17 octombrie 2018

Aventuri la scoala de soferi

Pana acum, nu am simtit nevoia unui permis de conducere, dar, pentru ca in dreapta, adesea, ne dam cu parerea fara sa vrem, am primit ca provocare aceasta aventura: sa imi iau permisul. Trec peste faptul ca nu imi imaginam cum este posibil sa te sincronizezi si sa fii atent la atatea chestii in acelasi timp. Nu am pierdut timpul, am cautat pe net cateva recomandari, dar nu am gasit nimic pentru Craiova. Ma refer la ceva relevant, in care oamenii sa spuna ce au patit, care e mai calm si asa mai departe.

Scoala de soferi Florita 

Nemaiavand 18 ani si fiind mai emotiva, voiam pe cineva calm. Pana la urma, m-am prezentat la scoala de soferi Florita, fiind cam peste strada de mine. Am cerut o masina mai noua si un instructor calm. Deoarece s-a nimerit pe-acolo si directorul scolii, dl Marin Florita, am priceput ca masina dlui, un Seat Leon de prin 2011 si dlui s-ar incadra aici. Toate bune si frumoase, orele de legislatie erau de fapt teste pe care noi le faceam la calculator si pe care am fi putut sa le facem si acasa. Am invatat repede teoria si le luam cu 25-26. Au inceput si primele ore de conducere, prima a fost de 40-45 de minute, am intrat direct in trafic, desi am mentionat ca nu am mai condus inainte.

Sedintele au fost de 75 minute condus si cateodata manevre, neavand ceva sistematic, de genul: azi facem pornirea de pe loc, ca vad ca nu reusesti, azi facem rampa pana iese, azi facem viraje... Nu. Cele 15 sedinte s-au dovedit a fi 13, asa ca am mai luat vreo 4 platite si m-am prezentat la traseu (luasem sala cu 26 din 26) stiind ca voi pica. Nu aveam emotii, deoarece eram un dezastru. Voiam doar sa scap repede sa nu pierd ziua. Deja imi facusem planul sa continui cu un nou instructor de care am aflat eu ca este asa cum ar trebui.

A venit ziua examenului si am picat la jumatatea probei pentru ca am manevrat un viraj la dreapta oribil. Nici nu imi amintesc ce si cum, doar ca examinatorul a pus frana.

Problema cu instructorul de la Scoala Florita este ca nu are deloc rabdare, tipa mereu, nu explica nimic in timpul condusului, ceea ce m-a facut sa cred ca e vina mea, ca sunt incapabila sa invat sa conduc. In a treia sedinta, s-a purtat oribil, am venit acasa aproape plangand si regret ca nu am renuntat atunci. Platisem doar avansul si as fi putut continua cu cineva decent, care intelege ca e platit sa te invete, nu sa tipe pe banii tai.

Ce am invatat din scoala facuta cu dl Florita:
1. sa ma uit stanga-dreapta pe trecerea de pietoni
2. cand ma apropii de giratoriu sau trebuie sa fac viraj, sa introduc in viteza a doua.

Astea sunt lucrurile bune, restul au fost tipete, vorbit la telefon si de ce conduci prost? Nu stiu, imi venea sa spun, poate pentru ca sunteti incapabil sa ma invatati sa conduc.

In fine. Ideea e ca am invatat sa rezist la tipete si, desi am auzit ca unii examinatori la traseu tipa, eu eram calita, deci nu avea ce sa ma surprinda.

