28 noiembrie 2022

Sărbători vegane cu ajutorul Băneasa

Acum 5 ani am devenit vegană. Principala provocare au fost sărbătorile, în special pe partea de deserturi, care se fac, în mod tradițional, cu lapte și ouă. 

Oarecum de nevoie, dar și cu pasiunea de a descoperi reinventarea rețelor clasice, am început să testez tot felul de bunătățuri. Contează foarte mult făina pe care o folosești, astfel încât aluatul să crească frumos și rezultatul să fie unul pufos. 

Chec vegan cu merișoare - prima rețetă din seria Gătește cu Băneasa

Weekendul acesta, am gătit cu Băneasa și rezultatul îl vedeți mai jos. Este un chec vegan reinventat, similar ca textură cu banana bread sau cranberry bread.













Ingrediente pentru 2 tăvi

720 grame de făină pentru cozonac Băneasa

2 plicuri de drojdie uscată 

2 linguri zahăr brun

575 ml băutură vegentală de soia cu vanilie

puțină sare

Am împărțit acest amestec în două. O parte am lăsat-o albă, încorporând în ea câteva bucățele mici de ciocolată, iar în jumătatea cealaltă am încorporat merișoare (după preferință) și o lingură de cacao. 



Fiecare a fost împărțită în alte două bucăți pentru a le pune în cele 2 tăvi. Am intercalat cele două bucăți ca și cum aș fi împletit o coadă și le-am lăsat la crescut în tăvile unse cu ulei. Le-am lăsat cam 90 de minute. 



Apoi, le-am dat pe deasupra cu puțin lapte vegetal și le-am pus la cuptor la o temperatură de 150 grade. După 30-40 minute (depinde și de cuptor), am folosit testul cu scobitoarea și le-am scos. Le-am glazurat cu un amestec făcut din zahăr brun topit în apă călduță. 
Se servesc cu o cană de ciocolată caldă, în prezența cuiva drag. Poftă bună și sărbători minunate alături de cei dragi!


Brioșe vegane cu glazură de ciocolată neagră - a două rețetă din seria Gătește cu Băneasa

 

Ingrediente pentru 12 brioșe

300 grame făină 000 Băneasa

300 ml băutură vegetală la alegere

1 plic praf de copt

1 praf de sare și o lingurită de zahăr

1 praf de curcumă pentru culoare

scorțișoară

2 linguri de fulgi de cocos

1 plic de glazură de ciocolată neagră sau 1 ciocolată topită

Dacă se vor mai complexe, se pot adăuga în interior fructe (mai pun stafide sau merișoare), cacao sau bucățele de ciocolată, semințe sau nuci. 

Se amestecă ingredientele și se pun în forme cu lingura. Se dau la cuptor la 200 grade, cam 20-25 minute sau în funcție de cuptorul și experiența fiecăruia. 

La final, se glazurează cu ciocolata topită și se lasă să se întărească. 

Se savurează cu o cafea, la micul dejun, alături de cartea favorită. Puțină muzică de Crăciun pe fundal nu strică. 

Așa cum îmi spune mama, care e o expertă (ca orice mamă sau bunică) în deserturi, mai ales tradiționale, făina este cea mai importantă. Cu Băneasa nu am dat greș niciodată. Este un brand românesc de calitate și bifezi două lucruri dintr-o dată: faci bunătățuri Băneasa și te simți și mândru că ești român și consumi românește. 




















*Articol scris pentru SuperBlog 2022. Pozele sunt din arhiva personală

21 noiembrie 2022

Paste delicioase în Postul Crăciunului

Suntem deja în postul Crăciunului, un motiv în plus să mâncăm sănătos, dar și gustos. În acest moment din an, ne gândim la cei dragi nouă și la experiențele trăite în decursul anului. 

În acest articol, vreau să împărtășesc cu cititorii mei două rețete delicioase de paste, potrivite pentru cei care țin postul, sunt vegani sau au diferite intoleranțe sau alergii. 

Când eram copil, nu mâncam paste, ele fiind considerate, cumva, de inspirație italiană, iar mama ne gătea mai mult mâncare tradițional românească. Cu gândul primei vacanțe de 2 luni petrecute în 2015 în Italia la cumnata mea, am adaptat câteva rețete care să se potrivească perioadei în care ne aflăm. 

