31 octombrie 2018

Milkshake vegan cu visine si seminte


Ingrediente: 2 pahare
400 ml lapte vegetal
1 lingurita karob
100 g visine (ramase de la tortul vegan)
seminte (in, chia)

Am pus toate ingredientele in vasul termo rezistent al blenderului Kenwood Chef Titanium si am mixat totul. Un model similar de robot, gasiti si aici



Milkshake vegan cu dovleac si cocos

Daca aveti ca mine un ditamai dovleacul si nu stiti ce sa faceti cu el, puteti sa il faceti supa crema, milkshake, placinta sau copt. 

Ingrediente 3 pahare de 250 ml
2 felii dovleac copt
2 linguri nuca cocos
500 ml lapte vegetal de soia simplu sau cu cacao. Eu am facut ambele variante si mi-a placut mai mult cu cacao. 

Am pus toate ingredientele in vasul termo rezistent al blenderului Kenwood Chef Titanium si am mixat totul pana a devenit cremos. 
Se serveste cu fulgi de cocos deasupra. 

Un model similar de robot, gasiti si aici. Eu am testat varianta Kenwood Chef Titanium. 







30 octombrie 2018

Briose vegane sau de post cu nuca de cocos si ciocolata

Ingrediente 12 briose:

300 g faina integrala de grau 
300 ml lapte vegetal (eu am folosit marca Joya, lapte de soia)
1 pliculet praf de copt
1 pliculet zahar vanilat
7 lingurite zahar brut 
5 linguri ulei de masline extravirgin
40 g nuca de cocos fulgi de la SanoVita

Am mestecat ingredientele in vasul robotului Kenwood Chef Titanium cu accesoriul special pentru prajituri. Cand am obtinut un amestec omogen, am turnat in formele de briose, iar la mijloc am pus 1 capsuna sau 2 visine. Le-am dat la copt cam 20 minute, la foc mediu. 

Dupa aceea, le-am glazurat cu ciocolata amara (vegana, de post) si le-am dat la rece cam 2 ore. 

Au iesit genial si sunt extraordinare la o cafea. 

Un model similar de robot, gasiti si aici. Eu am testat varianta Kenwood Chef Titanium. 






Supa crema de dovleac - reteta vegana


Ingrediente 2 portii mari sau 4 mici
500 gr dovleac fiert
1 ceapa rosie si 3-4 catei de usturoi rumeniti
turmeric, sare, piper, boia iute
1 cana de lapte vegetal sau in functie de consistenta dorita

Am pus toate ingredientele in vasul termo rezistent al blenderului Kenwood Chef Titanium si am mixat totul pana a devenit cremos. 
Se serveste cu seminte de dovleac, masline sau capere pentru un gust acrisor. 

Un model similar de robot, gasiti si aici. Eu am testat varianta Kenwood Chef Titanium. 







Paine integrala - reteta

Ingrediente coca: 700 g faina integrala, 350 ml apa calda (nu fierbinte), 3 linguri ulei de masline extravirgin, 1 lingurita sare , 1 lingurita zahar brun, un pliculet de drojdie uscata de 7g. 

Am pus toate ingredientele in vasul robotului de bucatarie Kenwood Chef Titanium si am folosit accesoriul pentru aluat. Am asteptat pana coca s-a facut omogena, dar usor lipicioasa. 

Am lasat aluatul la crescut cam 2 ore, dar la fiecare 40 minute il mai modelam in mana, apoi l-am intins in tava tapetata cu foaie de copt si am bagat la cuptor, la foc mediu. Au iesit 3 painici cam de 300 g fiecare. Am tinut doua zile din ele si si-au pastrat prospetimea. Le-am invelit in hartie. 



Un model similar de robot, gasiti si aici. Eu am testat varianta Kenwood Chef Titanium. 

La început a fost Șotronul

Mi-am făcut blogul în 2012, după ce prietenul meu insista că am ce să scriu, că îmi place să citesc și aș putea scrie ceva în sfera aceasta. Mi se părea complicat, fiind mai atehnică, așa că l-am cam ignorat. În cele din urmă, am postat două mini recenzii la cărțile Oryx și Crake de Margaret Atwood și apoi, la câteva luni, și o recomandare literară pentru saga Cântec de gheață și foc (cunoscută ca Urzeala Tronurilor) de George R.R.Martin. 

Înainte să vă prezint continuarea, aș vrea să spun că am ales platforma Blogger pentru că este a Google, o companie pe care o admir. Mi s-a părut și destul de intuitiv de folosit. Am ales numele Rayuela, după romanul omonim al lui Julio Cortazar, cuvantul însemnând în portugheză șotron. Ca să înțelegeți contextul, am citit cartea acestui scriitor prin liceu și am rămas cu o obsesie pentru stilul respectiv. Cartea putea fi citită normal, de la pagina 1 la final sau după un ghid în care aveai o înșiruire de pagini pe sărite, ceea ce mie mi s-a părut fascinant. M-am identificat cu acest traseu, considerându-mă o fire sucită și mi-am zis Rayuela. Apoi, am preluat numele și pentru blogul meu. 

După cele două postări, am făcut o pauză de doi ani de la scris pe orice fel de blog, până în 2014, când am început să scriu recenzii de filme și seriale pentru blogul FandGmustsee, devenit ulterior Fmustsee. Colaborarea a continuat până în 2017 când creatorul acestui blog cinefil, Flavius Policală, a plecat dintre noi... Aveam drept de admin, dar mi s-a părut dureros să scriu acolo. 

Din 2016, am început să scriu, însă, și pe blogul meu. Cum am reînceput? Am văzut la cineva că participă la concursul de scriere creativă Spring SuperBlog 2016 și am zis să văd și eu care e treaba. De atunci, am participat la 6 ediții. Partea frumoasă e că acest lucru mi-a deschis apetitul pentru scris. Partea de design, R-ul din logoul blogului și alte detalii sunt opera prietenului meu, scriitorul și graphic designerul Laurentiu Badea. 

Nu mi-am trecut blogul pe domeniu propriu până acum, dar am văzut că foarte mulți bloggeri tind spre asta. Există avantaje incontestabile. În primul rând, potențialii colaboratori pot vedea acest aspect ca pe un indiciu al profesionalismului tău. Cu cât stau și mă gândesc mai mult, cu atât ideea de a avea un domeniu ro propriu mă tentează mai mult. 