Ca sfat pentru cei care au ghinionul unui instructor care ii demoralizeaza, tipa si nu explica:

1. renuntati inainte sa fie prea tarziu
2. oricate sedinte suplimentare ai face cu acel instructor, nu ai cum sa progresezi daca stai intr-o stare de teama mereu

Instructor autorizat Paul Fira


Dupa ce am picat, l-am contactat pe dl instructor Paul Fira cu care am decis sa fac 10 sedinte. Il recomand cu caldura si pot sa enumar o multime de motive pentru care va sfatuiesc sa il contactati, fie pentru a face scoala, ore suplimentare sau sa va readuceti aminte sa conduceti daca nu ati mai condus de ceva vreme:

1. sedinta are 100 de minute, uneori chiar mai mult
2. in general, dlui prefera sa faca o sedinta in 2 zile, adica 50 de minute intr-o zi, 50 in alta, deoarece capacitatea de concentrare scade la incepatori si nu mai pot asimila
3. am condus si la 6:45 dimineata si la 7-8 seara.
4. face sedinte si in weekend
5. te duce si in afara Craiovei, ca sa poti conduce si cu viteza a patra, pe la vreo 60 km.
6. Iti explica fiecare intersectie, reamintindu-ti teoria. Iti arata pana si desene ca sa pricepi mai bine. Nu credeam ca exista si instructori atat de buni.
7. daca vede ca stai prost la capitolul viraje, te tine numai in viraje, in timp ce explica regulile de prioritate, in ce viteza sa le iei, cum sa tii mainile pe volan.
8. face manevre pana iti ies, cu calm. Am facut foarte multe rampe, mers cu spatele.
9. face poligon, ceea ce nu mai fac multi. Eu am facut cam 150 minute (3 ore) de viraje, parcare cu fata, garare si mers inapoi in poligon.
10. discuta cu tine, simti ca e un partener de incredere, nu tipa chiar daca tu simti ca turezi masina prea mult, nu tii bine piciorul pe ambreiaj sau nu reusesti sa inchizi cum trebuie usa.

Am facut multe trasee noi, pe strazi mai inguste, cu stop si cedeaza, ca sa imi reglez modul in care iau virajul, am invatat ca unele viraje se ia in viteza 1 daca sunt fara vizibilitate. Am invatat ca atunci cand faci stanga, te incadrezi pe banda de langa ax si iesi tot pe aceea. Are logica, dar cu Florita, trebuia sa ies pe banda 1, desi spunea sa pastrez banda, ceea ce ma facea confuza. Ma gandeam ca nu pricep eu ceva, dar cu dl Fira nu am avut probleme de genul acesta si nici la examen, deci sunt sigura ca inteleg ce inseamna sa pastrezi banda. 

Alta chestie care ma demoraliza la dl Florita era ca mereu imi spunea ca stau prea aproape de garduri, masini, borduri si ca le voi lovi, dar mie nu mi se parea asa. Cred ca ii era teama in general, desi eu nu faceam nimic gresit, pentru ca nici cu dl Fira, nici la al doilea examen si nici cu dl Florita, nu am atins vreodata ceva. 

Dupa cele 10 sedinte cu dl Fira, condus zilnic timp de trei saptamani, am simtit ca sunt mai increzatoare. Am condus si pe negura, la diverse ore, si in afara Craiovei in curbe, si cu soarele in fata, am facut parcari si manevre. As mai fi condus, imi era chiar drag. Ultimele sedinte inainte de examen le-am facut cu dl Florita, deoarece am decis sa pastrez masina, pentru ca si examinatorii au fixismele lor si nu voiam sa provoc probleme. 

M-am temut ca voi deveni confuza facand scoala cu 2 instructori, pe masini diferite: un Seat Leon pe diesel, vechi de vreo 7 ani vs un Cielo pe benzina de vreo 20 de ani. Plecarea de pe loc e diferita, acceleratia mult mai sensibila pe Cielo dar frana mai sensibila pe Seat. Si asa aveam probleme cu franarea pe Seat pentru ca o apasam cam tare. 

Citind pe diverse forumuri, am citit ca nu e bine sa schimbi masinile. Eu pot spune ca m-a ajutat foarte mult. Deoarece ma temeam sa nu apas frana prea tare la Seat (la Cielo cam trebuia), am devenit mai constienta de puterea apasarii pedalei si am invatat sa o gestionez mai bine. Nu am mai avut probleme cu rampa, deoarece dl Fira mi-a explicat calm vreo 2 variante. Trecand de la benzina la diesel, mi s-a parut mai usor. 