Prima rețetă - Paste Carbonara (de post)




















Ingrediente pentru 2 porții: 
200 g spaghetti grâu dur Băneasa
o ceapă medie
4 căței de usturoi
4 cuburi de spanac congelat sau proaspăt dacă aveți
6 roșii cherry
150g ciuperci (sau 4 ciuperci Pleurotus medii)
condimente (sare, piper, curcumă)
ulei de măsline
200 ml sos alb vegetal/cremă vegetală pentru gătit
frunze de busuioc și pătrunjel 

Se fierb pastele Băneasa al dente. Îmi place că se fierb ușor și nu se prind între ele. Chiar dacă le fierbeți puțin mai mult (am observat că unora nu le plac al dente și le vor puțin mai moi), își păstrează forma și consistența. 

În timp ce pastele fierb, se rumenesc ciupercile, ceapa și usturoiul, apoi se adaugă sosul alb și spanacul. Se adaugă condimentele și frunzele de busuioc și pătrunjel tocate mărunt. Se amestecă bine și se lasă pe foc până se omogenizează amestecul (cam 5-6 minute). 

Când pastele s-au fiert, se scurg și se adaugă în tigaie peste sos. Se amestecă bine pentru omogenizare și se mai lasă puțin la foc (2-3 minute). 

Este o rețetă ușor de făcut, cu ingrediente simple și, cel mai important, foarte gustoasă. La final, puteți prăji puțin roșiile cherry tăiate jumătăți în ulei de măsline, doar cât să împrumute din aromă. Se adaugă peste paste, împreună cu câteva frunzulițe de busuioc și pătrunjel pentru decor. 

Poftă bună! A se savura într-o companie plăcută, cu muzică și un pahar de vin. 



A doua rețetă - Paste Marinara 

Și această rețetă este tot de post, prin natura ei. Avem busuioc în ghiveci, așa că, încercăm, pe cât posibil, să facem sosurile cât mai proaspete și aromate.            

Ingrediente (2 porții):
200 g Fusilli grâu dur Băneasa
o conservă de roșii tocate
o ceapă medie
4 căței de usturoi
busuioc și pătrunjel 
condimente (sare, piper, curcumă)
50 g măsline verzi feliate



În timp ce pastele fierb, se rumenesc ceapa și usturoiul în puțin ulei de măsline, apoi se adaugă sosul de roșii, măslinele, busuiocul și pătrunjelul tocate mărunt. 



Se fierbe sosul până se omogenizează și capătă o textură potrivită, apoi se adaugă pastele fierte. Se amestecă bine și se mai lasă câteva minute pe foc pentru a împrumuta din aromele sosului. 




Această rețetă este și mai simplă și ușor de făcut, dar aroma usturoiului, uleiului de măsline și a busuiocului proaspăt îi dau o notă de eleganță culinară. Pastele Băneasa din grâu dur sunt mai consistente și au mai multe proteine și fibre, atât de importante pentru noi toți, dar mai ales pentru cineva care ține post. 

Să aveți poftă! 





























Articol scris cu savoare în cadrul SuperBlog 2022

9 noiembrie 2022

Tradițional sau modern? Mirosul paginilor sau cerneala digitală?

Ca cititoare pasionată încă de la vârsta de 9-10 ani, mă fascinează provocarea lansată de editura NICULESCU în cadrul competiției SuperBlog. Ce se va întâmpla cu formatul tipărit al cărților în câteva zeci de ani? Vor mai fi cărți sau vor arde în flăcările timpului? Poate nu va fi la fel de dramatic și intens ca în universul lui Bradbury cu a lui Fahrenheit 451, dar oare vom ajunge la asta, la dispariția cărților tipărite? 

Naufragiatul din bibliotecă 

Când eram mică, mergeam la biblioteca din micul meu oraș și chiar dacă asta se întâmpla acum vreo două decenii (erau, totuși, anii 2000), parcă tot aveam sentimentul de izolare al unui naufragiat. Nu eram foarte mulți copii și, cumva, cititorii au început să cumpere cărți în loc să le împrumute. Prețul lor a devenit accessibil, poate și veniturile au mai crescut, oamenii au devenit doritori de cunoaștere și dezvoltare personală, dar în confortul propriei locuințe. 

