaba.
-12 milioane de dolari, îi spun încurcat, neștiind dacă asta îl va face să se ridice sau nu de pe canapea.
-Stai acolo, Per, vin imediat.
Am mers cu mașina lui Keith toată noaptea, deoarece banii se ridicau din alt oraș. După ce am intrat în posesia banilor, Keith mă întreabă:
-Ce vrei să cumperi acum? Un televizor, o mașină de spălat, haine? Dacă aș avea banii tăi, mi-aș schimba rabla asta.
-Să mergem la librărie. Vreau să îmi cumpăr cărți. Crezi că or să îmi ajungă banii?
-Per, ai câștigat 12 milioane de dolari și primul lucru pe care vrei tu să îl cumperi sunt cărți?
-Da.
Keith oprește camioneta în fața librăriei și mă așteaptă afară. Mă plimb derutat printre cărți și, în cele din urmă, aleg trei:
Corpul nostru,
Știința în viața cotidiană și
Cum să gestionăm bugetele. Keith se uită chiorâș la mine. E cel mai bun prieten al meu, dar sunt unele întrebări pe care nu pot să i le pun. Am încercat o dată, dar nu a mers prea bine. Mi-a spus să cumpăr un manual de anatomie. Când am văzut cartea
Corpul nostru, am știut că acolo voi găsi răspunsurile la întrebările mele.
Când Keith m-a adus acasă, i-am spus că plătesc eu benzina și i-am înmânat banii. Deschide ochii mari și îmi spune:
-Per, mi-ai dat prea mult.
-Prea mult pentru o camionetă nouă?
Keith mă strânge puternic în brațe și ne luăm la revedere. A doua zi, mă duc la lucru cu gândul să îl ajut pe Gary, patronul magazinului. Ușa se deschide și apare o clientă. Mă întreabă zâmbind:
-Nu ești cumva Perry Crandall, cel care a câștigat la loto?
-Ba da, îi răspund timid.
-Nu ai cumva un pix cu numele tău sau vreun suvenir?
-Nu avem, dar vă putem oferi tot ce doriți în materie de ambarcațiuni.
După plecarea clientei, deschid cartea
Cum să gestionăm bugetele și încep să mi se aprindă beculețe. Pun mâna pe telefon și dau o comandă destul de mare. Gary sigur va fi fericit.
A doua zi, Gary intră nervos în magazin și întreabă:
-Perry, știi ceva de comanda asta? E o sumă uriașă, cred că e o greșeală. Suntem magazin de ambarcațiuni, nu de haine.
-Eu am făcut comanda. Dar stai liniștit, am citit cartea asta și cred că o cheltuială ca aceasta ne va aduce un venit mare. Dacă greșesc, voi cumpăra eu totul.
Sosește marfa, o aranjăm frumos și așteptăm clienții. Tricourile cu mesajul Dacă Perry Crandall poate, și tu poți!, pixurile și șepcile se dau în câteva zile. Gary, văzând o doamnă care nu mai găsește tricouri, mă ceartă:
-Perry, te rog să comanzi mai multe. Ți-am spus să verifici stocurile.
-Imediat.
Gary îmi spune amical:
-Bunica ta mi-a zis să am grijă de tine, dar se pare că te descurci și singur. Îți mai trebuie o fată.
-Mulțumesc, Gary. Doar am citit cartea asta cu bugetele și am fost atent la ce spun clienții. Cât despre prietenă, încă încerc să înțeleg partea cu corpul meu.
-Totul va fi bine. Ai început să ai succes și, pe zi ce trece, văd că ești și mai arătos. Acolo ce carte ai?
-Știința în viața cotidiană. Mie și lui Buni ne plăceau documentarele. Când citesc cartea asta, îmi aduc aminte de Buni. O întreb: Buni, de ce e cerul albastru? și apoi citesc răspunsul în carte și o simt lângă mine.
.........
O voce mă strigă... E Buni...
-Hei, somnorosule! Ți-am adus cozonac.
Scris pentru SuperBlog