Cele 6 ore pe care esti obligat sa le faci daca pici la traseu au devenit cam 4, dar am fost multumita pentru ca imi erau suficiente sa ma reacomodez cu masina inainte de examen. Mai mult de atat, nu voiam sa il vad pe dl Florita. A nu se intelege gresit, ca om, in afara orelor, s-a purtat frumos, ma lauda cand vedea ca faceam teste cu 26 puncte, dar atat! Ca instructor, eu nu recomand. Acum, sunt sigura ca unii invata bine la stres, dar eu nu. Eu vreau calm, metodic, schematic, structurat, cu o programa pe care sa o respecti. Ca la scoala, ca de-aia e scoala! 

Dl Fira e foarte atent la cum conduci, unde tii picioarele, unde tii mainile, cum ai scaunul reglat, cum stai cand mergi cu spatele. Am mers atata cu spatele, incat imi pierdeam eu rabdarea, dar mi-a prins bine. Imi spunea calm, incet, ca nu ne grabim nicaieri. Dl Florita parea ca se grabeste mereu. 

A venit si ziua examenului


Acum aveam mai multe emotii, pentru ca aveam mai multa incredere in mine, stiam ca pot sa iau permisul. Prima oara nu aveam emotii, pentru ca nu speram sa il iau, stiam ca nu conduc bine si ca cei 1420 lei dati dlui Florita pentru 17 sedinte ma adusesera la nivel de 3-4 sedinte. 

Acum, s-a nimerit sa fiu cam a 10-a cred, am intrat undeva pe la 13 sa conduc. Aveam niste emotii... nu din alea cu tremurat cum au unii, ci din alea in care mersul cu 20 km la ora ti se pare rapid :) auzisem din stanga in dreapta ca mai bine mergi incet si bine, decat repede sau moderat si prost. Asa ca am inceput incet. Baiatul dinaintea mea si o doamna au fost martori la mine. Baiatul daduse inainte, a zis ca a luat, dar ca tipa. Eu aveam antrenament cu dl Florita si mi s-a parut cam sugubat examinatorul, dar nici pe departe sa il intreaca pe dl Florita. 

Mi-a spus ca ma cam tarasc pe strada si ca e ultimul avertisment, asa ca am inceput sa accelerez, sa bag si a treia si sa ma trezesc. Recunosc ca a fost bine ca mi-a zis asa. Am nimerit un giratoriu cocotat in varful rampei. Deoarece facusem multe rampe cu dl Paul Fira, nu am avut emotii. Giratoriul era un pic aglomerat, asa ca am reusit sa tin masina de vreo 4 ori in rampa, adica ambreiaj, acceleratie, ambreiaj, frana si iar de la capat. Asta pentru ca inaintam putin cate putin. A cincea oara, recunosc ca s-a oprit motorul, dar examinatorul a fost ok, doar mi-a zis sa pornesc si m-a lasat cu rabdare sa parasesc giratoriul. 

Sunt mandra ca nu s-a dat masina in spate, deoarece am avut grija mereu la frana (dl Fira m-a invatat sa tin piciorul pe frana la toate semafoarele si toate opririle, chiar daca ti se pare ca drumul e drept, ceea ce nu invatasem inainte). Sunt mandra ca mi-a iesit rampa, chiar daca o data s-a oprit. Se intampla banuiesc si unora mai experimentati. Nu am primit replici de la examinator (cum facuse la alti candidati) ca nu tin banda (multumesc dlui Fira pentru asta), ca nu semnalizez sau ca nu tin mainile pe volan cum trebuie. 

Am facut si clasicele manevre: intoarcerea inainte si inapoi, care mi-a iesit cam din 4 miscari pentru ca am dat cu spatele, dar mi se parea ca intru intr-o masina si decat sa risc, am dat stanga, apoi inca putin cu spatele si apoi am iesit. Nu m-a depunctat si nu a comentat pentru ca dlui a cerut manevra inainte si inapoi si mi-a iesit. 