Naufragiat: Artă digitală, creație proprie


Achiziția de cărți la începutul anilor 2000

Am început, treptat, să prefer achiziția lor în locul celor împrumutate sau citite la sala de lectură a orașului. Îmi aduc aminte cu drag cum, din banii din bursa școlară și din premiile primite la olimpiade și concursuri, dădeam comandă de cărți și când le primeam, eram atât de fericită că pot să le simt textura, mirosul. Ca amintire dragă, pe la începutul anilor 2000, nu aveam Internet și dădeam comandă folosind niște formulare tipărite pe care le trimiteam prin poștă la editură. Era drăguț și acum e chiar nostalgic să mă gândesc la asta. 

Cartea tipărită și povestea oamenilor pe care îi poartă între pagini

O să ajung și în zilele noastre, la dezbaterea tipărit sau digital (ca e-book sau audiobook)? Ceva ce nu ai cum să simți la o carte în format digital sau un audiobook este povestea ascunsă între pagini, faptul că nu doar noi purtăm cartea tipărită cu noi, ci și ea ne poartă între paginile ei (nu doar metaforic). 

Fiind o adolescentă precoce și cu o gândire poate, uneori, prea matură, obișnuiam să am discuții filosofice și să creez prietenii cu profesorii mei. Din dorința de a mă ajuta să mă dezvolt, îmi împrumutau adesea și cărți pe care le citiseră și credeau că mă vor ajuta. Ar fi fost mai greu să îmi împrumute o carte digitală, acesta, cred eu, fiind un avantaj al cărții tipărite. 

Tânără mirosind paginile unei cărți. Artă digitală creată de mine.


O carte în format fizic poate fi un element de socializare și împrietenire a oamenilor. Este ceva personal când îi dai o carte cuiva drag și nu mă refer la una nouă, cumpărată cadou, ci la una citită de tine. Practic, îi dai și o parte din tine. Persoana care o primește o va citi gândindu-se la tine, la ce ți-a plăcut și de ce ai crezut că este important/interesant să o citești si tu. 

Nu cred că sunt singura care adoră mirosul paginilor dintr-o carte. Și nu doar a celor noi. Când cineva îmi împrumuta o carte, simțeam omul din spate. Fiind nefumătoare, îmi amintesc și acum mirosul de tutun vechi din paginile cărților de filosofie sau beletristică pe care unul dintre profesorii mei mi le împrumutase. Mă fascina cumva faptul că o carte ne poartă cu ea. 

Am vrut să prezint toate aceste povești din adolescența mea pentru că ele, cărțile în format tipărit, fie că erau împrumutate din biblioteca orașului sau de la profesorii mei, fie că erau comandate printr-un formular de asemenea tipărit sau luate din biblioteca părinților mei, m-au format și m-au ajutat să devin cine sunt astăzi. 

În plus, tatăl meu, cel care mi-a insuflat pasiunea pentru cărți, obișnuia să citească în același timp cu mine. Puneam capul pe umărul lui și citeam amândoi o carte. Dădeam pagina când terminam amândoi. E o amintire frumoasă și nu știu câți cititori de e-bookuri au această experiență.

Târguri, comenzi online, minimalism și primul meu e-book 

Revenind mai în zilele noastre, prin 2010-2014, obișnuiam să cumpăr foarte multe cărți. De data aceasta, foloseam Târgul Gaudeamus ca prilej și comandam și online, formularul tipărit trimis prin poștă fiind de multă vreme uitat. 

Adoram să am cărți tipărite în biblioteca mea, mai ales că acum aveam propriul apartament, propriul salariu și plăcerea era mai mare. Prin 2015, fiind cu o bursă în Milano, plimbându-ne prin magazine, prietenul meu îmi spune că, la cât de mult ador să citesc, ar trebui să îmi iau un e-book reader. Am stat două luni în Italia și mi se părea o idee foarte stranie să citesc pe un dispozitiv care semăna cu o tabletă și, care, vrăjitorie sau magie, mai putea conține și întreaga mea bibliotecă de acasă. Adică toate kilogramele de cărți tipărite ar fi încăput într-un dispozitiv mai ușor decât o singură carte. 

