De ziua mea, mi-am dat demisia și am plecat. Nu știam încotro...
Sunt obosit ... nu știu dacă e azi sau mâine, dar știu că trebuie să dorm.
Opresc la primul motel infect de pe marginea drumului. Cer o cameră și un
pachet de țigări mai scumpe decât camera. Am dubii dacă să dorm pe pat sau pe
podea.
Deschid laptopul și mă uit pe blog. Acum sunt blogger și atât. În ultimii
ani, am scris mizerabil. Eram plin de ură. Mă uit la titlul ultimului articol
legat de atacul terorist. Eram supărat pe Dumnezeu. Au murit oameni nevinovați
... Mi-am luat o grămadă de șuturi.
Vreau să mă schimb. Am puterea de a fi cine vreau. Vreau să fiu mândru de
mine. Dacă aș putea cumpăra credit online, așa cum am luat creditul pentru
mașină.... însă, e mai greu. Mai mult timp, mai mult stres.
Șterg tot de pe site, mă înscriu pe tb
și zelist și mă gândesc să cer câteva
sfaturi unui tip din blogosfera….l‑am
văzut odată la un concert Iris. Mă enerva oricine și tipul ăsta nu făcea
excepție. Poate în fond, tipul e de treabă. Cine știe, poate la bătrânețe vom
ajunge să ne citim doar unul pe altul…
Caut ceva pe net și găsesc o competiție SuperBlog. Mâine e ultima zi. Scrie
ceva de puncte, clasamente. Nu mă interesează. Mă înregistrez și scriu la toate
probele, evident voi lua zero puncte, dar nu de asta scriu. Scriu pentru că vreau
să fiu EU. Închis în biroul ăla mare de la etajul 7, nu mai știam cine sunt. Am
40 de ani și nu știu cine sunt.
Nu am dormit deloc ... am scris toată noaptea.
Plec din parcare cu ținta Paris. De ce? Nu știu ... îmi e dor de EA, cred
că de atunci am uitat să fiu OM și mi-am pierdut orice credit în blogosferă și
în viața reală. Poate că acest concurs pentru bloggeri îmi va aduce ultimul
loc, dar este al meu.
………………………..
Sunt în Paris de câteva zile, inbox-ul este plin…. Vreau să fac pace cu
mine. E noapte și în preajma Turnului Eiffel sunt cerșetori.
O invit să meargă cu mine. E timidă ... aș vrea și nu aș vrea să îi știu
secretul. Simt nevoia să o protejez, văd în ea fiica pe care nu am
avut-o ... poate sunt doar nebun și singur. Stătea cuminte în fotoliu, în timp
ce eu scriam în întuneric un articol despre misterul fetei din Paris.
Din nou dimineață, postarea cu fata misterioasă a înregistrat mii de
vizualizări.... aveam mesaje de la bloggeri, inclusiv de la tipul cu blog de
aloe.
***
Au trecut doi ani, am fost voluntar în Africa .... Am reușit să înfiez o
fetiță. A fost cam greu, pentru că nu eram căsătorit. Îmi câștigasem creditul
online, devenisem cunoscut în blogosferă pentru campaniile umanitare în care mă
implicam.
Am ajuns la aeroport ... Îi văd chipul misterios. Pare obosită ... acum, e
voluntar pe ambulanță.
Când mă gândesc că totul a început cu un credit pentru o mașină sport ....
Am devenit OM .....am înfiat-o pe Mia și m-am îndrăgostit nebunește de
misterioasa fată din Paris. Florile de mucigai de care vorbea Arghezi sunt
pretutindeni ...
Sâmbătă merg la Gala SuperBlog cu Mia și soția mea. Unul dintre sponsori
mi-a făcut o ofertă de colaborare pe probleme umanitare. Mi-am găsit nișa în
blogging. Ajut companiile să implementeze politici de CSR în diferite zone din
țară sau din exterior.
Noapte bună, Mia!
***
Material scris pentru Spring SuperBlog 2016
