Particip de trei ediții, sunt finalistă a treia oară, am câștigat trei probe (Farmec în Spring SuperBlog 2016, Swiss Solutions în Spring SuperBlog 2017 și momondo în Spring 2017). Prima oară am participat pentru a mă provoca, intrând în competiție la jumătatea ei și recuperând toate probele pentru a deveni finalistă. A fost un exercițiu de voință, am fost pe locul 103, dar finalistă. Nu am participat la gală, pentru că nu părea să aibă sens, mă simțeam un extraterestru, toată lumea părea să cunoască pe toată lumea ... erau mulți nervi, mult stres, eu eram fericită pe locul meu, pentru că nu aveam nimic de pierdut.
A trecut primăvara și a venit ediția de toamnă, unde am vrut să simt competiția de la început, să văd cum mă transform. În plus, îmi promisesem să vin și la gală, să simt toată experiența. Am terminat pe locul 11, nu am câștigat nicio probă, dar m-am bucurat foarte mult de premiul de la RAO, deoarece cărțile sunt marea mea dragoste. A venit gala, tot extraterestru mă simțeam, dar după câteva zile de la eveniment, am început să simt schimbarea. Îmi era dor de oamenii de la gală, pe care nu i-am revăzut decât parțial la gala din acest an, însă am cunoscut alții noi, la fel de minunați.
Despre Spring SuperBlog 2017, pot să spun că mi-a adus mai multe bucurii: am fost pe locul 9 din 151 de bloguri înscrise, am câștigat două premii și am avut plăcerea să vizitez Mamaia și Constanța, unde nu am mai fost. Am fost cazați două zile și două nopți la Hotel Aurora din Mamaia, unde m-a impresionat spiritul plin de viață al gazdei Mery Mambet.
Înainte să povestesc câte ceva despre gală, pot spune că această competiție este, încă, un mister, deoarece în centrul ei sunt oamenii și tu, dar nimic nu este fix, totul este mobil. Tu nu mai ești la fel ca la început, înveți să îți gestionezi angoasa după ce ai primit o notă nefirească pentru tine, dar firească pentru juriu. Înveți să aștepți o zi până faci contestația, înveți să argumentezi, nu mai contează că unora nu le pasă. Ție îți pasă și e de ajuns. Dacă articolul tău e de 100 pentru tine, asta e cel mai important, altfel am fi doar vânzători eficienți. El/ea te-a pierdut și apoi el/ea este pierdut pentru tine. Un carusel de emoții controlate, de euri, care se schimbă, de oameni pe care îi descoperi.
Înainte să povestesc câte ceva despre gală, pot spune că această competiție este, încă, un mister, deoarece în centrul ei sunt oamenii și tu, dar nimic nu este fix, totul este mobil. Tu nu mai ești la fel ca la început, înveți să îți gestionezi angoasa după ce ai primit o notă nefirească pentru tine, dar firească pentru juriu. Înveți să aștepți o zi până faci contestația, înveți să argumentezi, nu mai contează că unora nu le pasă. Ție îți pasă și e de ajuns. Dacă articolul tău e de 100 pentru tine, asta e cel mai important, altfel am fi doar vânzători eficienți. El/ea te-a pierdut și apoi el/ea este pierdut pentru tine. Un carusel de emoții controlate, de euri, care se schimbă, de oameni pe care îi descoperi.
Ediția asta m-am descoperit pe mine, am învățat să gestionez emoții, am încercat să le fiu aproape și studentelor mele din competiție - Larisa și Alexandra. Ambele au un program încărcat și apreciez efortul lor. Mulțumesc și Alexandrei Verzes pentru ajutorul oferit fetelor la tema despre tinerii NEET, cu care vom participa la Olimpiada Națională de Management.
Pe 5 mai, am plecat cu gașca din Craiova, șase la număr (eu, Larisa, Raluca Brezniceanu, Daniel și soția, Alexandra Călinoiu), alăturându-ni-se încă cinci din București: Georgiana, Ștefan, Emil, Minerva, Alexandra Lazăr. Timpul a trecut relativ repede, ne-am amuzat cu și de Emil. În gara din Constanța, m-am bucurat foarte mult să îl văd pe Radu Țuglea. Am apreciat gestul său, deoarece nu e ușor să ajungi super obosit, cu bagaje și să te întrebi acum ce mijloc de transport iau, unde mă duc, ce fac.
