Proba 2 din competiția SuperBlog 2024 ne pune în fața unei întrebări pe care am auzit-o cu toții în ultimul timp: vor deveni oamenii și locurile lor de muncă redundante în fața ascensiunii tehnologiei AI? Va dispărea omul creator în favoarea unui AI? Vor dispărea editurile, cărțile scrise de oameni?
În continuare, îmi voi expune punctul meu de vedere și pentru asta, e necesar să prezint oricum contextul în care mă aflu. Orice experiență pe care o trăim ne influențează modul în care percepem realitatea și ne raportăm la ea.
Perspectiva mea este cea a unui cadru didactic la universitate, a unui cercetător care trebuie să publice articole în reviste internaționale de prestigiu, a unui scriitor self-published și, acum, a unui boboc la facultatea de Psihologie.
Tehnologia AI în sine nu este ceva negativ. Este o tehnologie și atât. Modul în care decidem să o folosim poate fi rău sau bun. Acest lucru îl studiam în școală la început de ani 90 când ni s-a cerut să redactăm un eseu cu privire la rolul televiziunii, sabia cu două tăișuri.
Dacă o folosim în mod corect și transparent, tehnologia AI poate să ne ajute foarte mult. Poți reduce timpul de lucru, poți să îi ceri recomandări de cărți, să îți explice un concept, să faceți brainstorming împreună. Să copiezi ce ți-a spus AI-ul și să spui că este creația ta, omițând faptul că ai folosit această tehnologie ține de transparență și etică, de valorile noastre morale. Cei care încalcă aceste principii, vor găsi mereu noi modalități, indiferent că e vorba de AI, plagiat sau altceva.
În cariera mea de cercetător, sunt jurnale care interzic AI-ul în scrierea de articole și recenzare, dar și câteva care permit asta dacă se justifică și este transparent. Personal, nu am folosit AI-ul în acest scop, dar am auzit colegi care au verificat informația furnizată de AI și s-a dovedit a fi incorectă. Alții au testat două programe AI și acestea au dat răspunsuri diferite. De aceea, din punctul meu de vedere, folosirea AI trebuie să fie făcută cu mare prudență, iar veridicitatea datelor trebuie întotdeauna verificată din mai multe surse, fie că este vorba de AI sau simplă propagandă și dezinformare.
Ca profesor și acum studentă într-un nou domeniu, e dificil să verifici fiecare student dacă a folosit AI-ul chiar dacă există software în acest sens. Nu suntem poliție și nu avem timpul necesar să facem aceste verificări. Cred că supraeul nostru, conștiința noastră ar trebui să ne ghideze pentru că, în cele din urmă, când va trebui să faci ceva concret la locul de muncă, AI-ul nu va putea să te ajute.
Legat de întrebarea pusă de Editura NICULESCU dacă AI va înlocui scriitorii sau despre cum va influența această tehnologie editurile, eu cred că cititorii vor dori întotdeauna cărți autentice, care să transmită emoție. Discuția cu AI-ul de acum a fost acum mulți ani discuția despre cartea tipărită și cartea în format digital, ca să nu menționăm și pirateria. Până la urmă, lucrurile evoluează, iar editurile trebuie să țină pasul.
Cu toții putem folosi AI să fim mai rapizi și eficienți. De exemplu, un coleg de la o universitate din America spunea că a dictat o carte și cu ajutorul AI, a transpus-o în text. Ideile erau ale lui, dar AI-ul l-a ajutat să le scrie mai rapid. Nu văd nimic greșit în asta.
În ceea ce privește literatura scrisă cu ajutorul AI, integral sau parțial, cred că este necesar să existe transparență. Cititorii vor decide dacă scrierea respectivă este de calitate și dacă pentru asta vor să dea banii. Cred că este necesară o limită pentru că revin la televiziune: dacă difuzezi doar emisiuni tâmpite, oamenii vor pierde capacitatea de analiză și gândire critică.