Eram împotriva ideii până în ultima zi în Italia când, presată de timp și din dorința de a avea o amintire, am zis să îl iau și vedem noi care e treaba. S-a întâmplat ceva extraordinar după aceea: am început să citesc și mai multe cărți, mi-am făcut chiar și prieteni pe platforma cititorilor (un fel de social media pentru tocilari, glumesc, desigur) - Goodreads. 

Am realizat avantajele unui e-book reader: mai multe cărți într-un spațiu mai mic. În acelați timp, am devenită preocupată de minimalism și am început să prefer achiziția de cărți digitale în locul celor tipărite. Și am început să prefer și cărțile în limba engleză. În felul acesta, nu mai aștepți să fie traduuse în limba noastră maternă. 

De la câteva cărți citite pe an în format tipărit (nu mai mult de 20), am ajuns să depășesc și 100 de cărți citite într-un an în format e-book. 

Tipărit sau digital? Viitorul este copacul cu rădăcini în prezent

Cred că prin prisma experienței mele de cititor și cumpărător de cărți tipărite în ultimii 30 de ani, dar și de cititor de e-book-uri în ultimii 7 ani, pot să spun că ambele au avantajele lor. Legat de cum va fi viitorul, nu cred că acesta e scris în stele și depinde doar de noi și de modul în care contribuim la formarea tinerelor generații. 

Sunt cadru didactic la universitate și am realizat că fiecare student este diferit, cu propriile nevoi afective și psihologice, delicat în acești ani de trecere de la adolescență la vârsta adultă. Am puz bazele unei reviste care să îi ajute și încerc să le ofer cărți cadou: cărți în format tipărit, cărți pe care le-am citit și care cred că se potrivesc lor, în acel moment. Nu sunt părinte dar încerc prin meseria mea să dezvolt pasiunea pentru lectură. La cursul de Management în limba engleză, le recomand câte o carte pe care să o citească. 

Concluzionând, deși am un e-book reader și citesc multe cărți în format digital, prefer și cărțile tipărite. Dacă merg la plajă sau piscină, cu siguranță voi lua o carte în format fizic. Dacă împrumut o carte sau dăruiesc, cu siguranță va fi una pe care să o poți mirosi și pe care să îți pot lăsa un mesaj: cartea asta e pentru tine. Cu drag de la Profa :) 

Sursa: Editura NICULESCU

Am mai multe amintiri și povești legate de cărțile în format fizic decât de e-book-uri. O carte tradițională este mai romantică, îmi șoptește mai multe mistere, o carte digitală înseamnă, uneori, goană. Un audiobook este soluția pentru oamenii ocupați care vor să savureze o carte în puținul timp pe care îl au. Un e-book poate duce la oboseală ca și orice altă conectare online prelungită și, uneori, o resimt și eu. Atunci iau o pauză și revin la vechea mea prietenă: CARTEA cu parfumul dintre pagini și amintirea celor care mi-au dăruit-o. 

18 octombrie 2022

Premiera, premiera!! Primul podcast pe care il ascult

Când am văzut proba celor de Tehnocultura la SuperBlog, mi-am zis: oamenii aceștia merită să încerc să ascult un podcast pentru prima oară. Articolul acesta este subiectiv și mi-ar plăcea să aflu și părerea cititorilor mei legat de podcasturi în general, dar și de podcasturile lor în special. 

Mi-a plăcut ideea unui podcast în echipă și mai ales a unui podcast pe tehnologie, deoarece face parte din existența noastră, nu dintr-un episod Black Mirror. 


Ca să fiu cinstită cu cititorii mei, aceasta a fost prima ascultare a unui podcast, dar nu prima oară când sunt parte a unui podcast. O studentă a mea m-a invitat la podcastul ei să vorbesc despre meseria mea de prof și ce presupune aceasta. 

Voi începe prin a explica de ce prima oară. Fiind profă și având o mentalitate de mentor pentru studenții mei, îmi place să promovez oameni și proiecte faine, cum e acesta. Știu de la tinerii mei studenți că podcasturile are a thing nowadays, așa că neascultarea unui podcast până acum are legătură cu mine și nu cu ceea ce oferă un podcast. 

Sunt o cititoare înrăită, dar am o problemă cu tot ceea ce implică doar voce. Nu știu dacă mai sunt și alți ciudați ca mine. Ideea e că pot sta zile întregi citind transcriptul unui podcast, dar îmi e greu să ascult. Poate are de-a face cu memoria mea vizuală? cine știe! 