Despre ce scriu pe blogul meu? 
Pe lângă articolele destinate SuperBlog, scriu despre oameni care mă inspiră, campanii umanitare sau de responsabilitate socială corporativă, oportunități pentru studenți, competiții studențești, testez produse, postez rețete vegane și despre acest stil de viață, recenzii la cărți, filme, seriale, aplicații. Scriu în română și engleză. 

Cel mai citit articol al meu este Donează-ți codița, scris anul trecut, când am decis să mă tund pentru a-mi dona părul unei fundații care face peruci pentru femeile cu cancer mamar. Am ales această cauză deoarece bunica mea a murit din cauza acestei boli. Cred, cu adevărat, că, prin ceea ce scriem, putem schimba mentalități. Este de datoria noastră, a celor care scriem, să împărtășim cu alții lucrurile minunate care se întâmplă. 

De ce scriu?
Pentru a nu lăsa ideile să se piardă, pentru a-mi exprima trăiri, emoții (un fel de catharsis spiritual), pentru a informa, a inspira, a motiva și a ține viu obiceiul scrisului, pentru a-mi lucra materia cenușie. 


Pentru mine, bloggingul este mai mult o pasiune decât o sursă de venit, dar am și alte câteva avantaje care au venit la pachet: mi-am făcut prieteni în blogosferă, am obținut câteva colaborări, dar și premii prin participarea la competiții de scriere creativă. Toată experiența aceasta am folosit-o și în scop didactic, acceptând provocarea de a preda Scriere creativă studenților mei. Cred că nimic nu e întâmplător și totul are loc cu un motiv. Toate se leagă sau cum spunea Steva Jobs, connect the dots

***Articol scris pentru SuperBlog 2018

Managementul timpului si PUBLITRAD

Poate va intrebati care e legatura intre managementul timpului si o companie de traduceri ca Publitrad. Cu totii ne plangem ca nu avem timp, dar de prea putine ori delegam responsabilitati sau cerem ajutor celor din jur. 


Imi aduc aminte si acum de primii mei ani la facultate, cand trebuia sa traduc articole de cercetare din romana in engleza. O traducere engleza imi lua cateva nopti la rand, deoarece nu eram nativ, nu eram nici traducator autorizat, eram un autodidact, la care se adaugau anii in care studiasem engleza in scoala. Asta nu ne face experti. Le povestesc mereu studentilor de Adam Smith si diviziunea muncii, care creste eficienta si productivitatea. Atunci cand fiecare face bucatica lui pe care se specializeaza, se produc importante economii de timp, resurse, ca sa nu mai aducem in discutie stresul atat de bine cunoscut. Tu esti subiectiv, iti faci sange rece, traducatorii de la Publitrad iti fac traducerea si ti-o livreaza, fara batai de cap pentru tine, fara nopti nedormite. 

Daca vrei o estimare pret traducere, o poti face simplu si rapid prin completarea unui formular. Tot ce trebuie sa faci este sa iti dai datele de contact, sa incarci fisierul pe care vrei sa il traduci, limba de destinatie si limba sursa si in 10 minute vei primi o estimare. 

Am pierdut mult timp traducand, apoi revizuind, corectand, cand totul s-ar fi putut rezolva mai simplu. De aceea, cred ca exista o legatura puternica intre modul in care alegem sa ne gestionam timpul si ajutorul specializat si profesionist. Toate activitatile care presupun o traducere ca la carte presupun mult mai mult decat simpla traducere. Urmeaza un intreg proces de revizuire si corectare. In plus, Publitrad nu ofera traduceri doar in limba engleza, au peste 120 de limbi si peste 2000 experti lingvisti. Acest lucru atarna destul de greu. 

Acum ca am inteles cum poti economisi niste timp, ce poti face cu el? In primul rand, ai timp sa investesti in cercetare, sa studiezi mai mult, ai timp sa observi greseli care tin de structura si continut, fara a te crampona de limba engleza sau alta limba in care vrei sa traduci. Vei primi traducerea mult mai repede si vei avea timp sa pregatesti prezentarea articolului/cercetarii in fata unei comisii sau la o conferinta. Vei face si impresie buna si, poate, vei interactiona cu oameni care se vor dovedi importanti pentru cariera ta. 

Lucrurile pozitive care decurg dintr-un management mai eficient al timpului folosind servicii de traducere profesioniste sunt multe. Totul tine de noi. Sa nu ne fie teama sa avem timp, sa nu ne fie teama sa il folosim pentru visurile noastre, sa nu ne fie teama sa cerem ajutor sau sa delegam, sa avem incredere in oameni. 

Principalele avantaje atunci cand folosim servicii de traducere sunt:
1. traducere profesionista
2. economie de timp pentru a pregati alte lucruri care conteaza (cercetare, prezentare conferinta, etc.) sau, pur si simplu, pentru a sta cu familia, prietenii sau doar cu tine. 
3. impresie pozitiva in comunitatea in care vei prezenta un proiect bine tradus
4. mai putin stres si bataie de cap, mai putine nopti nedormite

Acestea sunt cateva avantaje pe care le vad eu, din perspectiva unui cadru didactic la facultate, care trebuie mereu sa scrie articole in limba engleza si sa participe la conferinte internationale cu ele. Dar toate acestea si, mai ales, managementul timpului, pot fi extrapolate oricarei situatii in care ai nevoie de o traducere. 

28 octombrie 2018

Parfum Unisex

Daca tot vorbim de egalitatea de gen, parfumurile Unisex mi se par o chestie foarte faina si interesanta. Erba Pura mi se potriveste atat mie, cat si partenerului meu, prin notele de baza care ne plac amandurora - vanilie si mosc, dar si prin cele de varf - portocala si lamaie, care aduc un aer racoritor, lasandu-ti simturile invaluite de aroma discreta a citricelor. 


27 octombrie 2018

Visând elefanți

Toată lumea știe că îmi plac elefanții, în filme, în desene, în cărțile cu Dumbo, în documentare. Adesea, visez cu ochii deschiși la ei. Tot căutând informații despre elefanți, am dat de povestea elefanților pe care îi poți găsi dacă te încumeți la o ascensiune în Kilimanjaro. Ca fan turism de aventură și excursii personalizate, am căutat oferte pentru o expediție Africa. Extreme Travel pare pe placul aventurierilor ca mine. Dar să revenim la elefanți. Acestia se găsesc în număr foarte mare în Kilimanjaro, cel mai înalt munte din Africa de Est. O expediție în aceste regiuni se sădea sub forma unui vis în inima mea. 


