28 martie 2017

Fara frica - povestea 2

Va povesteam aici despre campania prin care iti poti dona o teama celor de la Dr. Oetker. Pentru fiecare poveste inscrisa pe http://www.prajiturifarafrica.ro ei vor dona cate 1 euro celor de la SOS Satele Copiilor. Scapa de frica si fa un act de generozitate. 

Nu dureaza decat 1 minut sa faci asta. 1 minut si 1 euro ... e clar unde ar trebui sa se incline balanta. 

Frica pe care am inscris-o eu vorbitul in public. Nu mai am atata trac, dar sunt, in continuare, o persoana timida si imi bate inima cand vorbesc in public :)
Ajuta sa stii ca vorbitul in public este o teama pe care o experimenteaza multi oameni si nu poti scapa de ea decat daca vorbesti mult in public :) 
Acum sunt lector universitar, vorbesc la conferinte, particip la emisiuni TV in direct sau inregistrate si am trecut peste aceasta teama. Parintii mei sunt principalii suporteri, chiar daca am 32 de ani. Sunt alaturi de mine si sunt recunoscatoare ca ii am ca parinti si ca m-au sustinut mereu. Mi-au insuflat incredere in mine, increderea ca am tot ce trebuie sa imi depasesc fricile. 

Hai, intra si tu pe www.prajiturifarafrica.ro si impartaseste o teama. Te vei simti mai liber si vei simti ca ai facut o fapta buna. 

#farafrica

27 martie 2017

Sunt casa mea

- Bună! Te văd abătută. Încă te mai gândești să vinzi terenul bunicilor tăi? 
- Mda ... uneori îmi spun că e mai puțină bătaie de cap. Cineva ar putea fi fericit acolo. Știi ... eu habar nu am ce să fac, cum să fac. 
- Da, da, știu ... Ești și foarte încăpățânată și nu vrei să ceri ajutor. Cred că ai putea măcar să discuți cu cineva care se ocupă de proiecte case. Ai putea să dai chiar acum pe internet o căutare ... Hai, hai, încearcă. Nu se prăbușește universul. E ziua ta și ai putea să îți faci cadou o ieșire din zona de confort. 
- Haha ... ce funny ești. Ok. Să vedem ... tastez proiect vilă. Să vedem ce rezultate obținem. 


Alex o privea uimit pe Ema. Cumva, chipul ei se transfigurase. Se uita pe site-ul respectiv de câteva minute, iar tăcerea și liniștea de pe chipul ei păreau un semn bun. Spera să o convingă să pună bazele unei case pe terenul pe care i-l lăsaseră bunicii. De când cu eșecul acela, nu mai voia nimic. Glasul ei îl trezește din visare: 

- Le-am scris un e-mail. Zarurile au fost aruncate. Se pare că sunt doar trei pași mici: o discuție inițială, proiectarea și documentația de autorizare și construcție. Floare la ureche. 
-Ești sigură că asta vrei și nu e pentru că te-am presat eu? 
-Nu sunt sigură, dar vreau să fac asta pentru bunicii mei. 

Ema a trecut prin toți cei trei pași cu mult curaj. Specialiștii AIA Proiect i-au răspuns la toate întrebările, i-au explicat fiecare etapă și, foarte important, i-au ascultat visurile și dorințele. De multe ori, ne este teamă să dăm glas și formă visurilor noastre, crezând că sunt imposibile. Dar Emei nu îi mai era frică și îi plăcea să vorbească mult:

- Eu o să vă spun cum văd eu casa ideală pentru mine și dacă vi se pare că visez prea mult, mă opriți :) Aș vrea să fie cu trei niveluri: parter, etaj și mansardă. Ador mansardele. Nu am avut niciodată una. Camera de la mansardă trebuie să îmi permită să privesc cerul și stelele, în timp ce stau în patul meu confortabil, ascultând Hugh Laurie - You don't know my mind la maxim. Nu mă pricep din punct de vedere tehnic cum să faceți, dar aș dori pe același nivel cu mansarda un pod ca în filmele americane, care, la nevoie, să poată fi utilizat și ca o cameră de dormit. De exemplu, dacă am mulți invitați ... 

