Deoarece eu și partenerul meu la bine și la rău venim la pachet de 18 ani, o să prezint cum ne-a ajutat pe noi tehnologia să creștem, să evoluăm și să ne dezvoltăm pe noi și pasiunile noastre. Și, cel mai frumos, cum am descoperit că pasiunile noastre se întrepătrund cu ajutorul tehnologiei.
El este pasionat de gaming și, prin urmare, upgrade-urile la calculator sau placa video sunt la ordinea zilei. Am încercat și eu să intru în lumea asta, dar, cu excepția Saints Row the third pe care l-am jucat împreună și a jocurilor de la Telltale, nu prea s-a prins de mine. Mie îmi place să citesc, să planific călătorii în detaliu, să mă plimb. La capitolul sport și călătorie, eu sunt cea care se ocupă de detaliile organizării.
De-a lungul anilor, ne-am tot schimbat carcasa, și la propriu, și la figurat. Năravul mai puțin :) Glumesc, desigur. Pe lângă citit, amândoi suntem pasionați de scris și, fără tehnologie la tine acasă, nu ai cum să evoluezi în zilele noastre. Astfel, amândoi am publicat câteva cărți și povești, pe care cei interesați le pot găsi în magazinele online.
El fiind și grafician, s-a ocupat inclusiv de partea grafică. Fără acces la calculatoare cu putere de procesare mare, cu plăci video performante, ar fi fost greu să facă grafică la nivel profesionist. Iar proiectele lui s-au îngemănat minunat cu ale mele. Eu am publicat cartea Scrisori pentru studenții meu și mă ocup de coordonarea unei reviste studențești.
Cred că cel mai frumos proiect prin prisma faptului că are un impact major în comunitatea de studenți este Cronica Studentului pe care Laurențiu o editează atât de frumos și cu atâta pasiune. Fără tehnologie, acest lucru nu ar fi fost posibil. Revista apare în format digital, fiind pusă la dispoziția tuturor în mod gratuit.
Pentru că Spacer ne-a lansat această provocare în cadrul competiției SuperBlog 2022, am aruncat un ochi pe site și mi-am imaginat cum mi-ar sta mie și lui Laurențiu cu niște ustensile noi. Îmi place să înlocuiesc lucrurile atunci chiar nu mai sunt utile și te încetinesc și să donez sau reciclez ceea ce este vechi.
Nu ne permitem întotdeauna cele mai noi gadgeturi în materie de tehnologie, dar ne facem un plan astfel încât, economisind, să ni le achiziționăm, mai ales atunci când le folosim în meseria și pasiunea noastră pentru educație, scris și grafică.
Îmi aduc aminte cu drag când am colindat orașul să ducem carcasa veche la un tânăr care o voia pentru un nepoțel. Am donat-o și am simțit că nu suntem doar niște răsfățați ai sorții. Lucrurile trebuie să circule. Nu știi niciodată când ceea ce ție nu îți mai folosește poate fi de ajutor cuiva în propria lui călătorie de dezvoltare personală.
Un mouse și niște căști de gaming pentru el ar fi perfecte. Sunt un cadou drăguț și cred că aș da-o mai puțin în bară decât dacă m-aș apuca să ghicesc ce placă video îi trebuie :) Iar mie cred că niște boxe portabile. Am o pasiune pentru gadgeturi minuscule.
Și, ca să înțelegeți cât de romantică poate fi tehnologia, ce poate fi mai cute decât să vezi pe Twitter (unde știe că intri doar o dată pe an) o postare despre gaming și partenerul co-op pe care și-l dorește.
Și ca să închei, cu ajutorul tehnologiei ne-am cunoscut acum 18 ani. Așa că, dacă nu ar fi existat telefoane mobile și nebuni care să dea beepuri la oameni necunoscuți (adică noi), nu ne-am fi cunoscut. Prin 2004, tehnologia nu era așa avansată și lumea se plictisea :) Așa că, a fost o dată un beep, apoi apeluri de 300 minute (pe vremea când minutele multe erau un lux), apoi 4 luni de scrisori în stil clasic și apoi o întâlnire fără să știm cum arătăm, ci doar cum ni se aude vocea... o tehnologie la început de drum a făcut posibilă întâlnirea a doi oameni care locuiau la 340 km distanță unul de altul și care, cel mai probabil, nu s-ar fi întâlnit niciodată.