Mi-am sunat gașca de prieteni și le-am spus că vreau să facem și noi o poză temerară, așa cum am găsit eu pe net. Ce-i drept nu știau dacă glumesc sau nu, dar după câteva insistențe, și-au dat seama că vorbesc serios. De ce nu? În viață, trebuie să faci tot ceea ce îți dorești și să ieși din zona de confort, deoarece, doar acolo, poți găsi elefanți și visuri îndeplinite. 


În plus, e important să fim activi, indiferent de vârstă. Imagini cu ascensiunea prin munții înalți ai Africii te fac să simți adrenalina în vene. Corpul tău devine un arc uriaș, care nu mai are stare și tot ceea ce își dorește este să urce, tot mai sus... 



După un urcuș de câteva ore, te și vezi stând în fața corturilor, cu mâncare caldă, un foc la care să te încălzești și prieteni cu care să împărtășești bucuriile circuitului turistic. Eventualii ghizi locali povestesc legende cu elefanți și prințese ale deșertului african, învăluindu-te în misterul unei seri africane. Apariția triburilor primitive în visele tale devine și ea o aventură în sine. 

Pentru o astfel de aventură, ai nevoie de pregătire fizică serioasă. Trebuie să îți pregătești mușchii, plămânii și oasele pentru cățărarea pe munte la altitudini foarte mari, unde aerul este rarefiat. Recent, am citit cartea lui Travis Macy - Mentalitatea Ultra și m-am și văzut un sportiv de anduranță. Oare vom reuși să ajungem în cel mai înalt punct din Africa - Vârful Uhuru? Dacă au reușit alții, vom reuși și noi. Trebuie doar să ne antrenăm mintea și corpul înainte de plecare, visând la elefanți și ultramaratoniști. 

Imaginea asfințitului și răsăritului de soare rămân întipărite în suflet, dând energie visului meu. I-am convins și pe prieteni, condiția fiind să mă ocup eu de organizare și de programul de antrenamente. O astfel de aventură trebuie să înceapă cu un echipament adecvat. Chiar Macy povestește cum un simplu minus la nivel de echipament poate da peste cap toate planurile.

Pentru cei care nu se vor încumeta să urce crestele munților la altitudine foarte mare, Parcul Național Kilimanjaro oferă priveliști superbe, cu toate animăluțele, mai mari sau mai mici, pe care le-ai văzut în documentare: girafe, maimuțe, elefanți, zebre. Ooo, elefănțeii din visurile mele... Când mă ascult, par ca un copil care își așteaptă cadoul de la Moș Crăciun. Dar, de ce nu? Dacă nu acum, când?

***Articol scris pentru SuperBlog 2018

Compatibil cu parfumul tau

Daca in articolul precedent va spuneam ca, adesea, aleg un parfum complementar personalitatii mele, cred ca, uneori, simtim nevoia sa fim compatibili cu notele parfumului pe care il alegem. Parfumul Lolita Lempicka pare sa se potriveasca firii mele cand introvertita, cand extrovertita. Notele florale de violete, precum si anasonul si lemnul dulce te invaluie discret si te poarta intr-un univers magic. Notele fructate de mijloc te fac sa visezi la zilele de vara, iar notele de baza de vanilie si santal te poarta la polul opus, in mijlocul unei zile parfumate de iarna. 


Piure vegan cu ciuperci pleurotus

Se prajesc ciupercile pleurotus, ceapa rosie si usturoiul taiate marunt in putin ulei de masline. Se pun la fiert cartofii si apoi se adauga in bolul robotului de bucatarie Kenwood Chef Titanium. Un model de robot de acest gen gasiti si aici. Se pune lapte (am folosit de ovaz) pentru consistenta dorita si sare dupa gust. Am folosit accesoriul numit K bater al robotului si in doar 2-3 minute, piureul a fost gata. 

Am servit cu ciuperci pleurotus si am decorat cu cateva masline verzi umplute cu ardei. 

Mi-a placut accesoriul pentru ca a pastrat consistenta dorita, iar variatele puteri ale robotului iti permit sa controlezi viteza de procesare. Initial, uitasem sarea, dar am deschis capacul vasului, fara sa opresc robotul, si am adaugat sarea. 



Tort vegan/ de post cu fructe si ciocolata

Pentru blaturile de tort, am folosit robotul de bucatarie Kenwood Chef Titanium si accesoriul special. Mi-au placut capacul de deasupra bolului care protejeaza de stropi, lumina activata printr-un buton senzitiv si accesoriul care face un amestec omogen. 

Ingrediente 1 blat: 2 cani jumatate de faina
1 cana lapte soia
1 jumatate de cana zahar brun, combinat cu zahar vanilat pentru aroma
50-60 ml de ulei de masline extravirgin
1 lingurita sare
1 plic praf copt
cca 200 g de fructe (am pus visine)

Am amestecat toate ingredientele, mai putin fructele, cu robotul, iar la final, am incorporat si fructele. 

Am adaugat blaturile la cuptor, la foc mediu. Intre blaturi, am pus Pudding cu cacao (am cumparat un pliculet si l-am pregatit cu lapte de soia). Am introdus tortul cu budinca la frigider pana s-a intarit si apoi am glazurat tortul cu ciocolata. Am folosit 2 plicuri de glazura ciocolata amara (vegana) pentru a glazura tortul. L-am pus la rece cam 2 ore, dupa ce l-am presarat cu fulgi de cocos si am adaugat capsuni pentru decor si culoare. 

Un model similar de robot, gasiti si aici. Eu am testat varianta Kenwood Chef Titanium. 











Focaccia cu sos de rosii si rozmarin

Ingrediente coca: 500 g faina, 250 ml apa calda (nu fierbinte), 3 linguri ulei de masline extravirgin, 1 lingurita sare (am folosit sare de Himalaya), 1 lingurita zahar brun, un pliculet de drojdie uscata de 7g. 

Am pus toate ingredientele in vasul robotului de bucatarie Kenwood Chef  Titanium si am folosit accesoriul pentru aluat. Am lasat aparatul sa isi faca treaba si si-a facut-o mult mai bine si mai repede decat o faceam eu doar cu mana. Accesoriul pentru aluat este performant, iar coca a crescut foarte frumos. Capacul vasului iti permite sa adaugi ingrediente fara sa opresti aparatul si touch-ul senzitiv iti ofera posibilitatea sa vezi in interiorul vasului prin aprinderea luminii. 

Am lasat aluatul la crescut cam 40 minute, apoi l-am intins in tava tapetata cu foaie de copt, am pus sos de rosii si rozmarin si am bagat la cuptor, la foc mediu. 