La hotel, ne-am cazat destul de repede. Minerva, reprezentantul Agentiei de traduceri Swiss Solutions, a fost o colegă de cameră minunată. După ce m-am relaxat puțin, am plecat la o plimbare pe plajă cu Raluca B., ne-am făcut niște poze în bătaia vântului și apoi ne-am îndreptat către petrecerea organizată la Hotel Aurora în cinstea noastră. Blogosfera constănțeană era foarte energică, pozele au fost asigurate de Quick Photo Booth Constanta (mulțumesc pentru magneți, sunt colecționară), iar muzica de DJ Michael. Mi-a plăcut să ascult muzica din anii '70, '80, '90, dar, pentru că nu dansez și toată lumea era afară la o țigară, m-am îndreptat către terasă și am schimbat câteva vorbe de duh cu Adrian Găinaru și Dana Afrasinei. Îi mulțumesc și Mihaelei Mușetescu pentru companie, făcându-mă să nu mă simt complet izolată. :)
După o porție de frig pe terasă, calmată de fumul de țigară al superbloggerilor, m-am retras să dorm. A doua zi urma turul prin Constanta, oferit de Diana Slav. Nu am vizitat niciodată Constanța, așa că m-a impresionat cultura acestui oraș. Am reușit să vizitez și Muzeul Mozaicului, în timp ce o parte din grup s-a dus să viziteze moscheea. Cazinoul din Constanța este foarte impresionant, dar m-a cuprins o stare de tristețe pe măsură ce mă apropiam de el. Reclama de la Sony e sublimă. Am făcut poze, ne-am plimbat cu autobuzul descoperit și mă întrebam dacă-i iarnă, regretând că mi-am uitat mănușile la Craiova.
După turul minunat al Dianei și povestea de pe Strada Dianei (am citit Cella Serghi, Panza de paianjen cand eram mica, asa ca a o fost o bucurie sa imi reamintesc povestea), am mers să mâncăm în Portul Tomis la On Plonge, unde priveliștea era minunată, iar compania selectă. I-am acordat Dianei calificativ maxim pe Trip Advisor pentru Constanta Walking Tour.
Prânzul s-a prelungit, noi ne-am mai rătăcit, în cele din urmă am ajuns și la hotel, sa ne pregătim de gală, în 2 minute :) Am luat bilete prin SMS, mulțumim Dianei pt postarea cu sms-ul. Autobuzul ne-a lasat la vreo 20 minute de mers pe jos, asa ca am luat-o prin nisip, admirand Mamaia in extrasezon.
Am ajuns, ne-am echipat repede sa nu o dezamagim pe Claudia si ne-am postat la mese, în asteptarea galei. Mi-a plăcut sa ii aud pe bloggeri spunand cine sunt, ce fac, pentru ca asta e cel mai important. Am vorbit de doua ori, o dată reprezentand-o pe studenta mea, Alexandra Popa, om minunat. Apoi, cand mi-a venit randul. Nu a fost un speech pregatit, asa ca sper ca m-ati inteles. Pesemne ca da, deoarece mi-am incheiat discursul spunand ca sunt mai retrasa si ca nu prea pot initia eu discutia, dupa care am avut placerea sa port niste discutii interesante cu Clarisa Iordache, care a fondat si ONG-ul Eu si Endometrioza, cu Pati Coscai, care mi-a povestit despre minunata sa fiica si Ana-Maria Galeteanu, artist, pedagog si iubitoare de oameni frumosi.
Dupa gala, am iesit un pic in zona plajei, la un pahar de vin, altii la un pahar de vorba. Eu, nefumatoare, tanjeam dupa prezenta fumatorilor, in speranta gasirii unei surse de caldura :) Am schimbat cateva povesti interesante cu Albert si Claudia, dar si cu Raluca, ce oscila intre persoana II singular si plural :)
Am adormit la 3 dimineata, iar a doua zi, am mai mers o data pe plaja sa ne luam la revedere de la mare, toti cei 4 olteni imortalizati in poza facuta de Dan Coscai. In dimineata aceea, am admirat de la balcon cativa cutezatori care faceau gimnastica pe malul marii, dar si statiunea pustie, in cea mai mare parte. Am simtit ceva ce cu greu poti trai in sezon: sentimentul ca iti apartine, ca poti sa te bucuri de plaja, apa, soare, vant si cladiri dezolante in linistea singuratatii tale.
Am plecat dupa autobuz si am mers cu bagajele in spate ... cam prea mult, as spune, dar, am avut surpriza sa il revedem, intamplator, pe Radu Tuglea in autobuz, moment de asemenea imortalizat. O coincidenta simetrica a sosirii si plecarii noastre. In gara, am asteptat vreo 2 ore trenul si am vorbit cu Alexandra Lazar, rascolind prin amintiri mai triste fiecare dintre noi.
Soseste trenul ... citesc cartea lui Maxwell despre cele 21 de calitati ale liderului pe care mi-o imprumuta Alexandra Calinoiu si ma bucur de cele 30 minute intarziere ale Hyperionului, pentru că pot sa imi termin cartea.
Asa ca Superblogul e inca un mister, nu imi stabilesc obiective, nu imi pun articolul in ultima zi sau in ultima ora, pun suflet, dar incerc sa reduc din el, pentru ca prea mult suflet e adesea notat mai prost, desi statisticile sunt bune. Super Blog, o punte cu suflete, masti, emotii, adrenalina, note zburand deasupra capetelor, muzica in noapte si valuri izbind tihnit in mintea-mi agitata.
Speech-ul meu - minutul 9
Sper ca sunteti toti bine, oriunde v-ati afla! :)
