Vreau o vacanță în care să mă simt din nou doar un om, care poate face ce vrea, când vrea, fără să simtă ochii jurnaliștilor ațintiți asupra lui. Îmi vine o idee așa că pun mâna pe telefon și formez numărul lui Paty, dublura mea:
- Ce ai zice să fii Charlize Theron pentru o săptămână? Grecia, hotel de 5 stele, all inclusive, paparazzi și blitzuri la tot pasul...
- Sună bine. Tu unde vei fi?
- Tot Grecia, hotel de 3 stele, doar mic dejun și o cameră standard. Fără niciun jurnalist sau aparat de fotografiat, doar eu cu mine.
- Ești sigură?
- Foarte. Îți trimit toate detaliile.
Am ales să mergem amândouă în aceeași stațiune din Grecia, Santorini, ca să fiu sigură că atenția oamenilor este îndreptată spre Paty. Ea va sta în condiții cât mai luxoase, iar eu într-un hotel cât mai simplu, dar, în același timp, frumos și liniștit.
Am plecat din București cu vacanțe Christian Tour în timp ce Paty pleca din Londra. Am trimis câteva mesaje anonime unor jurnaliști pentru a le spune de plecarea în vacanță a actriței Charlize Theron. Încercam, astfel, să mut atenția și lumina reflectoarelor de la mine.
Ca să fiu sigură că nu mă va recunoaște nimeni, m-am tuns foarte scurt, ca în Mad Max: Fury Road, am renunța complet la machiaj, mi-am luat multe perechi de ochelari de soare, pălării și șepci și multe tricouri largi, blugi și adidași. Arătam foarte masculină și contrastam puternic cu Charlize Theron pe care o vedeam asaltată de paparazzi pe un aeroport din Londra.
Plecam într-o aventură de descoperire personală, un fel de walkabout (călătorie spirituală) prin Santorini. Pentru a înlătura orice dubii, am preferat să nu vorbesc în limba engleză, ci în italiană. La aeroport, mi-am luat un ghid cu Grecia, asemeni celorlalți turiști care nu au mai fost niciodată acolo. Poate vă întrebați de ce Grecia sau de ce Santorini? Pentru că am pus pe o foaie mai multe destinații comune și am dat cu zarul. Asta a ieșit. Putea fi la fel de bine și Tenerife sau Mallorca. Dar ca să fiu complet sinceră, întotdeauna m-au atras acoperișurile albastre și pereții albi ai clădirilor de pe insula grecească. Simt o nostalgie inexplicabilă, ca și cum, într-o altă viață, aș fi trăit acolo o minunată poveste de dragoste...
Eram entuziasmată cu gândul la cele 7 zile minunate pe care mi le voi petrece acolo. Alesesem o cursă charter cu avionul deoarece este mult mai comod și mai sigur decât cu autocarul. Mi-ar fi fost greu să fac o schimbare atât de drastică, așa că am ales cea mai rapidă metodă pentru a ajunge la destinație. După cum îi spusesem și lui Paty, alesesem un hotel de 3 stele pentru simplitate și culori. De când am văzut hotelul acela în culorile specifice stațiunii, ascuns timid printre flori și coroanele copacilor, am fost hotărâtă.
Mă și vedeam cărându-mi singură bagajul pe această alee, fără nimeni care să se ofere să mă ajute. Eram în extaz! Iar balconul... ooh, acolo aveam să îmi savurez ceaiul verde dimineața.
Deși puteam alege un sejur all inclusive, am preferat să servesc doar micul dejun la hotelul Andreas și să profit de apropierea acestuia de plajă. Voiam să mă simt liberă de orice obligații, chiar și de aceea de a lua masa într-un loc fix. Voiam să colind, să vorbesc cu localnicii, să vizitez ținutul după pofta inimii.
În timp ce eram adâncită în visurile mele neîntrerupte de nicio solicitare de autograf, nici nu am realizat că deja aterizasem. Nu după mult timp, eram deja la hotel. M-am aruncat pe patul imens și confortabil și am început să râd ca un copil. Nu mă recunoscuse nimeni și, în plus, presa vuia de neașteptata sosire a actriței Charlize Theron în Santorini. Am privit-o în pozele tabloidelor, apoi m-am uitat în oglindă și nici eu nu m-am recunoscut. Eram palidă, aveam cearcăne, dar iubeam fiecare rid și fiecare încrețitură de pe chip. Mă iubeam pe mine simplă și tânjeam după gustul simplității așa cum un iubit tânjește după buzele iubitei.
În acest sejur, nu voiam lux, ci modestie. Voiam să mă simt un om obișnuit. A doua zi dimineața, am ieșit pe balconul care mă fermecase în poze și mi-am savurat micul dejun în liniște. Ce plăcut se auzea liniștea, o simțeam în fiecare celulă a trupului meu. M-am lăsat îmbătată de parfumul florilor care înconjurau balconul și apoi mi-am stabilit un plan pentru ziua respectivă.
La recepție, am cerut detalii cu privire la ce aș putea face în Santorini. Nu vorbeam italiana perfect, dar m-au înțeles și nu păreau să bănuiască nimic. Doar un fan Mad Max ar fi putut să mă recunoască, dar eram sigură că nu pot avea ghinion. Mi-au recomandat un tur la apus al celor mai cunoscute crame din Santorini. Un pahar de vin în lumina amurgului suna foarte romantic. Până atunci, voiam să hoinăresc liberă și cel mai bun mod de a face asta era de a coborî cele 300 de trepte de la Oia la portul golfului Amoudi. Fiind foarte cald, m-am oprit la cafeneaua 39 Steps pentru un frappe răcoritor. Seara, am făcut turul cramelor, bucurându-mă de combinațiile inedite de vinuri locale și brânzeturi fine. Cred că nu am văzut niciodată un apus atât de frumos ca cel din Santorini.
Zilele următoare m-am delectat cu o salată tipică zonei, făcută din castraveți, roșii uscate și capere și am savurat un vin în farul din Akrotiri, în partea sudică a insulei. Tot acolo, am fost pe plaja Red Sand de lângă situl arheologic al vechii așezări Akrotiri. Am înotat liberă, fără niciun fel de griji și am rămas impresionată de încărcătura istorică a acestor locuri. În ultimele zile, am socializat cu familia proprietarilor hotelului. M-au dus să văd fabrica de bere din Santorini, unde am gustat berea Donkey în cele trei variante - Donkey roșu, galben și nebun.
În ultima seară, fiul gazdelor mele, un bărbat cu privirea pătrunzătoare, m-a condus la hotel după ce am luat cina în aer liber împreună cu întreaga familie. La plecare, mi-a șoptit la ureche: Sunt fan Mad Max, dar secretul tău este în siguranță. Ne-am luat la revedere și i-am promis că voi reveni în Santorini...
***Articol scris pentru Spring SuperBlog 2018