Un model similar de robot, gasiti si aici. Eu am testat varianta Kenwood Chef Titanium. 






Milkshake vegan cu mere si quinoa

Am primit spre testare un robot de bucatarie de la Kenwood cu multiple accesorii, dar si cu un blender de putere mare. Mi-au placut puterea de procesare, capacul ermetic si faptul ca bolul este din sticla, fiind mai usor de spalat si mai sanatos. 

Ingrediente 3 pahare
600 ml lapte vegetal
2 mere medii
1 lingurita quinoa
1 lingurita karob

Se foloseste functia Pulse a robotului si in aproximativ 1 minut ai un milkshake vegan/de post foarte gustos si hranitor. 

Un model similar de robot, gasiti si aici. Eu am testat varianta Kenwood Chef Titanium. 





24 octombrie 2018

Tehnologia este viitorul

Deși sună a clișeu, tehnologia chiar este viitorul. Dacă o folosim în mod adecvat și creativ, aceasta poate să eficientizeze o activitate. Am fost de multe ori client al restaurantelor și am văzut diverse variante de procesare a comenzilor, de efectuare a plăților sau de notare a comenzii. Știm cu toții acele situații în care ospătarul vine și notează tot felul de chestii pe hârtie, după care te miri că a încurcat comenzile. Este mult mai productiv să ai, ca afacere, un sistem software integrat care să permită o mai bună și rapidă procesare a comenzilor. În felul acesta, ai parte de clienți satisfăcuți. Nimănui nu-i place să aștepte o veșnicie până îi vine comanda. 

Expressoft Technology vine în întâmpinarea diverselor tipuri de afaceri, de la restaurante și fast-food până la saloane de înfrumusețare. Utilizarea unui POS restaurant profesionist te poate ajuta să integrezi mai multe aspecte prin utilizarea unui singur software. Dacă vrei să ai o gestiune stocuri corectă, aceste opțiuni software te pot ajuta mult. 



Ca să înțelegeți mai bine în ce constă un astfel de sistem integrat, vă invit să urmăriți clipul de mai jos:


Analizând funcționalitatea acestor programe software nu numai din perspectiva unui potențial antreprenor, ci și a mea, în calitate de client, pot spune că implementarea unui astfel de sistem oferă următoarele avantaje de ambele părți:

1. ospătarul se poate loga în aplicație și poate alege dintr-o listă predefinită produsul dorit de client. Acest lucru elimină confuzia și reduce numărul erorilor care pot apărea în preluarea unei comenzi de la client. 

2. ospătarul poate vedea în timp real nivelul stocului pentru acele produse, fără să fie nevoie să se reîntoarcă. În felul acesta, clientul poate să ajusteze comanda în funcție de noile variante disponibile. Mi s-a întâmplat să merg la un restaurant și să comand un fel de mâncare, care mergea cu un vin alb. Am comandat, ospătarul a dat comanda către bucătărie, dar, ulterior, a venit să comunice că nu au vin alb. În acel moment, nu am mai putut să reajustez comanda de mâncare. Acesta este un exemplu banal, dar utilizarea unui POS profesionist de către restaurante poate fi de mare ajutor în demersul de satisfacere a dorințelor clienților. 

3. gestionarea mai ușoară a eventualelor promoții și reduceri, acestea ajustandu-se automat din soluția software folosită. 

4. o evidență clară a clienților în spațiu, evitându-se greșelile pe care ospătarii le mai fac, mai ales atunci când localul este foarte aglomerat. 

5. posibilitatea de a face rezervări pentru o anumită masă, într-o anumită zi, ceea ce crește gradul de satisfacție și loialitatea clientului față de restaurantul respectiv. Clientul poate să își dea acordul în privința folosirii e-mailului pentru comunicare diferitelor promoții, ceea ce, de asemenea, crește loialitatea și satisfacția acestuia. 

6. posibilitatea de a plăti o notă cu mai multe modalități de plată (numerar și card, de exmplu). Îmi aduc aminte că am ieșit mai mulți prieteni în oraș, dar nu am cerut o notă distinctă. Unii aveau card, alții numerar, dar ospătarul ne-a comunicat că nu putem plăti mixt. A invocat și un motiv, dar acesta este un dezavantaj. Ne-am descurcat până la urmă, dar impresia nu a fost una bună. 

7. rapiditate, eficiență și un raport calitate-preț foarte bun. 

8. ca manager, poți vedea care angajați s-au dovedit mai eficienți și poți adapta sistemul de recompense. 

9. interfața prietenoasă este un criteriu important în alegerea unui software adecvat, deoarece angajații trebuie să învețe repede să se folosească de el.

10. Pe termen lung, investiția într-un software specializat se traduce în economii de timp și bani, în clienți satisfăcuți și în angajați mulțumiți. 

Eu, în calitate de client, nu pot decât să mă bucur atunci când văd că progresul tehnologic în zona HoReCa se vede în modul în care sunt servit. Clientul mulțumit aduce și alți clienți, iar profitul înregistrează un trend ascendent. 


***Articol scris pentru SuperBlog 2018

23 octombrie 2018

Gravăm speranță

Recent, ne-am deschis un ONG - Construim speranțe. În timp ce ne gândeam noi trei (fondatoarele) la o siglă pe care să o punem deasupra sediului, un prieten ne-a donat un gravator laser Bodor, modelul BCL-0503MU. La început, nu am fost prea buni prieteni pentru că nu știam ce poate face acest aparat, care părea destul de compact, ceea ce mi-a plăcut. După aceea, citind instrucțiunile de utilizare, am realizat că îl pot folosi pentru a grava sigla dorită pe o plăcuță metalică. Suprafața de lucru este perfectă dacă îți dorești să gravezi ceva de dimensiuni mici sau medii. Cel mai mult mi-a plăcut însă că puteam da comandă de gravare prin wireless direct din Corel Draw, editorul pe care îl foloseam noi. 



Ne-am pus noi noua sigla și am început să desfășurăm proiecte pentru tineri. Am organizat niște ateliere de lucru chiar la sediul asociației și nu ne-am gândit că Bodor va deveni o vedetă printre copii, însă i-a cucerit, așa că ne-am gândim să organizăm un atelier special pentru gravarea laser. Am chemat niște profesioniști care le-au explicat copiilor cum se folosește. I-am învățat cum se conectează editorul grafic la aparat și le-am dat ca sarcină să creeze ceva care poate fi gravat. Au hotărât cu toții să facă niște insigne pe care să graveze mesajul Zâmbește!