- Continuați, vă rugăm, spun specialiștii de la AIA Proiect. Pentru noi, e foarte important să înțelegem foarte bine ceea ce vă doriți, astfel încât proiectul să ducă în cele din urmă la realizarea casei visurilor dumneavoastră. Ne place foarte mult că aveți darul vorbirii, dar ne și ajută să ne imaginăm toți aceeași casă. Vă dați seama ce tragedie ar fi dacă am vizualiza lucruri diferite? Ca o paranteză, ar trebui să publicați o carte. Aveți un stil de relatare captivant. 

Cei doi domni nu știau pesemne că în fața lor se află Ema Andrei, scriitoarea de succes de la începutul anilor 2000. După un succes răsunător cu o serie foarte populară în rândul tinerilor, aceasta intrase într-un blocaj și nu mai publicase nimic, cu excepția câtorva postări pe blogul ei. Ema continuă, măgulită de cuvintele care i se adresaseră.



- Scara interioară vreau să fie din lemn, să fie solidă și cumva spiralată. La etaj, îmi doresc două dormitoare și o baie. Vreau să pot ieși pe geam și să stau pe acoperiș ... tot în filmele americane am văzut. Să fie făcut acoperișul în așa fel încât să pot face asta. Baia să aibă o cabină de duș uriașă. La parter, aș vrea o zonă de relaxare: camera de zi, bucătăria modernă, o mini sală de cinema și încă o baie. 

- Puteți să ne dați mai multe detalii? 

-Da. Scara din interior să împartă cumva spațiul de la parter. Sub scară aș plasa baia. În dreapta, cum intri în casă, aș vrea să merg în living, să dau drumul la TV și să mă relaxez sau să stau cu prietenii. Lângă living, trebuie să fie bucătăria ... să fie cu arcadă, deschisă și pe geam să privesc grădina și copacii înfloriți. Ce mi-aș mai dori? În partea opusă, față în față cu livingul, va fi o mini sală de cinema. Iubesc filmele, aș privi non stop. Sa aibă un panou de proiectare uriaș și să fie instalate scaune exact ca într-o mini sală de cinema. Pot să am și subsol?

-Puteți avea ce vă doriți. Ce ați vrea să fie acolo? 

- Mi-aș dori o bibliotecă pe toată suprafața, pereții să fie din cărți și, într-un colț, să am și un birou pentru proiectele mele secrete. Îmi place să scriu ... câteodată. Fotolii și o măsuță ca să îmi pot savura ceaiul de la ora 5 :) Și mi-aș dori și o ușă secretă, care să îmi permită să accesez un mini dormitor. Doar să intru acolo și mă tolănesc visătoare în pat, alături de multele mele plușuri ... sunt colecționară. 

-Să vedem dacă am înțeles bine: ați dori o casă parțial clasică, în stil vintage și parțial modernă. Sala de cinema, bucătăria, baia, arcadele au un aer modern, pe când biblioteca, mansarda, podul, scara interioară par mai degrabă a avea un stil misterios, sobru, clasic. 

-Ați înțeles perfect. Sper ca nu e prea eclectic. 

-Nu, în niciun caz, se pot armoniza foarte bine. Vă mulțumim pentru detalierea dvs. Vom reveni imediat ce proiectul este gata, pentru a vedea dacă este, cu adevărat, așa cum v-ați imaginat.


........
-Bună, Ana! Unde e Ema? Mi-a zis să fiu aici la 6 dar petrecerea nu pare să fie în toi, deși e aproape ora 8. 
-Shhhh... să nu te audă. E la mansardă. Mai are puțin.
-Până ce? 
-O las pe ea să îți spună. 

