La Gala SuperBlog, pe 10 decembrie, am avut surpriza de a participa și la o degustare de vinuri, cu care noi, blogoltenii suntem deja obișnuiți. Evenimentul Branzeturi cum se… cuVin este organizat de Asociatia Bloggerilor Olteni si DictionarCulinar.ro.
Deși am mai participat la degustări, aceasta mi s-a părut specială, datorită companiei, precum și regăsirii unor vinuri sau crame, care mi-au readus aminte de clipe magice. În plus, locația selectă a contribuit la această atmosferă magică - Hotel Arc de Triomphe.
Din cele șase combinații, prima mi-a plăcut cel mai mult: Rosé Vila Dobrusa 2015. Vinul mi s-a părut senzual, cu o aromă ușoară de grepfruit și zmeură. Nota de senzualitate și modul jucăuș al vinului a fost completat în aceeași notă provocatoare de brânza Brie, pe care o voi asocia mereu cu Parisul. Combinația a fost romantică, introducându-mă într-o atmosferă nostalgică.
De ce nostalgie?
În luna mai, mergeam la prima mea degustare și atunci i-am cunoscut pe cei de la Avincis, apoi, am mers de Rusalii, la Vila Dobrușa, unde i-am cunoscut pe soții Stoica. Am rămas cu adevărat impresionată de podgorie, de vinuri, dar foarte mult de vilă, unde te poți și caza. Mi s-a părut de vis, sincer!
Poate vă întrebați de ce vorbesc despre vie, oameni, locuri și nu mai mult despre vin ... Asta pentru că puțini dintre noi sunt cunoscători în ale vinului, deși îmi place să simt savoarea acestei licori, compania este cea mai importantă. Vinul este despre oameni, despre povești și atmosferă.
Ca să intrați în atmosferă, vă prezint câteva poze de la Vila Dobrușa.
Scriam în primăvară că sunt un extraterestru prin Spring SuperBlog, asta pentru că am aflat târziu de concurs, m-am înscris la jumătatea lui, am trecut de 500 de puncte penalizare, dar voiam să fiu finalistă și sunt încăpățânată, ca orice Capricorn, care se respectă :)
Sentimentul de extraterestru (outsider) se datora doar mie, nu oamenilor din SuperBlog, minunați de altfel. Nu știam că urmează o probă cu extratereștri în competiția din toamnă, iar răspunsul juriului de la proba Arrival (că articolul meu s-a numărat în top 10 articole preferate) m-a făcut mai fericită decât nota.
În orice caz, să revin. Am început competiția din toamnă, înscriindu-mă în prima zi (1 septembrie), o zi care înseamnă mai mult pentru mine. E o zi în care cu ajutorul Claudiei, Cristinei Lincu, am reuși să fac o faptă bună: căutam un copilaș din București care să meargă la Noaptea Muzeelor, la Antipa și am dat de Luca. Mai multe, găsiți în articolul meu de înscriere.
Nu știu dacă Luca a fost cu noroc, dar m-am plasat pe locul 11. Înainte de contestațiile unor colegi din competiție, eram pe 9. Eu le epuizasem pe toate, deși aș fi vrut și eu să contest 1-2 note :) Pentru cei care nu știu, avem dreptul la 3 contestații pe toată perioada celor 24 probe.
Locul 11 din 149 concurenți este OK. Poate puteam și mai bine, dar la ultima probă Answear am luat cea mai mică notă de la ei (85), pentru că eram în toiul pregătirilor cu fetele mele la Olimpiada Națională de Management. Faptul că ele au luat premiu acolo m-a făcut să nu simt deloc tristețe, ba chiar am primit nota senină :)
Impresii, sugestii și recomandări legate de competiție
Apreciez munca organizatorilor foarte mult, îi felicit pentru tot ceea ce fac. Ca sugestii, pot face câteva, dar nu bag mâna în foc că ei nu știu mai bine decât mine: un număr de 4 contestații măcar în toamnă, e o diferență ca număr de probe între Spring SuperBlog și (Autumn) SuperBlog și o definire mai clară, în regulament, a ceea ce înseamnă creativitate și implicit în baremul fiecărei probe.
M-am întrebat la un moment dat dacă nu ar exista posibilitatea ca textul să fie notat în blind, iar partea tehnică (linkuri, aspect blog etc) să fie notată de parteneri și nu de juriu. O idee creață!