M-au impresionat profund acești copii și abia așteptăm să vedem rezultatul. Am fost plăcut surprinși de calitatea și rapiditatea realizării acestor insigne care speram să aducă zâmbetul pe chipul multor oameni. De ce nu am folosi un aparat industrial și în acest scop? Noi am reușit să folosim gravatorul și pentru funcția lui principală, dar și în scop didactic. În plus, posibilitea de ajustare a dimensiunilor suprafeței de lucru este foarte utilă. De aceea, am putut face și o siglă de asociașie, dar și niște insigne. 

Copiii aceea purtau un mesaj pe care îl vedeau în special ceilalți oameni cu care se întâlneau. În felul acesta, Bodor a adus zâmbete pe chipul mai multor oameni. Chiar dacă majoritatea căutăm profitul, mai ales ca antreprenori, în cele din urmă, scopul final al fiecărui individ este fericirea, iar lucrurile mici, chiar și cele gravate cu laser pot contribui la obținerea acestui ideal. 

Am putut folosi gravatorul și în scop publicitar, pentru a ne face cunoscut ONG-ul și a putea ajuta, astfel, și mai mulți tineri în procesul de dezvoltare personală și profesională. Ne-am bucurat să avem un ajutor de nădejde în micuțul BCL-0503MU pe care copiii îl botezaseră Laser Chappie. 

***Articol scris pentru concursul de scriere creativă SuperBlog 2018

22 octombrie 2018

Parfum complementar

Imi plac parfumurile complementare personalitatii mele. Sunt o fire introvertita si cred ca un parfum mai jucaus, cu aroma de vanilie si mosc mi s-ar potrivi mai mult. Am gasit unul care imi place foarte mult - Parfumul Infinite Love Burano. Notele de vanilie si caramel sunt echilibrate de aroma de mosc. Imi aduc aminte si acum cand am mirosit prima data un parfum cu note de mosc. E favoritul meu, dar trebuie sa fii atent la modul in care se imbina parfumului. 


21 octombrie 2018

Fii original până la capăt!

Ca urmare a aniversării noastre si a proaspătului permis de conducere, partenereul meu s-a gândit să îmi facă un cadou: un BMW Seria 2 Coupe. Este un model dinamic, cu aspect sportiv. Caii putere m-au pus pe gânduri... 340 doar pentru mine? cred că vrea să facem schimb de fapt. M-au atras, însă, sistemele de conectivitate și de asistare a conducătorului auto. Îmi era atât de drag de mașinuță, încât o ștergeam toată ziua de praf. Din cauza mersului meu de începătoare, plăcuțele de frână s-au uzat mai mult decât ar fi trebuit și mult prea repede. Interesându-mă pe la diverse service-uri și pe diverse forumuri specializate, am ajuns la concluzia că este mai bine să investesc în piese originale BMW, chiar dacă sunt mai scumpe. Pe termen lung, sunt mai eficiente și mai sigure. 


Mi-am întrebat prietenii dacă știu un magazin de unde al putea lua piese BMW originale și mi-au indicat piese de BMW de la eXclusiv OEM.  M-am documentat în stânga dreapta și am aflat tot felul de pățanii de la amici care se gândiseră să facă economie la diverse consumabile sau accesorii, așa că m-am hotărât. Am comandat accesorii originale BMW și ulei original BMW, pentru că venise vremea să îl schimb. 


Vorba românului: dacă vrei să fii original, fii până la capăt. Nu poți să îți iei BMW și apoi să te zgârcești la consumabile sau la benzină. Punând cap la cap ce am citit și ce am aflat din experiențele mai puțin plăcute ale altora, am ajuns la câteva avantaje majore pe care le ai dacă achiziționezi piese originale și nu aftermarket:

1. Piesele respective sunt făcute special pentru automobilul tău. Cu alte cuvinte, vor veni mănușă. 

2. Nu există probleme de compatibilitate cu alte piese, dacă ai grijă să fie toate originale.

3. Sunt mai rezistente în timp și de o calitate mai bună. Până la urmă, este vorba de imaginea de brand a mașinii. 

4. Au un standard tehnic ridicat pentru a veni în întâmpinarea nevoilor mașinii tale.

5. Nu scad valoarea mașinii, așa cum se întâmplă cu cele aftermarket, ci o menșin. 

6. Durată de utilizare mare, ca urmare a calității mai ridicate a pieselor originale.

7. Raport calitate-preț mai bun, dacă luăm în calcul că dăm un ban, dar dăm pe ceva calitativ și rezistent în timp. 

Mi-a povestit un prieten că a fost la un service și i-au recomandat să schimbe o piesă care se stricase. Originala costa mai mult, dar s-a încăpățânat să aleagă ceva mai ieftin, în ideea că merge și asa. În cele din urmă nu a mers, s-a ars ceva la instalația electrică și a trebuit să mai schimbe o piesă. De data aceasta, le-a ales originale. Ideea e că o economie pe terme scurt se poate dovedi o pagubă imensă pe termen lung. 

8. Efectul sinergiei este mai important în cazul achiziției pieselor originale, deoarece piesele lucrează în armonie unele cu altele, îmbinându-se perfect în sistemul integrat al mașinii.

9. Siguranța pe care ți-o conferă ar trebui să primeze. Te știi în siguranță, nu stai stresat la volan, deoarece se produce un transfer de încredere de la brand la consumator. 

10. Ai mândria că îți respecți mașina și pe tine, nezgârcindu-te la lucruri mai mici. Daca ai un BMW, trebuie să și ai grijă de el. În felul acesta, și el va avea grijă de tine. 

Mă bucur că am luat decizia corectă și am investit în piese originale, deoarece chiar cred că acest lucru reprezintă o investiție - în mașină, dar și în siguranța ta. Cred că este vorba și de un confort psihic, dar de ce nu? Trebuie să ne simțim bine cu noi, la volan. 

***Articol scris pentru SuperBlog 2018

18 octombrie 2018

Drumul spre independența financiară

Cu toții ajungem într-un punct în care ne întrebăm cum să faci bani? Și repede dacă se poate, și fără prea mult efort. Poveștile de viață ale altora ne-au învățat că banii care vin repede, pleacă repede. Ca atare, BCR a inițiat un proiect de educație financiară, Școala de Bani, prin care oricine poate să înțeleagă modul în care se poate obține mult dorita independență financiară


Sunt convinsă că drumul spre acest obiectiv financiar pleacă de la educație. Cunoașterea înseamnă putere și bunăstare. Plecând de la experiența mea personală și de la cunoștințele economice acumulate până acum, vă prezint câțiva pași care pe mine m-au ajutat să fac economii și să îmi ating câteva obiective.