La mansardă, Ema privește stelele timide de pe cer, în timp ce ascultă cu volumul dat la maxim în căști You don't know my mind. Acest cântec o ajută să își limpezească gândurile când e stresată ... Degetele-i albe îi tremură pe cuvântul SEND, care stă între ea și succesul sau eșecul ei. În cele din urmă, îl trimite. Pe toată perioada de proiectare și apoi construcție a casei, energia, entuziasmul, pasiunea și ideile îi explodaseră într-un curcubeu de lumină, culoare și sunet. După doi ani, romanul ei era gata. Dacă visase o mansardă și acum o avea, putea să creadă în orice. Deja își vedea romanul pe raft. 

*** Articol scris pentru Spring SuperBlog 2017

26 martie 2017

Ștrumpfii spațiali

- Ce faci, omule? Arăți de parcă nu ai dormit toată noaptea. 
- Mda, fiică-mea a făcut o obsesie pentru ștrumpfi. Cred că ai auzit și tu de noul film pentru copii Smurfs: The Lost Village, care apare la cinema din 31 martie 2017Filmul are un trailer drăguț, trebuie să îl vezi și tu :) Eu l-am văzut de 100 de ori ieri :)


- Îmi pare rău, eu sunt la etapa filmelor de groază și SF cu ai mei. Ajungi tu și acolo. Să vezi atunci ce coșmaruri ai :)

............

În sfârșit, acasă ... perna pufoasă mă atrage ca un magnet ... 

... interiorul navei arăta bizar de albastru. Și eu eram albastru fosforescent. Deodată, aud în spatele meu vocea stridentă a unei ștrumpfițe:

- Lady Smurfette, ne apropiem de Pământ. Avem nevoie de ștrumpfimea domniei tale în sala de comandă. 
- Imediat, zic eu încă bulversată de ceea ce se întâmplă. 

Ajung în sala plină de monitoare și butoane și văd micile creaturi albastre din spatele ecranelor orbitoare. Seamănă cu noi și nu prea. Știu că singura noastră șansă este să vorbim cu ei, dar nici una dintre ștrumpfițe nu pare potrivită pentru această misiune. Le promit că voi analiza situația și voi reveni cu o decizie a doua zi. Aștept să adoarmă și mă strecor afară din navă, deghizată într-o ștrumpfiță normală, fără toate podoabele alea regale. 

E o noapte plăcută, iar stelele mă relaxează ... seamănă atât de bine cu planeta noastră ... Dacă bunica nu mă bătea la cap, nici că aș fi venit aici ... nu înțeleg rostul. Să îl caut pe ștrumpful Gargamel ... ce nevoie avem de el? Buni mi-a spus că acest ștrumpf era copil când au venit în prima misiune pe această planetă. Au intrat într-o pădure ciudată și o vrăjitoare l-ar fi transformat ... au fost nevoiți să îl părăsească ... nu înțeleg cum îl voi găsi eu, după atâta timp. 

Aud pași în spatele meu și o voce serioasă, care pare să mi se adreseze: 
-Hei, Smurfette, ce faci aici la ora asta? Arăți ciudat. Te simți bine? 
-Da ... aș avea nevoie de ajutorul tău. Vreau să dau de Gargamel, l-am căutat toată ziua, dar nu-i nicăieri. 
-Smurfette, cred că nu te simți bine ... ai mâncat iar vreo ciupercă din aia funny? Gargamel e inamicul nostru. 
-Glumeam, îi zic eu prefăcându-mă comică ... Somn ușor. 

Mă îndepărtez și văd un ștrumpf mai în vârstă pe care mă hotărăsc să îl abordez și să-i spun tot adevărul. Am vorbit toată noaptea. I-am explicat cine sunt și de ce am venit. Nu-i venea să creadă că Gargamel e un ștrumpf, chiar dacă unul de pe o altă planetă. Am mers împreună să îl căutăm ... Papa Smurf se ruga la zeul ștrumpfilor să ne aibă în pază. 