Interzicerea folosirii AI va duce la metode ingenioase de furt. Cel mai bine este să se creeze niște limite și să fie transparență. Până la urmă, pot fi prostii scrise de oameni și prostii scrise de AI. Să investim în educația copiilor și în stimularea creativității lor în școală, prin televiziune, experiențe și oameni. Dezvoltând caractere, dezvoltăm societăți care nu se vor baza exclusiv pe AI.
AI-ul nu poate fi autentic și emoțional ca un scriitor, poate imita asta, dar vei simți diferența. Vorbind despre acest risc, cred că deja mulți oameni care folosesc excesiv platforme de social media și emoticoane au ajuns să nu mai descifreze emoțiile corecte pe chipul altor oameni sau în sufletul lor (Liu, 2023).
Problema nu este AI-ul, ci OMUL. Ce facem cu noi? Unde ne-am pierdut și de ce? De ce nu realizăm că totul ține de educație și de modul în care ne formăm de când suntem mici?
Editurile pot merge aproape de școli, acolo este viitorul lor, în crearea noilor generații într-un mod onest, moral, doritor să inoveze și creeze într-un mod ludic, nu doar rapid prin copiere de conținut generat de AI.
Eu gândesc așa pentru că am fost educată în spiritul literaturii de părinți și școală. Pentru mine, cărțile sunt salvarea atunci când îți este greu și o mare plăcere în celelalte momente, fie că le citești, fie că le scrii. Și am făcut și una, și alta. Citesc zilnic pentru că mi-am creat un obicei, iar literatura este hrană pentru suflet, oricât de clișeu ar suna asta. Am scris în adolescență Fluturi Negri și acum, ca adult, Un Fluture Alb.
Chiar dacă citesc mult în format digital și în limba engleză, îmi place să și vizitez Târgurile de carte. Așa am luat de la Editura NICULESCU de la Târgul Gaudeamus cartea Acționează și gândește ca o pisică.
Am cumpărat această carte pentru că mi-a sărit în ochi dintre toate și nici nu am pisică, nici nu mă dau în vânt după ele. Am copilărit la țară, deci am cunoscut multe pisici :) Cineva, un om și nu un AI, a aranjat cărțile în acel mod. Am stat mai mult la stand pentru că mi-a plăcut doamna care vindea la stand și despre care am si scris atunci în social media. În 5 minute, mi-a povestit că și dânsa este olteancă și mergea cu gâștele pe câmp și multe altele... Un AI nu ar fi înțeles nimic dintr-o astfel de poveste în care doi oameni, pentru 5 minute, s-au conectat pe aceeași frecvență. AI-ul nu are inteligență emoțională și nu va avea niciodată finețea unui om.
Mi-a plăcut cartea, este comică și te face să vrei să fii puternică precum o pisică și să te iubești mai mult. O recomand mai ales celor fără pisici :)
În concluzie, AI-ul este cea mai mică problemă a editurilor sau scriitorilor sau omenirii. Problema este OMUL. Să îl educăm de mic așa cum trebuie pentru ca, mai apoi, ca adult, să folosească AI-ul pentru a descoperi un leac împotriva cancerului sau pentru a reduce timpul necesar anumitor sarcini care nu presupun creativitate și inovație. Această educație timpurie în spiritul creativității și valorilor morale nu este doar treaba școlii și a profesorilor plătiți prea puțin pentru munca lor, ci a întregii comunități, a media, a editurilor, ong-urilor, părinților, statului, etc.
Fiind profesor în învățământul superior, poate sunt subiectivă, dar dacă suntem sinceri, nimic nu există fără educație, nici AI-ul, nici adulții funcționali, nici scriitorii, nici medicii, nici civilizația.
Referință:
Liu M. Are you really smiling? Display rules for emojis and the relationship between emotion management and psychological well-being. Front Psychol. 2023 Mar 3;14:1035742. doi: 10.3389/fpsyg.2023.1035742. PMID: 36935962; PMCID: PMC10020588.