Am mers si cu spatele, incet, cum m-a invatat dl Fira. Incet si sigur. Nici aici nu m-a depunctat, desi am simtit ca ar fi vrut sa merg mai repede. Am fost martora la o eleva care a mers cu spatele repede, dar a urcat si pe bordura, asa ca prefer incet, ca sa am timp sa corectez. Si mi-a iesit. 

Am mers apoi pe strazile de langa Posta care sunt cu sens unic si mi-a spus sa opresc pe stanga. Trecusera 30 de minute. Nu am realizat ca vrea neaparat o parcare, oricum nu stiu daca mi-ar fi iesit pentru ca eu facusem doar pe dreapta parcarea laterala. Si, desi, am vrut eu sa mai incerc, examinatorul a considerat ca am terminat. Asa ca am luat examenul cu 13 puncte de penalizare: 3 pentru mers incet, 5 pentru oprirea in giratoriu si 5 pentru parcarea laterala pe stanga.



Fiind martora la altii, pot spune ca sunt mandra ca nu a comentat nimic legat de viraje ciudate, de frane, pietoni, mers inapoi, intoarcere, ca nu tin banda sau nu semnalizez. Cred ca acele 13 puncte au fost singurele situatii unde a comentat si pe buna dreptate. Nu mi s-a parut ca a tipat, eram obisnuita cu dl Florita si asta a fost un antrenament util si chiar si afirmatia de la inceput ca ma tarasc pe strada, m-a trezit un pic, pentru ca dupa aceea, am mers mai repede. 

Am avut chiar si crucea Sfantului Andrei pe traseu, trecere la calea ferata, unde a trebuit sa opresc, sa ma asigur si apoi, imediat dupa trecere, aveam un cedeaza. Nu stiu daca e de acord sa o mentionez, dar doamna M, care a facut scoala cu dl Florita si a dat examen in aceeasi zi cu mine, a avut un coleg de la serviciu care a facut cateva trasee scurte inainte de examen. M-a ajutat pentru ca a fost chiar strada cu trecerea de cale ferata. Desi in teorie, stiam ce e de facut, la examen, din cauza emotiilor, poti sa nu reactionezi foarte bine. 

In concluzie, nu va temeti sa schimbati instructorii si masinile. Ajuta mult! Nu va ganditi prea mult la bani, important nu este sa ai permis, ci sa stii sa conduci, cat de cat, sa ai incredere in tine. Daca nimeriti un instructor care nu e calm, tipa sau vorbeste la telefon, sau va taie din minutele unei sedinte sau din numarul de sedinte, invocand diverse taxe ascunse, plecati si cautati pe altcineva care va respecta, va da sfaturi personalizate, explica tot timpul, repeta cu calm manevrele si va ajuta sa corectati ceea ce nu stiti. 

Sunt recunoscatoare ca l-am descoperit pe dl instructor Paul Fira, care a avut un procent de promovabilitate de 80% in 2017. Ii multumesc pentru tot ce m-a invatat si imi cer scuze daca i-am provocat vreun stres, dar chiar nu s-a vazut. A sunat chiar si sa ma felicite. Desi am vrut sa il sun prima, am fost martor pana spre ora 16 si nu am putut vorbi la telefon. 

Ii multumesc ca a stiut sa fie instructor, pedagog si om! Conteaza mult. 
Ii multumesc si doamnei M. pentru ca a fost o buna prietena cu care am impartasit stresul provocat de dl Florita, pentru ca m-a inspirat prin dorinta dneai de a invata lucruri noi, de a calatori, pentru ca mi-a tinut companie in ziua examenului, ii multumesc si colegului dansei pentru traseul dinainte de examen. 