Când l-am văzut pe Gargamel, am înțeles de ce ... Din fericire, ștrumpfii spațiali au un praf magic, pe care îl putem folosi să schimbăm dimensiunea inamicilor noștri pentru câteva ore. Așa am făcut cu Gargamel și mâța lui enervantă ... nu prea le-a plăcut ... erau ca niște animale de companie ... A durat ceva până ce Gargamel a priceput cine sunt și nu voia să creadă ... a trecut de la negare, la furie și apoi la o adâncă tristețe. M-a întrebat de prietenii lui din copilărie ... apoi, l-am readus cu picioarele pe pământ și l-am întrebat dacă știe unde o găsim pe vrăjitoarea care l-a transformat. 

Am plecat toți patru (inclusiv mâța ofticată) către pădurea vrăjitoarei. 

..............

-Tată, hai mai repede. O să întârzii la școală. 
Încerc să îmi dau seama ce se petrece și să mă acomodez. Surprinzător, mă aud spunând: 
-Ai făcut rezervare la Ștrumpfii: Satul Pierdut? Că vreau să merg și eu. 

Antonia, șocată, face niște ochi mari:
-Tu? După ce m-ai disperat că te plictisesc ștrumpfii, acum vrei să mergi și tu? Adulții sunt niște ființe tare complicate. 
-Haha :) astăzi m-am trezit într-o dispoziție ștrumpfească și ador toți ștrumpfii de pe Pământ și din spațiu. 
-Ok, bătrâne, hai mai repede că unii au lucrare astăzi! 

*** Articol scris pentru Spring SuperBlog 2017


25 martie 2017

Vă invit la un ceai și o carte

La împlinirea vârstei de 30 de ani, familia mi-a oferit cadou suportul financiar pentru înființarea ceainăriei mult visate de mine. În Craiova, nu există un local ca ceainăria de care vă povestesc. Sunt o mare iubitoare de cărți, astfel încât ideea mea era să îmbin cumva cele două pasiuni. Banii nu au fost suficienți pentru a-mi pune toate ideile în practică, așa că m-am mulțumit și cu mai puțin.

Au trecut doi ani în care afacerea supraviețuia. Știam că am clienți fideli și adorau acest mic local prietenos, dar locația și lipsa unor îmbunătățiri făceau ca afacerea să fie în pericol. Părinții mei îmi inoculaseră de mică ideea că nu e bine să apelezi la un împrumut bancar. Așa că nu o făcusem, pentru că simțeam că le-aș înșela încrederea. Aveam 32 de ani, dar nu puteam renunța la niște prejudecăți.

În vacanța de Paște, am decis să o vizitez pe amica mea, Lorena, în Milano. Avea o afacere de succes acolo și o admiram pentru asta. Mă întrebam cum poate ea să facă atâtea, iar eu nu. Săptămâna respectivă nu am putut să strecor nicio vorbă despre ideea mea de a lua un credit. Cum voiam să deschid subiectul, îmi spunea că problema mea e alta: că nu am încredere în mine și nu mă respect suficient de mult. Trăiesc în umbra unor prejudecăți și nu accept că sunt un adult care poate lua decizii raționale de unul singur. Apoi mi l-a aruncat pe Nathaniel Branden în brațe, cu ai săi șase stâlpi ai încrederii în sine. Era un cadou. A zis să citesc bine cartea aia și să nu o mai bat la cap. Am crezut-o cam egoistă, dar, în fiecare seară cât am stat acolo, citeam câteva pagini.

Ideile mele explodau într-un vârtej de culoare și creativitate. Lucrurile păreau clare și simple. Nu înțelegeam de unde atâta angoasă. Vacanța s-a terminat și eu eram hotărâtă. Prietenul meu Alex mă aștepta în aeroport, iar eu, fără măcar să îl salut, îi zic: Hai să facem o noapte albă de brainstorming și să hotărâm ce împrumut pentru întreprinderile mici și mijlocii pot lua și de unde.

 - Bună și ție, iubito, îmi spune Alex supărat. Mă bucur că mi-ai dus dorul.