Știu că în regulament, scrie să nu ștergi articolele un an, dar nu am găsit nimic despre modificare lui.
Mi-au plăcut probele, cerințele, înțeleg și juriile și vreau să le mulțumesc celor care mi-au apreciat stilul literar (majoritatea articolelor sunt povești): Farmec (2 probe cu 99 de puncte), care ne-a dat și un mic premiu la Gală; Ryanair și CND (97 puncte), Residence Hotels (proba cu restaurantul), Swiss Solutios (95) unde am scris cu emoție despre oameni dragi, care nu mai sunt (o campanie CSR pt terapie de grup adresată celor afectați de această maladie), Conectica, Edotec, SanoVita și Answear, la proba cu denimul (fiecare cu 95). Și la Olla am luat 94, cu o poveste despre flori și oameni. La Colop am luat 86, cu o poveste dragă mie despre o ștampilă, o fetiță și un Crăciun :)
În orice caz, notele nu spun nimic, am luat note mari unde nu îmi plăcea cum am scris și note mici unde am pus suflet. Așa că e o chestie de subiectivitate și apreciez asta prin prisma celor 9 ani de vechime în învățământul academic.
Să tragi concluzii nu e așa important, pentru că unele jurii vor reclamă, altele nu vor sau cel putin nu pe față, alții vor ceva anul ăsta, dar altceva la anul, așa că tot ceea ce este important este în tine. Tu, blogger, superblogger, hater, rinocer, arinocer, om sau neom sau ce specie ai fi, poate doar un extraterestru, ești MINUNAT și extraordinar și nu trebuie să lași pe nimeni să îți sugereze altceva.
Pentru jurii, am doar un sfat: perfecționați-vă stilul de notare, fiți și voi mai buni și răspundeți creativ la contestații. Posibil ca bloggerul creativ la probă să trântească o contestație lipsită de creativitate, dar răspunde-i creativ și nu uita cât de minunat este OMUL. Răspunde-i și simte-l.
Impresii despre colegi și Gală
Pe grup, am devenit mai puțin alien, am început să vorbesc mai mult, adică să mă bag în seamă. Adesea, mă băgam singură, dar, spre final, când se apropia gala, m-am hotărât să vin. Se spune că e bine să ieși cât mai mult din zona de confort, așa că eram hotărâtă să văd cât de rău se poate simți alienul din mine acolo.
Nu înțelegeam și nici acum nu înțeleg anumite chestii, dar se datorează mie, nu celorlalți. Nu înțeleg de ce să pui articolul în platformă la 23:59. Nu înțeleg și pace, mai ales când ediția asta, a mers așa prost platforma. De teama că te va copia careva? Oricum ai fost primul și copiatul ideii ar fi plagiat. A fost așa de imprevizibilă notarea la multe probe, încât de ce ai copia pe careva și, apoi, majoritatea recunosc pe grup că nu citesc colegii în timpul competiției. Deci?
Apoi, nu înțelegeam faza cu gala și cu bloggerul partener. Partener dar ce face? Susține SuperBlog. Bun, dar sunt mulți care susțin și nu sunt. Gala - petrecere, bla bla, bla.
Spun asta, pentru că nu am fost la banchete, ale mele sau studenților niciodată, nici la petreceri de Crăciun sau alte chestii sociale sau fancy. Nu îmi place. Îmi place muzica, dar nu și dansul. Prefer să vorbesc cu oamenii, să îi ascult. Din păcate, fac rareori primul pas, pentru că am un sentiment al penibilului. De exemplu, la Gală, am salutat-o pe Dana Maria, dar mi-a răspuns și atât. Am mai pupat-o la plecare, cu regretul că nu am vorbit mai mult și am și visat-o :) Nu, nu m-am îndrăgostit, deși orice e posibil.
Am venit la gală, pentru că eram mai mulți blogolteni care veneam și am prins avânt. Îi mulțumesc studentei mele, Larisa Mustață , care s-a înscris în competiție la recomandarea mea și sunt tare mândră de ea. M-a bucurat să vorbim pe tren, mi-a fost dragă și am făcut și o scurtă plimbare pe lângă hotelul Arc de Triomphe, unde am fost cazate.
Vedeam pe grup cum bloggerii regretau că nu vin alți bloggeri la gală și eu mă întrebam, dar eu pentru cine sau de ce vin? Claudia, amabilă, zicea ca e musai sa vin, etc., motiv pentru care am surprins-o la gală cu un cadouaș - Diana Krall.