În fine. Am ascultat o parte din episodul 100 și, pentru că i-a atras atenția partenerului meu, și episodul 101 despre noua placă video de la Intel, ARC 770. În urmă cu câteva seri, chiar îmi spusese despre această mare știre (nu sunt gamer, dar îmi place să îl ascult când îmi povestește noutăți în materie, deoarece mă ajută în predarea disciplinelor mele și rezonarea cu generația mai tânără). 

Felicitări pentru depășirea bornei de 100 de emisiuni. Ca o curiozitate ca să nu îmi uit ideea? există posibilitatea tehnică de a face transcripturi la podcasturi? Știu că TedTalk au o chestie cu transcript și eu sunt genul ălă care preferă scrisul în locul vocii, poate cu excepția în care vocea este extraordinar de magică :) 

Ca parte de recenzie, mi-a plăcut episodul 101 deoarece s-a încadrat sub 40 de minute, cel cu nr 100 a fost cam lung pentru mine, mai ales că nu sunt obișnuită cu ideea de voce în urechea mea pentru prea mult timp. Cred că maxim 45 minute este un timp rezonabil și mi-a plăcut mult că am găsit link către Spotify. Asta e util când pleci la drum lung cred, bagi Waze-ul și Spotify-ul și nu te plictisești, având în vedere traficul infernal din țară. 

Nu am nimic contra de spus pentru că sunt un ascultător atipic, doar ca o curiozitate/întrebare dacă există transcripturi, sau se pot implementa ori este prea complicat și nu se merită pentru câțiva ciudăței care nu sunt în stare să asculte și vor să citească :) 

Legat de întrebarea despre ce aș face eu un podcast sau cum l-aș face, ar fi ipocrit să mă dau mare expertă după ceea ce am spus mai sus. 

Dar, m-aș interesa de ideea transcriptului :) și aș avea invitați, așa cum are studenta mea. Îmi plac interviurile, îmi place să descopăr oameni noi, motiv pentru care și avem o revistă studențească coordonată de mine și editată de un grafician profesionist. 

45 minute cu un invitat din domenii diferite, pe anumite teme de interes. Sunt pasionată de sustenabilitate, responsabilitate socială, așa că ar fi pe zona aceasta probabil. Mi-ar plăcea și o serie de podcasturi pe tem psihologice. Tot mai mulți oameni au probleme și cred că o sesiune de întrebări și răspunsuri de la ascultători, cum au avut cei de la Tehnocultura, ar fi extraordinar. 

Ca experiență avută în calitate de invitat pentru podcast, am văzut că trebuie să te pregătești destul de bine ca organizator pentru că trebuie să îți cunoști invitații și să menții viu interesul. 

În concluzie, recomand celor care ascultă podcasturi să îi urmărească pe cei de la Tehnocultura. Merită să promovăm oameni și idei faine. Și, ca prof de marketing, mi-au plăcut mult titlurile episoadelor: Un măr amărât, Be real, AI is here. Legat de ultimul, am jonglat și eu cu arta AI în Playground și chiar e un subiect mindblowing. Este artă? este a ta? Foarte fain subiectul. Și am mai găsit câteva despre o zi din viața gazdelor sau DuckDuckFly. 

Mi-a plăcut că sunt chestii foarte noi, foarte faine și de actualitate și m-am gândit deja la câtea teme de licență/disertație pe tema podcasturilor și a profilului ascultătorului din România. dacă sunt cititori pe-aici sau studenți, îi invit să lase un comentariu despre băieții de la Tehnocultura și despre episodul preferat. 






17 octombrie 2022

Cadourile - esența poveștilor dintre oameni

Suntem atât de obișnuiți cu ideea de cadou încât nu dăm foarte multă atenție conceptului în sine. Primim cadouri încă dinainte de a ne fi născut, apoi primim când e ziua noastră sau îl așteptăm pe Moș Crăciun. Dar ce este un cadou? Ar trebui să înglobeze, asemeni unei semințe de stejar, întreaga poveste a ceea ce este și poate fi. 