Și noaptea chiar a fost una lungă. Lipisem hârtii peste tot, coloram cu markerul, notam avantaje, dezavantaje, făceam liste cu ceea ce vreau să fac cu banii ... eram obosiți. Alex îmi spune: Oprește-te puțin. Am impresia că nu știi ce vrei să faci cu banii. Cum vrei să decidem, dacă nu ai clar în minte o imagine a ceainăriei tale de vis? Vizualizeaz-o, deseneaz-o sau printează o poză de pe net. Eu fac o cafea până te hotărăști.

Auzi ... să desenez ... hmm ... supărată pe el, deschid laptopul și caut poze. O găsesc ... e acolo. Ea e ... ceainăria mea!

www.lancashirelife.co.uk/food-drink/restaurants/food_review_richmond_tea_rooms_manchester_1_3962561

O listez și o lipesc pe ușă. Alex vine cu cafeaua și pare impresionat. Plecând de la această imagine, notăm ce ne trebuie și stabilim cu aproximație suma necesară pentru fiecare aspect: schimbarea locației într-o zonă centrală, trimiterea angajaților la niște cursuri, achiziționarea de ceai și cărți, crearea unui site și a unei pagini de Facebook, cheltuieli de publicitate. 

Deodată, Alex îmi spune: Știi, avem nevoie să întrebăm un broker. Și norocul face că știu unul, dar nu va fi foarte fericit să îl sunăm la 2 noaptea. Râdem amândoi, dar îl sunăm totuși și îi propunem o conversație pe Skype. Văzând pe fețele noastre că nu am accepta un refuz, bietul om ne face pe plac, în timp ce îi arătăm toate posterele și afișele de pe perete. 

Ne recomandă un credit pentru capitalul de lucru, apreciind că îmi trebuie o sumă de bani mai mare decât aș obține cu un overdraft. De asemenea, consideră că am nevoie de bani pentru activitatea curentă și nu pentru investiții majore, din câte înțelege el din graficele noastre nocturne. 

Îl auzim pe Alin, brokerul, mormăind: Visează ... obține cu AVBS. Nu vreți să visăm și noi ceva frumos și să vorbim dimineață ca oamenii normali? 

Nu se poate înțelege cu noi, deoarece noi deja visam ... visam la ceainăria noastră și la cărțile pe care clienții le solicită. În loc să ceară un ceai și o brioșă, mi-i imaginez cerând o cană de ceai de iasomie și o porție de lectură ... un Nathaniel Branden sau o Nora Roberts, fiecare cu gusturile lui :) Visez la un club de lectură, visez la cursuri motivaționale în incinta ceainăriei, la un decor vintage ... și toate astea cu un credit pentru capitalul de lucru. 



Alin ne vede entuziasmați, dar ne vrea informați. Astfel, începe să ne povestească despre ce presupune creditul și care sunt avantajele sale. Ne desenează tot felul de matrice și îl vedem cum devine pasionat de meseria lui la 2 noaptea și toată oboseala pare că i-a trecut. 

Ne sintetizează lista de întrebări și răspunsuri și umple foi întregi, parcă e în transă. Mă întreb dacă e somnambul :) Eu și Alex râdem ca niște copii, dar îl ascultăm cuminți. 

Întrebarea 1: Ce poți face cu banii? 
Poți folosi creditul pentru activitatea curentă, chiar și pentru plata datoriilor la stat, dar nu pentru investiții. Și din câte văd eu, de asta ai tu nevoie. 

Întrebarea 2: Ce sumă poți împrumuta?
În primul rând, acest instrument este un credit non-revolving ....

La care eu, neliniștită, întreb: Ce ai zis de revolver? Ce revolver? 

Alin continuă iritat: Un credit non-revolving înseamnă că nu îl mai poți folosi încă o dată, după ce l-ai achitat. Poți împrumuta o sumă mai mare (între 40.000 și 670.000 lei) dacă vei acorda garanții și o sumă mai mică în cazul creditului fără garanții (între 20.000 și 110.000 lei). 

