Eram, în sfârșit, în autocarul care avea să ne ducă în savana africană. Plănuisem de un an de zile acest safari. Eu și prietenii mei eram entuziasmați. Deoarece drumul era lung, am început să privim trailere ale filmelor care urmau să se lanseze. Ne-a atras atenția "Jumanji: Welcome to the Jungle", un film de aventură care avea să se lanseze pe 29 decembrie 2017.
Ne-am amuzat copios și deja ne veniseră câteva idei năstrușnice despre cum avea să fie excursia noastră prin Africa. Mă și vedeam un Dwayne Johnson neînfricat, salvându-i pe toți cu inteligența și forța mea.
Prietenii mei au zis că putem încerca să jucăm Jumanji pe telefon, în rețea. Nici nu auzisem de un astfel de joc, dar părea interesant. Era un fel de joc de cărți, în care fiecare era un personaj cu super-puteri. Eu eram tipul cu ideile, bun la toate și ingenios, Moose arunca niște lasere, Shelly avea niște ochelari cu vedere nocturnă, iar Ruby crea iluzii optice.
Ne-a prins serios jocul, până când șoferul anunță că avem pană și trebuie să schimbe cauciucul. Văzându-ne îngrijorați, ne-a spus că mai avem ceva de mers până la Parcul Național Amboseli, acolo unde știam că vom urmări felinele, rinocerii și zebrele în mediul lor natural. Șoferul tocmai schimbase cauciucul când am văzut apropiindu-se un leu uriaș, cu o coamă cât tot autocarul. Ne-am panicat cu toții, însă eu și Ruby am realizat că putem salva grupul. I-am spus că putem folosi cauciucul defect pe post de momeală. Eu trebuia să îl arunc în direcția leului, iar ea să creeze iluzia unei bucăți imense de carne crudă și apetisantă. Nu știam dacă va merge, dar am aruncat cauciucul cu toată puterea în direcția felinei.
Șoferul ne-a spus să urcăm repede în autocar și să plecăm. Nu înțelegea de unde apăruse leul sau unde îi dispăruse cauciucul cel vechi. Am respirat ușurați când am văzut că ne-am îndepărtat simțitor de pericol. Ne-am petrecut ziua în liniște, făcând poze și selfie-uri și lăsând jocul deoparte. Seara nu aveam prea multe de făcut, așa că, fără să ne vadă ghidul, am început iar să ne jucăm. În toiul nopții, Shelly ne spune că niște păianjeni uriași se apropie de noi. Noi nu vedeam nimic prin întunericul de smoală, dar am simțit niște vibrații puternice ca și cum un gigant ar zgudui pământul.
L-am trezit pe Moose și i-am spus să își pună în funcțiune laserele pentru că avem nevoie de ajutor. A distrus o parte dintre păianjeni, dar ceva nu funcționa cum trebuie. Păreau că se înmulțesc sau revin la viață. În momentul acela, am realizat că totul începuse când am lansat jocul pe telefon. Am intrat în telefonul fiecăruia, timp în care Moose, Shelly și Ruby încercau să îi țină la distanță. Am șters profilurile de joc și totul a început să devină încețoșat...
-Hei, somnoroșilor, vizităm și noi ceva? se aude în apropiere vocea solemnă a ghidului.
Eu și prietenii mei am renunțat să mai deschidem telefoanele, așa că i-am stresat pe ceilalți intrând în toate pozele lor.
Articol scris pentru SuperBlog 2017