1. educația începe din familie. Dacă nu îți înveți copiii că banii se câștigă prin muncă și că sunt o resursă limitată, nu vor înțelege valoarea lor. Pentru ei, vor fi doar o hârtie cu care pot obține ceea ce doresc, într-un mod rapid. Și când nu o vor mai putea face, vor deveni frustrați, unii ajungând chiar la colaps financiar sau depresie. 

2. educația continuă și în școală, mai puțin în sistemul preuniversitar, deși ar trebui, și mai profund în sistemul academic economic. Desigur, există și inițiative private care trebuie promovate pentru a crește nivelul de informare în rândul cetățenilor. 

3. Teoria nu ajută foarte mult, trebuie să înveți concret că veniturile sunt limitate, și așa trebuie să fie și cheltuielile, dacă nu vrei să fii îndatorat. E important să înveți să îți faci un buget personal, fie și într-o agendă sau într-un Excel. 

4. Prioritizează! Nu toate cheltuielile au același nivel de prioritate. E important să plătești la timp ratele, curentul, gazele și alte utilități și apoi să te gândești la cum să îți reinnoiești garderoba. Am citit o chestie foarte faină în cartea lui Robert Kiyosaki - Ce este educația financiară... de fapt?. Autorul spunea că, dacă în fiecare lună, îi pui pe alții pe primul loc și doar la final pe tine, nu vei fi niciodată un om bogat. Și aici vine sfatul 5. 

5. Economisește lunar pentru un vis! Cu alte cuvinte, Kiyosaki spune că, în fiecare lună, trebuie să pui o sumă de bani deoparte, ca și cum tu ai fi cineva căruia trebuie să îi plătești o rată. Dacă nu faci asta și începi cu celelalte plăți, este posibil să nu mai ajungi niciodată la tine și la visul tău. La început, am fost puțin sceptică. Am crescut într-o familie în care mai întâi se achitau datoriile, se puneau bani deoparte pentru mâncare și alte necesități curente și, la final, dacă rămânea ceva, se punea deoparte sub formă de economii. Nu m-am gândit niciodată că lucrurile pot fi și inversate. Întâi economisești și apoi rezolvi restul aspectelor. E o chestie de optică, important este să fii consecvent, să îți onorezi promisiunile, față de tine și față de alții. 

6. Găsește un vis. Am auzit cu toții îndemnul Dream big! Dacă nu ai un vis, nu ai pentru ce să lupți. Unii nu visează de teama că nu li se va îndeplini niciodată visul. Dar dacă nu visăm, nu vom reuși să punem în mișcare resorturile necesare atingerii acelui țel. Nu înseamnă că trebuie să stabilim țeluri copleșitoare, dar măcar din ce în ce mai mari. Când eram mică, economiseam alocația pentru a-mi cumpăra cărți. Când am luat bursă în facultate, economiseam pentru cărți și să îmi iau un ceas de mână (primul meu ceas). Când m-am angajat, am economisit pentru un laptop. Anii au trecut, am mai obținut o bursă de studiu și am cumpărat mobilă nouă și o mașină second hand. Nu aș fi visat atunci că, într-o zi, voi avea o mașină nouă, chiar și cu credit. Dar acum, am reușit! Am economisit, am visat și nu m-am mulțumit în starea actuală a lucrurilor. 

7. Ai încredere în potențialul tău. Cum spunea Steve Jobs în renumitul discurs de la Stanford University, Don't settle! Investește în tine, în educația financiară inclusiv, indiferent de vârsta pe care o ai! Educația poate deschide noi drumuri și te poate ajuta să îți atingi visurile. 

Articol scris pentru SuperBlog2018

17 octombrie 2018

Aventuri la scoala de soferi

Pana acum, nu am simtit nevoia unui permis de conducere, dar, pentru ca in dreapta, adesea, ne dam cu parerea fara sa vrem, am primit ca provocare aceasta aventura: sa imi iau permisul. Trec peste faptul ca nu imi imaginam cum este posibil sa te sincronizezi si sa fii atent la atatea chestii in acelasi timp. Nu am pierdut timpul, am cautat pe net cateva recomandari, dar nu am gasit nimic pentru Craiova. Ma refer la ceva relevant, in care oamenii sa spuna ce au patit, care e mai calm si asa mai departe.

Scoala de soferi Florita 

Nemaiavand 18 ani si fiind mai emotiva, voiam pe cineva calm. Pana la urma, m-am prezentat la scoala de soferi Florita, fiind cam peste strada de mine. Am cerut o masina mai noua si un instructor calm. Deoarece s-a nimerit pe-acolo si directorul scolii, dl Marin Florita, am priceput ca masina dlui, un Seat Leon de prin 2011 si dlui s-ar incadra aici. Toate bune si frumoase, orele de legislatie erau de fapt teste pe care noi le faceam la calculator si pe care am fi putut sa le facem si acasa. Am invatat repede teoria si le luam cu 25-26. Au inceput si primele ore de conducere, prima a fost de 40-45 de minute, am intrat direct in trafic, desi am mentionat ca nu am mai condus inainte.

Sedintele au fost de 75 minute condus si cateodata manevre, neavand ceva sistematic, de genul: azi facem pornirea de pe loc, ca vad ca nu reusesti, azi facem rampa pana iese, azi facem viraje... Nu. Cele 15 sedinte s-au dovedit a fi 13, asa ca am mai luat vreo 4 platite si m-am prezentat la traseu (luasem sala cu 26 din 26) stiind ca voi pica. Nu aveam emotii, deoarece eram un dezastru. Voiam doar sa scap repede sa nu pierd ziua. Deja imi facusem planul sa continui cu un nou instructor de care am aflat eu ca este asa cum ar trebui.

A venit ziua examenului si am picat la jumatatea probei pentru ca am manevrat un viraj la dreapta oribil. Nici nu imi amintesc ce si cum, doar ca examinatorul a pus frana.

Problema cu instructorul de la Scoala Florita este ca nu are deloc rabdare, tipa mereu, nu explica nimic in timpul condusului, ceea ce m-a facut sa cred ca e vina mea, ca sunt incapabila sa invat sa conduc. In a treia sedinta, s-a purtat oribil, am venit acasa aproape plangand si regret ca nu am renuntat atunci. Platisem doar avansul si as fi putut continua cu cineva care intelege ca e platit sa te invete, nu sa tipe pe banii tai.