Ți se va întocmi un dosar de creditare și, în funcție de nevoile tale, de capacitatea de rambursare și de modul în care ai nevoie să utilizezi banii, se va stabili un grafic de rambursare și suma pe care o poți contracta prin acest credit. 

Întrebarea 3: În cât timp trebuie să dau banii înapoi?
Până la doi ani, în funcție de graficul stabilit în etapa de realizare a dosarului de creditare. Foarte important de știut este că ratele se plătesc din prima zi contractuală, indiferent dacă banii sunt folosiți sau nu. Deși la un overdraft nu trebuie să plătești pentru sumele de bani nefolosite, avantajul creditului pentru capitalul de lucru este că poți împrumuta sume mai mari și perioada de rambursare este, de asemenea, mai mare (doi ani față de un an la overdraft). 

Dimineața, decizia era luată: aveam să iau un credit pentru capitalul de lucru, fără garanții și să îl returnez în 24 de luni. 

La finele anului, folosisem cei 50.000 lei pentru activitățile curente ale ceainăriei. Am schimbat locația și ne-am mutat în Centrul Vechi, unde vadul comercial este mai bun. Am organizat un club de lectură și am oferit clienților posibilitatea să achiziționeze cărți sau doar să le citească până își termină de savurat ceaiul. În plus, unii dintre ei ne-au oferit sugestii valoroase: ne-am extins gama de ceaiuri și cărți, am folosit un decor vintage, muzică ambientală. Cred că ideea care ne-a făcut să apărem în toată presa națională a fost Pay it Forward. Clienții aveau posibilitatea să plătească pentru un ceai sau o carte de care să se bucure următorul client. Acel an m-a întinerit. Făceam ceea ce îmi place. Am devenit speaker autorizat John Maxwell și țineam în fiecare vineri seara discursuri motivaționale pentru angajați și clienți. 

Afacerea înflorea. Nu a fost nevoie de mulți bani, dar am început să înțeleg la ce se referea Nathaniel Branden când spunea că încredere în sine este o nevoie de bază, ca apa și mâncarea. 

În curând, va fi nevoie să luăm și un credit pentru investiții, deoarece se simte nevoia unui nou local și poate chiar a intrării pe o nouă piață. 

Crezi în tine și visează ... obține cu AVBS! 

***Articol scris pentru Spring SuperBlog 2017



Ce mai pregateste Mercur Center?

Inca 3 noi magazine vor avea inaugurarea in centrul comercial Mercur. Pe 30 martie, se deschide magazinul de incaltaminte Rizzoli. Acesta are o traditie de peste 50 de ani si este prezent in tari precum Italia, Franta, Belgia, Anglia, Germania, Suedia, Canada, iar in Romania in Bucuresti, Brasov, Sibiu si acum si in Craiova. 

La inceputul lunii aprilie, tocmai bine inainte de Paste, se deschide si magazinul de imbracaminte si accesorii Gloria Style.

Si asta nu e tot: se mai deschide si o sala de jocuri KM, chiar de 1 aprilie, dar, garantat, nu e pacaleala. La inaugurare, va fi si un concert cu Ana Lesko. 

Alte evenimente pe agenda Mercur Center:
1. 25 martie, ora 17, etaj 4 - Ateliere de Lego
2. 31 martie, ora 19, parter, Gala MMA K1 Craiova 2017 - Proba Cantarului. 

Distrati-va mult! :) 


24 martie 2017

Tabara in minunata Italie


Scopul unei tabere educative este acela de a imbina partea educationala cu cea de relaxare,  scopul final fiind ca elevul de liceu si parintii sau sa inteleaga daca acea universitate este ceea ce isi doresc. Prima impresie conteaza. 

In plus, socializarea si contactul cu o noua cultura sunt foarte importante pentru dezvoltarea personala a tanarului. Mie imi place Italia si daca ar fi fost sa aleg o tabara as fi ales una in Italia, cea cea de mai sus. 

Pe tine ce tabara te-ar atrage, unde si de ce? 

Investeste in educatia copiilor tai!