A fost un stres foarte mare, 4 luni si jumatate a durat sa iau permisul. Daca as fi facut de la inceput cu dl Fira, sunt sigura ca m-ar fi costat mai putin si as fi invatat mai mult. Dar din greseli invatam si poate toate se intampla cu un motiv. 

Succes si voua si drumuri sigure! :) 

16 octombrie 2018

Privind copilul din mine

Lucram la un birou de arhitectură din capitală și în ultimii ani, simțeam că totul se învârte în jurul marilor proiecte, banilor și în jurul meu. Mă priveam de sus și îmi spuneam că m-am pierdut. Dorința mea de a face ceva semnificativ pentru comunitate părea că se evaporase în neant. Tânjeam după un proiect de casa mai inedit, care să îmi facă inima de arhitect să bată la unison cu cea a casei. 


Mi-am luat o perioadă de concediu și am mers în satul în care am copilărit, undeva în Mehedinți. Am reluat mersul pe jos și m-a năpădit un sentiment cald și dureros de nostalgie. Mă vedeam pe mine alergând pe uliță, cu o legătură de cărți la subsuoară, în timp ce mușcam cu poftă dintr-un măr. Nu aveam foarte multe de făcut la țară, dar biblioteca de lângă școală era punctul de atracție al tuturor. Mergeam acolo deoarece puteam citi în voie tot ce doream, iar doamna de la sala de lectură organiza și un club de carte. Ne plăcea tuturor să o auzim cum citește și cum ne insufla dorința de a ne autodepăși. 

M-a trezit din reverie un claxon: era vecinul meu, Dan, medic la Craiova. Părea să îmi împărtășească nostalgia pentru vechea clădire a bibliotecii, acum o ruină. Și, cu toate că satul nu era mare și mulți plecaseră în străinătate sau la oraș, satul avea încă mulți copii la grădiniță și școală, iar în vacanțe, păreau să se înmulțească. Veneau la bunici. Discutând cu câțiva puști de pe ulița bătătorită, i-am întrebat ce le lipsește cel mai mult în sat și mi-au spus că o sală de Internet și o sală de jocuri, unde să se întâlnească mai mulți. Fetele au spus că ar vrea să citeasca sau să poată învăța să cânte la chitară. 

Altă generație, dar de ce nu? Atunci mi s-a aprins un beculeț în cap și parcă îl și auzeam pe șeful meu spunându-mi că am luat-o razna. Aveam banii, aveam timpul necesar, aveam expertiza necesară și aveam și câțiva prieteni, plus oamenii din sat. Îmi pusesem în minte să redeschid biblioteca. Am conceput pe hârtie proiectul, astfel încât să poată include o sală de lectură, o sală de jocuri și Internet, dar și câteva săli pentru dezvoltarea abilităților artistice: chitară, voce, pictură, desen. 

Am contactat și câteva afaceri care au fost dispuse să sponsorizeze proiectul, am obținut aprobările necesare și am început să demarăm lucrarea. Proiectul a devenit ceva mai mult decât o bibliotecă remodelată, a devenit opera de artă a întregului sat. Toți lucram cot la cot, părinții și bunicii depănau amintiri, iar copiii visau cu ochii deschiși la ce va veni. 



După câteva luni de muncă și pasiune, a venit și ziua lansării. Întregul sat și cred că și oameni din satele vecine au fost prezenți la tăierea panglicii. Copiii au luat cu asalt sala de jocuri, iar în sala de lectură, lucrurile începeau să se anime încet, ca pe vremea copilăriei mele. Am auzit în spatele meu o voce delicată urându-mi Felicitări. Întorcându-mă, am văzut o bătrânică simpatică. Era ea, bibliotecara cu voce suavă care ne inspirase să citim, să visăm și să luptăm pentru visurile noastre. Am luat-o în brațe și i-am mulțumit pentru tot. Îi datoram faptul că ajunsesem un arhitect de succes, dar mi-a mărturisit că nu de asta este mândră de mine, ci pentru că nu uitasem de unde am plecat, nu uitasem că e important să dăm ceva înapoi comunității. 