În fine, ideea e că Mihaela Roxana Vasilescu a zis că abia așteaptă să mă cunoască, la care, eu, în spatele monitorului prăfuit al laptopului, eram: Pe mine, dar de ce? Și recunosc, că a venit la mine în vreo două rânduri să vorbim, ceea ce apreciez și apoi, dimineața, la plecare, am mai schimbat câteva cuvinte. Am citit o chestie în articolul ei despre SuperBlog, că face colecție de oameni. Înțeleg sentimentul și deși expresia poate părea la prima citire ciudată, e frumos să faci colecție de oameni frumoși și să fii și tu parte a propriei colecții sau a colecțiilor altor oameni.
M-am bucurat să găsesc și câțiva capricorni, unii mai ciudați, alții mai puțin ciudați (am reconsiderat): Daniela Crudu și Cătălin Adam. Am descoperit chiar că sunt din același oraș cu Daniela, lume mică. Și după speech-ul meu lung de la Gală (vreo 6 minute), am aflat că unii oameni chiar m-au ascultat. Am așteptat și eu înregistrarea să mă aud, că eram puțin plecata când țineam speech-ul, am văzut că am făcut oamenii ciudați, în public, dar deh, nu toți capricornii sau bloggerii au țiglele pe casă, deci eram între noi.
Mai jos, la 1:17:00, aveți și speech-ul meu :)
Mulțumesc pentru cuvintele de apreciere post gală și post speech Mihaelei Vasilescu, Mihaelei Musetescu (cu care am interacționat și la gală, ea venind la mine, ceea ce apreciez mult), Lilianei Șerban (cu care am schimbat 5 minute minunate de vorbă în holul hotelului, la plecare), Monicăi Liuță pentru mesajul emoționant scris în privat (și cred că ea mi-a zis să iau loc pe scaun, la poza de grup:)), Ianoliei cu care am stat la povești în cameră până la 1 noaptea, în timp ce jos se savura tortul (și nu regret, momentele acelea au fost mai dulci și prețioase decât orice desert), lui Daniel Botea pt minunatele poze, lui Emil, care m-a lăsat fără grai câteva zeci de minute atunci când am ajuns (te declari hater, narcisist, dar tot nu îmi dai impresia), Minervei Lăcătușu pentru agenda Swiss.
Sper ca nu am uitat pe nimeni. Sunt o persoană sociabilă, dar asocială :) Adică mi-e greu să fac primul pas. Mi-aș fi dorit mai multe poze cu unii dintre voi, dar vă am în suflet. Și sunt semi-convinsă că e o chestie faină gala :) adică trebuia să îmi fac o călătorie cu Uber, ca să primească Emil cadou o alta, tot a fost ziua lui pe 29 :)
Mulțumesc RAO, pentru voucherul de 30 lei, mi-am ales cărțile din varianta 2, pe care le găsiți în articolul meu. Mulțumesc Farmec și SanoVita pt surprizele de la gală, precum și Swiss Solutions.
Personaje: Emil, Minerva și myself :) Sursa: Daniel Botea
Luată cu activitatea mea de blogger sau mai bine spus de SuperBlogger, am amânat puțin acest articol. Deoarece studenții mei sunt totul pentru mine și fără ei, viața mea ar fi goală, încerc să îi motivez să participe la tot felul de concursuri, olimpiade, competiții online sau offline :)
Așa că nu puteam rata Olimpiada Națională e Economiștilor în Formare, care a avut loc la București, între 24-26 noiembrie, organizată de AFER, în parteneriat cu FABIZ. Drumul până la București a fost presărat de muncă, pasiune, entuziasm, energie și încredere.
Am coordonat două echipe:
- Licență: Anca Niță și Mădălina Dodoc, cu tema Managementul voluntarilor și acțiunilor de voluntariat.
Lucrarea lor a îmbinat pasiunea și experiența lor de voluntar în diverse ONG-uri, cu o dublă cercetare (cantitativă și calitativă). Au intervievat reprezentanții unor ONG-uri din Dolj și au trimis chestionare către voluntari, primind răspuns de la peste 200.
Efortul fetelor a fost mare și le mulțumesc pentru răbdarea de care au dat dovadă și pentru curiozitatea care le-a ghidat mereu pașii.
-Master: Alexandra Popa și Andreea Geantă, cu tema Lupta împotriva cancerului la sân din perspectiva managementului responsabil social.