Cadouri perfecte pentru ființe perfecte

Nu există cadouri perfecte și nici oameni perfecți la modul absolut, dar există pentru noi, ca ființe afective, care ne atașăm de oamenii dragi din viața noastră și cărora vrem să le oferim în dar o parte din noi, o parte din ei și o parte din relația dintre noi. Sună complicat, dar nu este. Trebuie doar să fii atent la cei dragi și să hrănești relația prin conversații, povești, experiențe, seri tandre...


Indiferent că ești în căutare de cadouri pentru bărbați sau cadouri pentru femei, goana după acestea nu trebuie să fie una în care îți pierzi zile sau nopți în găsirea darului perfect. Sunt câțiva ani de când căutam un astfel de cadou, măcar inedit dacă nu perfect, și am dat de Mindblower. Așa am găsit câteva idei de cadouri pentru bărbați cu care să lucrez. Știm cu toții că de la idee la acțiune mai sunt câțiva pași, așa că am retrăit povești din copilărie cu tatăl meu, apoi povești mai recente din viața mea de adult mai mult sau mai puțin stresat și am găsit-o! Evrika!


Evrika! sau How I blew my mind

Spuneam mai sus că nu trebuie să transpiri în calea descoperirii cadoului perfect pentru persoana dragă din viața ta. Dacă o iubești, ar trebui să ai multe conversații în spate, amintiri, care să te ajute să vizualizezi genul de cadouri care ar putea face persoana respectivă fericită. Căci, în final, tot ceea ce ne dorim, este zâmbetul pe chipul celor dragi și lumina din ochi ce ne transmite prin vibrațiile gândului că există o conexiune între noi. 

Dacă mă gândesc la propriile mele experiențe în dăruirea unui cadou, cred că pentru părinți mi-a fost cel mai greu. Și asta mă pune pe gânduri. Ar trebui să avem conversații mai lungi cu părinții noștri despre cine erau ei în tinerețe, cine sunt acum, ce pasiuni aveau sau încă au. Mă simt un pic vinovată că, poate, de multe ori, povestesc despre ce fac eu la muncă sau acasă și ei mă ascultă cu interes, dar poate ar trebui să aflu mai multe despre ei, gândurile și sentimentele lor. 

Căutând pe Mindblower un cadou pentru tata, am rememorat o parte din amintirile noastre și am descoperit câteva cadouri care cred că îi vor aduce acel zâmbet pe buze și în ochi: o brățară magnetică pentru scule și o cană cadou Super Dad. 

Brățara pentru că îmi aduce aminte de copilărie. Eram foarte apropiată de tata și, deși sunt fată, îmi plăcea să stau pe lângă el când meșterea câte ceva. Mai țineam un cui, îi dădeam diverse lucruri când avea nevoie și mi le cerea. Acum, nu mai stau cu părinții mei și, cred că o astfel de brățară ar suplini, cumva, lipsa unui ajutor care să stea pe lângă el. Ceea ce vreau să spun este că fiecare cadou ar trebui să aibă în spate o poveste, o amintire, o stare de bine. Atunci cadoul devine perfect, perfect pentru cel care primește și cel care dăruiește. 

bratara magnetica
Brățară magnetică pentru scule


Al doilea cadou ar fi cana Super Dad. Cu toții știm aceste cadouri, nu sunt originale, dar nici nu trebuie să fie. Nu trebuie să punem presiune pe noi când oferim un cadou, e suficient să exprime ceva despre voi și să fie dat cu dragoste. 

cana Super Tata
Cana Super Tata


Pentru mine, tata a fost primul meu model în viață, a fost my super dad. În fiecare seara, adormeam pe brațul lui în timp ce îi povesteam tot ce făcusem în cele 4-6 ore la școală, cu lux de amănunte. Niciodată nu mi-a spus că este prea obosit să mă asculte sau să îl las în pace. Așa că o cană care să îi amintească de faptul că pentru mine, el este Super Tata, este un cadou perfect. Nu trebuie să fie original sau nemaiauzit. Poveștile și oamenii sunt originali și asta este tot ceea ce contează. 










***Poveste din dragoste pentru my super dad în cadrul competiției SuperBlog 2022

9 octombrie 2022

Cel mai bun partener co-op al unui gamer

Deoarece eu și partenerul meu la bine și la rău venim la pachet de 18 ani, o să prezint cum ne-a ajutat pe noi tehnologia să creștem, să evoluăm și să ne dezvoltăm pe noi și pasiunile noastre. Și, cel mai frumos, cum am descoperit că pasiunile noastre se întrepătrund cu ajutorul tehnologiei. 