Mi-am prelungit concediul și au urmat și alte proiecte similare. Se pare că inspirasem și alți oameni, care de-abia așteptau să se pună în folosul comunității: Dan își oferise serviciile pro-bono la noua clinică deschisă în orașul vecin, profesori de desen sau pictură, profesori de muzică veneau ca voluntari la biblioteca din sat pentru a descoperi noi talente. 

Am realizat că se pot face multe dacă vrem, fiecare dintre noi are un talent, un potențial, care ar trebui să fie valorificat atât pentru propriul succes, cât și pentru cel al oamenilor din jur. Cu siguranță, nu am ajuns în vârf de unii singuri, ci cu ajutorul multor oameni care ne-au sprijinit și îndrumat pașii timizi. Ceea ce pentru noi poate părea lipsit de importanță, pentru alții poate reprezenta ceva de o importanță colosală. Pentru bibliotecara aceea, poate nu a părut ceva foarte important că ne citea și ne povestea diverse povești de succes din lumea întreagă, dar pentru noi, copii cu mintea în formare și caracterele în schimbare, zilele acelea aveau parfum de încredere în sine, potențial colosal și vizualizarea unui viitor remarcabil. Așteptam cu sufletul la gură noile aventuri. Ajuns un arhitect renumit, am simțit că am pătruns pe un tărâm frumos, dar mă simțeam singur. Aveam darul de a transforma locuri, clădiri și de a crea ceea ce îmi imaginam și doream. Acum, nu mai eram singur, eram înconjurat de oameni care mă inspirau. Am obținut chiar o colaborare cu o firmă renumită din străinătate, implicată în arhitectura de tip social. 

Am descoperit că sunt mult mai mult decât un rol în societate, nu sunt definit de poziția într-o companie sau de o titulatură anume. Am renunțat la ego și am văzut că între arhitectul din capitală și puștiul din sala de lectură de acum 40 de ani nu era mare diferență... ne separau părul grizonat, ridurile de pe față și mai puțină înțelepciune pentru adultul de astăzi. Privind copilul din mine, am devenit mai înțelept și mai împlinit. 

***Articol scris pentru SuperBlog 2018

15 octombrie 2018

Alien Tower: Predicting Anthem & Bioware's Future

Alien Tower: Predicting Anthem & Bioware's Future: Bioware has gradually given up on making role-playing games, not just the brilliant games they used to create. They are now a husk of wha...

14 octombrie 2018

Și ieftin și rapid?

Ieftin, rapid, de calitate, da, se poate! Pe Vindem-Ieftin.ro, poți comanda materialele de construcție de care ai nevoie și beneficiezi, în același timp,  de o mulțime de avantaje. Când ne gândim la comenzi de materiale de construcții, ne vin în minte scenarii horror în care trebuie să mergi pe la diverse depozite să cauți ce vrei, pierzând timp, bani și energie. Pe Vindem Ieftin, ai totul la nivelul tastelor. Poți compara prețurile ușor, ai parte de reduceri și de consiliere gratuită. În plus, totul pare o joacă, iar stresul unei construcții necesită un pic de ludic în viața noastră. Dacă filmezi sosirea produselor și faci o recenzie video, ai parte de o reducere. 


Înainte, mersesem pe varianta tradițională, crezând că e mai bine să mergi direct la depozit să iei ceea ce îți trebuie, când îți trebuie. M-am lecuit rapid când am fost pe la fratele meu în vizită. Construia o nouă aripă a casei și radia de fericire. Eu voiam doar să pun tapet, niște gresie, faianță și eram un car de nervi. L-am întrebat care e secretul și așa am aflat soluția ingenioasă. Am intrat pe tabletă și cu ajutorul lui, am comandat cele necesare. La câteva zile, aveam materialele în ogradă. Am luat repede telefonul, i-am filmat pe oameni și am trimis filmulețul pentru a obține 100 de lei. 