Ce am invatat din scoala facuta cu dl Florita:
1. sa ma uit stanga-dreapta pe trecerea de pietoni
2. cand ma apropii de giratoriu sau trebuie sa fac viraj, sa introduc in viteza a doua.

Astea sunt lucrurile bune, restul au fost tipete, vorbit la telefon si de ce conduci prost? Nu stiu, imi venea sa spun, poate pentru ca nu sunteti capabil sa ma invatati sa conduc.

In fine. Ideea e ca am invatat sa rezist la tipete si, desi am auzit ca unii examinatori la traseu tipa, eu eram calita, deci nu avea ce sa ma surprinda.

Ca sfat pentru cei care au ghinionul unui instructor care ii demoralizeaza, tipa si nu explica:

1. renuntati inainte sa fie prea tarziu
2. oricate sedinte suplimentare ai face cu acel instructor, nu ai cum sa progresezi daca stai intr-o stare de teama mereu

Instructor autorizat Paul Fira


Dupa ce am picat, l-am contactat pe dl instructor Paul Fira cu care am decis sa fac 10 sedinte. Il recomand cu caldura si pot sa enumar o multime de motive pentru care va sfatuiesc sa il contactati, fie pentru a face scoala, ore suplimentare sau sa va readuceti aminte sa conduceti daca nu ati mai condus de ceva vreme:

1. sedinta are 100 de minute, uneori chiar mai mult
2. in general, dlui prefera sa faca o sedinta in 2 zile, adica 50 de minute intr-o zi, 50 in alta, deoarece capacitatea de concentrare scade la incepatori si nu mai pot asimila
3. am condus si la 6:45 dimineata si la 7-8 seara.
4. face sedinte si in weekend
5. te duce si in afara Craiovei, ca sa poti conduce si cu viteza a patra, pe la vreo 60 km.
6. Iti explica fiecare intersectie, reamintindu-ti teoria. Iti arata pana si desene ca sa pricepi mai bine. Nu credeam ca exista si instructori atat de buni.
7. daca vede ca stai prost la capitolul viraje, te tine numai in viraje, in timp ce explica regulile de prioritate, in ce viteza sa le iei, cum sa tii mainile pe volan.
8. face manevre pana iti ies, cu calm. Am facut foarte multe rampe, mers cu spatele.
9. face poligon, ceea ce nu mai fac multi. Eu am facut cam 150 minute (3 ore) de viraje, parcare cu fata, garare si mers inapoi in poligon.
10. discuta cu tine, simti ca e un partener de incredere, nu tipa chiar daca tu simti ca turezi masina prea mult, nu tii bine piciorul pe ambreiaj sau nu reusesti sa inchizi cum trebuie usa.

Am facut multe trasee noi, pe strazi mai inguste, cu stop si cedeaza, ca sa imi reglez modul in care iau virajul, am invatat ca unele viraje se ia in viteza 1 daca sunt fara vizibilitate. Am invatat ca atunci cand faci stanga, te incadrezi pe banda de langa ax si iesi tot pe aceea. Are logica, dar cu Florita, trebuia sa ies pe banda 1, desi spunea sa pastrez banda, ceea ce ma facea confuza. Ma gandeam ca nu pricep eu ceva, dar cu dl Fira nu am avut probleme de genul acesta si nici la examen, deci sunt sigura ca inteleg ce inseamna sa pastrezi banda. 

Alta chestie care ma demoraliza la dl Florita era ca mereu imi spunea ca stau prea aproape de garduri, masini, borduri si ca le voi lovi, dar mie nu mi se parea asa. Cred ca ii era teama in general, desi eu nu faceam nimic gresit, pentru ca nici cu dl Fira, nici la al doilea examen si nici cu dl Florita, nu am atins vreodata ceva. 

Dupa cele 10 sedinte cu dl Fira, condus zilnic timp de trei saptamani, am simtit ca sunt mai increzatoare. Am condus si pe negura, la diverse ore, si in afara Craiovei in curbe, si cu soarele in fata, am facut parcari si manevre. As mai fi condus, imi era chiar drag. Ultimele sedinte inainte de examen le-am facut cu dl Florita, deoarece am decis sa pastrez masina, pentru ca si examinatorii au fixismele lor si nu voiam sa provoc probleme. 

M-am temut ca voi deveni confuza facand scoala cu 2 instructori, pe masini diferite: un Seat Leon pe diesel, vechi de vreo 7 ani vs un Cielo pe benzina de vreo 20 de ani. Plecarea de pe loc e diferita, acceleratia mult mai sensibila pe Cielo dar frana mai sensibila pe Seat. Si asa aveam probleme cu franarea pe Seat pentru ca o apasam cam tare. 

Citind pe diverse forumuri, am citit ca nu e bine sa schimbi masinile. Eu pot spune ca m-a ajutat foarte mult. Deoarece ma temeam sa nu apas frana prea tare la Seat (la Cielo cam trebuia), am devenit mai constienta de puterea apasarii pedalei si am invatat sa o gestionez mai bine. Nu am mai avut probleme cu rampa, deoarece dl Fira mi-a explicat calm vreo 2 variante. Trecand de la benzina la diesel, mi s-a parut mai usor. 

Cele 6 ore pe care esti obligat sa le faci daca pici la traseu au devenit cam 4, dar am fost multumita pentru ca imi erau suficiente sa ma reacomodez cu masina inainte de examen. Mai mult de atat, nu voiam sa il vad pe dl Florita. A nu se intelege gresit, ca om, in afara orelor, s-a purtat frumos, ma lauda cand vedea ca faceam teste cu 26 puncte, dar atat! Ca instructor, eu nu recomand. Acum, sunt sigura ca unii invata bine la stres, dar eu nu. Eu vreau calm, metodic, schematic, structurat, cu o programa pe care sa o respecti. Ca la scoala, ca de-aia e scoala! 

Dl Fira e foarte atent la cum conduci, unde tii picioarele, unde tii mainile, cum ai scaunul reglat, cum stai cand mergi cu spatele. Am mers atata cu spatele, incat imi pierdeam eu rabdarea, dar mi-a prins bine. Imi spunea calm, incet, ca nu ne grabim nicaieri. Dl Florita parea ca se grabeste mereu. 

A venit si ziua examenului


Acum aveam mai multe emotii, pentru ca aveam mai multa incredere in mine, stiam ca pot sa iau permisul. Prima oara nu aveam emotii, pentru ca nu speram sa il iau, stiam ca nu conduc bine si ca cei 1420 lei dati dlui Florita pentru 17 sedinte ma adusesera la nivel de 3-4 sedinte. 