Aici, tema a fost din start una sensibilă și ideea i-a venit Andreei, în urma unui marș al celor de la Avon, cu Stop cancer la sân. Ideea trebuia concentrată în zona de CSR a companiilor, însă am dorit o abordare de ansamblu, fetele făcând o cercetare complexă, cu interviuri luate medicilor, un interviu singurei companii, care a acceptat să ne răspundă (Nestle Romania) și cu peste 200 de chestionare adresate femeilor.
Cu toată complexitatea temei, juriul a decis să nu ofere premiu sau mențiune pentru această lucrare. Apreciem, și eu și fetele că impactul lucrării este important, studiile arătând că țara noastră se află în topul țărilor cu procent mare al femeilor care ajung târziu la medic, atât pt cancerul de col, cât și pentru cel mamar.
Orice lucrare în această zonă este importanta și sperăm să atragă atenția atât femeilor, cât și ONG-urilor, care pot completa efortul statului în această direcție sau ajuta acolo unde este o lipsă. Aici intervine managementul responsabil!
Vă mulțumesc și vouă pentru pasiune, pentru entuziasm și suntem niște învingătoare, așa cum se numea grupul secret de pe Facebook, unde am lucrat zi și noapte :) Nu lăsați nicio notă, niciun juriu, pe nimeni să vă spună că ceva nu e valoros, cel mai valoros, dacă voi așa credeți. Lucrurile faine și frumoase sau minunatis, cum zice Alexa, se nasc din încăpățânarea oamenilor care cred în ideea sau visul lor.
Felicitări pentru tot!
De la București nu am venit cu mâna goală și nu mă refer la premii, ci la altceva: am venit mai prietene, am venit cu amintiri frumoase, iar Anca și Mădălina au reușit să ajungă la inima juriului de la licență cu tema despre voluntariat.
Anca a privit juriul în ochi, nu s-a temut să le pună scurte întrebări în cadrul unor joculețe și ambele fete au zâmbit pe tot parcursul prezentării. Pentru că știam că mă privesc, am încercat să le zâmbesc mereu, pt a le da încredere (pentru că nu m-am dezlipit de sala respectivă, toată ziua). M-am amestecat printre fetele mele :)
Premiul lor a fost premiul pentru cercetare in echipă interdisciplinară și m-am bucurat să le văd fericite, deși, ca orice îndrumător subiectiv, poate, fetele mele, toate 4, au fost extraordinare. :) Știți vorba aia cu părinții și copiii ...
La București, am fost cazați la căminul Moxa și îi mulțumesc dnei prodecan de la FABIZ - Georgiana Stănilă, pentru organizare, amabilitate, deschidere, studentului Cristian Zamrii, care a făcut câteva drumuri Gară-Moxa-Gară și a așteptat până ne-am cazat și am ajuns la cantină să luăm cina, dnei Roxana Patarlageanu pentru că ne-a dus la Beraria H și ne-a asteptat (pentru că ne-am ratacit putin), dar și pentru că a încetinit mașina pentru a povesti fetelor (Anca si Andreea) despre diverse obiective ale capitalei. Iar orașul parea magic, eu obosita, noapte, liniste, luminite de masini si cladiri .... feeric! :)
Și mulțumiri am multe: pentru prietenii Madalinei (am uitat cum va numiți, so sorry, dar eram tare obosita): tânăra de la liceu, cu energie de nemăsurat, ca orice licean :) dar și tânărul care ne-a dus la gară (de la Berăria H) pentru a prinde trenul de 23:45. Si pentru ca am ratat Ploaia, a pus-o el în mașină :)
Gesturile mici contează. Si a așteptat pana a plecat trenul din gara, ceea ce am apreciat și ne-a mai făcut și o poza tematica lângă bradul din gara. [Update: Am aflat: il cheamă Alexandru :)]
Ce poate fi mai frumos?
Mulțumesc și lui Alin, prietenul Alexandrei, cu care ne-am plimbat pe Calea Victoriei, seara, lumini, București, oameni frumoși. Mulțumim și lui Liviu Dediu de la ASE, amicul Ancăi, pentru ca ne-a ghidat prin oraș.
Sper ca nu am uitat pe nimeni!
Drumul cu trenul în prezența fetelor mele a fost mai plăcut ca niciodată, aș mai fi vrut să întârzie trenul :) Copii minunați, vă iubesc și îmi sunteți tare dragi!