Am fost impresionată de profesionalismul și, totodată, rapiditatea cu care lucrează. Am obținut reduceri importante de care, cu siguranță, nu aș fi beneficiat dacă aș fi mers la un magazin obișnuit. Într-un fel, recenziile video sunt dovada vie a modului în care lucrează cei de la Vindem-Ieftin.ro. E ușor să te lași păcălit de recenziile text de pe alte platforme, pe când o recenzie video reflectă realitatea așa cum este. În acest mod, ai o anumită siguranță, te simți mai confortabil și nu te mai năpădesc grijile. Cumpărând totul dintr-un singur loc, ai posibilitatea de a obține reduceri importante, chiar și de 10-20%, iar existența unui consilier dedicat te poate ajuta să alegi cele mai bune variante. 

Sintetizând, pot spune că, pentru mine, cele mai importante zece avantaje ale folosirii acestei variante, comparativ cu varianta tradițională și obositoare a colindatului de unul singur prin zeci de depozite ar fi următoarele:

1. Economie de timp, timp pe care îl poți folosi într-un mod mai plăcut;
2. Mai puțin stres, spre deloc, cu ajutorul consilierii gratuite și posibilității de achiziție a tuturor materialelor dintr-un singur loc;
3. Reduceri ca urmare a cumpărării în cantitate mare;
4. Posibilitatea de vedea recenzii video reale, care să îți dea un plus de încredere și siguranță;
5. Posibilitatea de compara prețurile diferiților furnizori de materiale de construcții;
6. Posibilitatea de a primi 100 de lei ca urmare a relizării unei recenzii video, ceea ce reprezintă o situație win-win pentru toată lumea. Tu primești 100 de lei, ei își fac reclamă, iar alți potențiail consumatori înțeleg de ce uneori se poate și ieftin, și bine, și repede.
7. Varietate mare de produse;
8. Materiale de calitate achiziționate direct de la producător, fără să stea cu lunile în depozite;
9. Risc zero la cumpărare;
10. Zero comisioane. 

Indiferent de ce ai nevoie pentru casa ta, consilierii profesioniști de la vindem-ieftin.ro îți stau la dispoziție cu oferte personalizate, în funcție de necesarul tău de materiale și, cel mai important, de bugetul de care dispui pentru proiectul respectiv. La baza acestui concept stă clientul. Dacă acesta e satisfăcut, toată lumea are de câștigat. Un proiect de casă nouă trebuie să fie încununat de bucuria realizării, nu de stres și timp irosit. Vindem-ieftin.ro rezolvă acest aspect și îți vine în ajutor, fiindu-ți un adevărat partener.

***Articol scris pentru SuperBlog 2018

Filme, filme si iar filme!

Sunt o cinefila inraita si mi-am achizitionat un TV mare, 3D, special pentru aceasta experienta, dar fara un sunet pe masura, nu i sentimentul ca te afli in sala de cinema. Ca atare, in cautarile mele online, am dat de AVmall.ro, care ofera o mare varietate de produse, din care poti sa iti alegi boxele ideale



Mi-au atras atentia boxele Indiana Line Nota 250 X prin acustica deosebita creata, puterea difuzoarelor si calitatea desavarsita a sunetului. In felul acesta, poti sa iti transformi livingul intr-o mica sala de cinema. 


13 octombrie 2018

A venit vremea innoirii boxelor

Cu totii simtim nevoia la un moment dat sa ne innoim boxele. Vrem unele mai noi, mai performante, mai bune din punct de vedere calitativ si cu un design mai interesant. Gasesti o varietate mare de produse pe AVmall.ro. Pe mine m-au atras boxele de tavan Davis Acoustics. 

Interesant este ca nu iau din spatiu, deoarece sunt incorporate in perete, in tavan, ceea ce le confera o acustica foarte buna. Cred ca, in acelasi timp, efectul 3D este asigurat, iar urmarirea unui film horror de apropiatul Halloween va devenit o experienta intensa.