Acum, s-a nimerit sa fiu cam a 10-a cred, am intrat undeva pe la 13 sa conduc. Aveam niste emotii... nu din alea cu tremurat cum au unii, ci din alea in care mersul cu 20 km la ora ti se pare rapid :) auzisem din stanga in dreapta ca mai bine mergi incet si bine, decat repede sau moderat si prost. Asa ca am inceput incet. Baiatul dinaintea mea si o doamna au fost martori la mine. Baiatul daduse inainte, a zis ca a luat, dar ca tipa. Eu aveam antrenament cu dl Florita si mi s-a parut cam sugubat examinatorul, dar nici pe departe sa il intreaca pe dl Florita. 

Mi-a spus ca ma cam tarasc pe strada si ca e ultimul avertisment, asa ca am inceput sa accelerez, sa bag si a treia si sa ma trezesc. Recunosc ca a fost bine ca mi-a zis asa. Am nimerit un giratoriu cocotat in varful rampei. Deoarece facusem multe rampe cu dl Paul Fira, nu am avut emotii. Giratoriul era un pic aglomerat, asa ca am reusit sa tin masina de vreo 4 ori in rampa, adica ambreiaj, acceleratie, ambreiaj, frana si iar de la capat. Asta pentru ca inaintam putin cate putin. A cincea oara, recunosc ca s-a oprit motorul, dar examinatorul a fost ok, doar mi-a zis sa pornesc si m-a lasat cu rabdare sa parasesc giratoriul. 

Sunt mandra ca nu s-a dat masina in spate, deoarece am avut grija mereu la frana (dl Fira m-a invatat sa tin piciorul pe frana la toate semafoarele si toate opririle, chiar daca ti se pare ca drumul e drept, ceea ce nu invatasem inainte). Sunt mandra ca mi-a iesit rampa, chiar daca o data s-a oprit. Se intampla banuiesc si unora mai experimentati. Nu am primit replici de la examinator (cum facuse la alti candidati) ca nu tin banda (multumesc dlui Fira pentru asta), ca nu semnalizez sau ca nu tin mainile pe volan cum trebuie. 

Am facut si clasicele manevre: intoarcerea inainte si inapoi, care mi-a iesit cam din 4 miscari pentru ca am dat cu spatele, dar mi se parea ca intru intr-o masina si decat sa risc, am dat stanga, apoi inca putin cu spatele si apoi am iesit. Nu m-a depunctat si nu a comentat pentru ca dlui a cerut manevra inainte si inapoi si mi-a iesit. 

Am mers si cu spatele, incet, cum m-a invatat dl Fira. Incet si sigur. Nici aici nu m-a depunctat, desi am simtit ca ar fi vrut sa merg mai repede. Am fost martora la o eleva care a mers cu spatele repede, dar a urcat si pe bordura, asa ca prefer incet, ca sa am timp sa corectez. Si mi-a iesit. 

Am mers apoi pe strazile de langa Posta care sunt cu sens unic si mi-a spus sa opresc pe stanga. Trecusera 30 de minute. Nu am realizat ca vrea neaparat o parcare, oricum nu stiu daca mi-ar fi iesit pentru ca eu facusem doar pe dreapta parcarea laterala. Si, desi, am vrut eu sa mai incerc, examinatorul a considerat ca am terminat. Asa ca am luat examenul cu 13 puncte de penalizare: 3 pentru mers incet, 5 pentru oprirea in giratoriu si 5 pentru parcarea laterala pe stanga.



Fiind martora la altii, pot spune ca sunt mandra ca nu a comentat nimic legat de viraje ciudate, de frane, pietoni, mers inapoi, intoarcere, ca nu tin banda sau nu semnalizez. Cred ca acele 13 puncte au fost singurele situatii unde a comentat si pe buna dreptate. Nu mi s-a parut ca a tipat, eram obisnuita cu dl Florita si asta a fost un antrenament util si chiar si afirmatia de la inceput ca ma tarasc pe strada, m-a trezit un pic, pentru ca dupa aceea, am mers mai repede. 

Am avut chiar si crucea Sfantului Andrei pe traseu, trecere la calea ferata, unde a trebuit sa opresc, sa ma asigur si apoi, imediat dupa trecere, aveam un cedeaza. Nu stiu daca e de acord sa o mentionez, dar doamna M, care a facut scoala cu dl Florita si a dat examen in aceeasi zi cu mine, a avut un coleg de la serviciu care a facut cateva trasee scurte inainte de examen. M-a ajutat pentru ca a fost chiar strada cu trecerea de cale ferata. Desi in teorie, stiam ce e de facut, la examen, din cauza emotiilor, poti sa nu reactionezi foarte bine. 

In concluzie, nu va temeti sa schimbati instructorii si masinile. Ajuta mult! Nu va ganditi prea mult la bani, important nu este sa ai permis, ci sa stii sa conduci, cat de cat, sa ai incredere in tine. Daca nimeriti un instructor care nu e calm, tipa sau vorbeste la telefon, sau va taie din minutele unei sedinte sau din numarul de sedinte, invocand diverse taxe ascunse, plecati si cautati pe altcineva care va respecta, va da sfaturi personalizate, explica tot timpul, repeta cu calm manevrele si va ajuta sa corectati ceea ce nu stiti. 

Sunt recunoscatoare ca l-am descoperit pe dl instructor Paul Fira, care a avut un procent de promovabilitate de 80% in 2017. Ii multumesc pentru tot ce m-a invatat si imi cer scuze daca i-am provocat vreun stres, dar chiar nu s-a vazut. A sunat chiar si sa ma felicite. Desi am vrut sa il sun prima, am fost martor pana spre ora 16 si nu am putut vorbi la telefon. 

Ii multumesc ca a stiut sa fie instructor, pedagog si om! Conteaza mult. 
Ii multumesc si doamnei M. pentru ca a fost o buna prietena cu care am impartasit stresul provocat de dl Florita, pentru ca m-a inspirat prin dorinta dneai de a invata lucruri noi, de a calatori, pentru ca mi-a tinut companie in ziua examenului, ii multumesc si colegului dansei pentru traseul dinainte de examen. 

A fost un stres foarte mare, 4 luni si jumatate a durat sa iau permisul. Daca as fi facut de la inceput cu dl Fira, sunt sigura ca m-ar fi costat mai putin si as fi invatat mai mult. Dar din greseli invatam si poate toate se intampla cu un motiv. 

Succes si voua si drumuri sigure! :)