El este pasionat de gaming și, prin urmare, upgrade-urile la calculator sau placa video sunt la ordinea zilei. Am încercat și eu să intru în lumea asta, dar, cu excepția Saints Row the third pe care l-am jucat împreună și a jocurilor de la Telltale, nu prea s-a prins de mine. Mie îmi place să citesc, să planific călătorii în detaliu, să mă plimb. La capitolul sport și călătorie, eu sunt cea care se ocupă de detaliile organizării. 

De-a lungul anilor, ne-am tot schimbat carcasa, și la propriu, și la figurat. Năravul mai puțin :) Glumesc, desigur. Pe lângă citit, amândoi suntem pasionați de scris și, fără tehnologie la tine acasă, nu ai cum să evoluezi în zilele noastre. Astfel, amândoi am publicat câteva cărți și povești, pe care cei interesați le pot găsi în magazinele online. 


El fiind și grafician, s-a ocupat inclusiv de partea grafică. Fără acces la calculatoare cu putere de procesare mare, cu plăci video performante, ar fi fost greu să facă grafică la nivel profesionist. Iar proiectele lui s-au îngemănat minunat cu ale mele. Eu am publicat cartea Scrisori pentru studenții meu și mă ocup de coordonarea unei reviste studențești. 


Cred că cel mai frumos proiect prin prisma faptului că are un impact major în comunitatea de studenți este Cronica Studentului pe care Laurențiu o editează atât de frumos și cu atâta pasiune. Fără tehnologie, acest lucru nu ar fi fost posibil. Revista apare în format digital, fiind pusă la dispoziția tuturor în mod gratuit. 


Pentru că Spacer ne-a lansat această provocare în cadrul competiției SuperBlog 2022, am aruncat un ochi pe site și mi-am imaginat cum mi-ar sta mie și lui Laurențiu cu niște ustensile noi. Îmi place să înlocuiesc lucrurile atunci chiar nu mai sunt utile și te încetinesc și să donez sau reciclez ceea ce este vechi. 

Nu ne permitem întotdeauna cele mai noi gadgeturi în materie de tehnologie, dar ne facem un plan astfel încât, economisind, să ni le achiziționăm, mai ales atunci când le folosim în meseria și pasiunea noastră pentru educație, scris și grafică. 

Îmi aduc aminte cu drag când am colindat orașul să ducem carcasa veche la un tânăr care o voia pentru un nepoțel. Am donat-o și am simțit că nu suntem doar niște răsfățați ai sorții. Lucrurile trebuie să circule. Nu știi niciodată când ceea ce ție nu îți mai folosește poate fi de ajutor cuiva în propria lui călătorie de dezvoltare personală. 

Un mouse și niște căști de gaming pentru el ar fi perfecte. Sunt un cadou drăguț și cred că aș da-o mai puțin în bară decât dacă m-aș apuca să ghicesc ce placă video îi trebuie :) Iar mie cred că niște boxe portabile. Am o pasiune pentru gadgeturi minuscule. 

Și, ca să înțelegeți cât de romantică poate fi tehnologia, ce poate fi mai cute decât să vezi pe Twitter (unde știe că intri doar o dată pe an) o postare despre gaming și partenerul co-op pe care și-l dorește. 


Și ca să închei, cu ajutorul tehnologiei ne-am cunoscut acum 18 ani. Așa că, dacă nu ar fi existat telefoane mobile și nebuni care să dea beepuri la oameni necunoscuți (adică noi), nu ne-am fi cunoscut. Prin 2004, tehnologia nu era așa avansată și lumea se plictisea :) Așa că, a fost o dată un beep, apoi apeluri de 300 minute (pe vremea când minutele multe erau un lux), apoi 4 luni de scrisori în stil clasic și apoi o întâlnire fără să știm cum arătăm, ci doar cum ni se aude vocea... o tehnologie la început de drum a făcut posibilă întâlnirea a doi oameni care locuiau la 340 km distanță unul de altul și care, cel mai probabil, nu s-ar fi întâlnit niciodată.