22 septembrie 2016

Wine Tasting of the Ages

Guest Post by Laurentiu Badea de la Alien Tower
I'm not much of a wine drinker, which makes me even less so a wine taster. I may never be able to fully appreciate the richness of a glass of wine, but I enjoy it as the finest beverage humanity has ever brewed. Wine doesn't draw out the poet in me to sing the praises it well deserves, but I understand it on a personal level, one that goes beyond the classy prestige. I grew up in a small, humble town, near a winery in Orevița Mare, and to have their own little vineyard on those plentiful hills was each of my  neighbor's yearning and most certainly part of their livelihood. 

I've participated at the yearly grape harvesting and juicing, I've tasted the sweet stum and bottled it in old demijohns, and lastly, played the waiting game. I've experienced the making of wine, the oldest of traditions, and yet I can't really tell one dry wine from another. However, I wish I could and I have a lucky opportunity to learn.

A week ago I've been invited at another exquisite wine tasting event by my friends in ASBO, every time a different locale, each time a better and enriching experience. This time, it was a special event in more than one way, held at Epoca, a stylish restaurant in Craiova. Laurențiu Achim Avram, president of the Sommelier Federation Romania, led our event with a remarkable tasting and insightful presentation of five varied wines,  combined with an assortment of cheeses.



One combination in particular stood out for me, a dry red wine with a dense texture and woody taste, obvious even for me. It's called Soare, which means Sun, name derived from the location of the Cabernet Sauvignon grapes it's made of, the most popular wine grape variety. The vine sits on the hills of Stârmina -- close to my hometown -- always facing the Sun. It was a smart decision to combine this rich wine with the creamy Brie splashed with a bit of honey. 
The tastes really complement themselves. A strong wine with a great array of spicery that only get richer with age, and a smooth cheese that sets the combination apart by diluting the alcohol and thus releasing all the best flavors of the wine on the taste buds, making it a powerful combination everyone should enjoy.


This event Branzeturi cum se ... cuVin was organized by Asociatia Bloggerilor Olteni and Dictionar Culinar.ro.

My golden memories

Am primit o provocare blogosferică de la Kerrygold, brandul untului produs în Irlanda, de la vaci care pasc iarbă verde 11 luni pe an. Comparativ cu media din România, de 7 luni, acest lucru ne dă un prim indiciu despre calitatea produsului. Recunosc că nu știam prea multe despre unt și a fost un prilej bun să mă documentez. Termenul folosit pentru hrănirea pe o perioadă îndelungată cu iarbă verde este grass-fed și putem observa că acest lucru îl regăsim și pe ambalajul produsului.

Butter in a heart

M-am tot gândit cum să povestesc despre unt dacă nu îl am în palme, să îl miros, să îi simt textura, să îi admir culoarea. Așa că, am plecat cu noaptea în cap, să îmi cumpăr unt Kerrygold și cafea pentru un mic dejun inspirațional de toamnă răzvrătită. 

My golden memories



Am ajuns acasă și am îmbrățișat cu palmele mele untul frumos ambalat, o îmbrățișare scurtă, un schimb telepatic de replici între mine și el.... Am pregătit un mic dejun cu aromă de unt și aur, mireasmă de cafea, miros de file de carte și m-am cuibărit pe canapea pentru a savura PREZENTUL. Magie, delir, un vis.... oare m-am trezit sau încă visez la toamna care va să vină?



Untul Kerrygold este galben, de aici probabil și numele, și se întinde foarte ușor pe pâine, chiar și după ce tocmai l-ai scos de la frigider. Recunosc că mi-a plăcut asta, pentru că nu de puține ori, m-am stresat cu întinderea untului pe pâine. 


Kerrygold, pîine prăjită, ciocolată și cafea cu lapte..... 

E o senzație plăcută când aromele de pâine prăjită, cafea și unt topit îți pătrund în corp și te fac să visezi.... la vremea când erai copil și tot ce doreai, era să te trezești la căldură, să dai drumul la desene animate și să aștepți să vină mama cu micul dejun și ciocolată caldă. 
Așa că, untul are darul de a ne transpune în acel univers al inocenței.... ciudat e că mă încearcă emoții contradictorii, de plăcere, dar și de nostalgie/tristețe la gândul că timpul trece.... și iar parcă au trecut prea multe luni de când nu am mai sunat-o pe bunica. Dacă mama ne punea unt pe pâine, bunica ne delecta cu totul altfel......
Bunica mea cu chip de copil :)
Eram copil, era frig, toamnă, iarnă, primăvară, nu contează, pentru mine, universul era acolo, în patul de la bunica, cocoțați în vârful patului de fapt. Bunica mea are o față de copil și un zâmbet mereu pe chip. Ne făcea mămăligă, cu ou fiert, brânză și unt..... Și iarăși untul ăsta se topește și îmi gâdilă bolta palatină și ochii, și nasul....și parcă lacrimi stau să-mi cadă....bunica este, bunicul este, încă sunt, dar timpul trece. 

Mi-e dor de diminețile la țară, când eu eram copil și bunicii tineri încă.... Și untul ăsta e vrăjit.... E dovedit științific, totuși, că mirosul, gustul și alte senzații ne declanșează amintiri....Amintirile mele de aur, calde ca laptele și untul dezmierdat pe pâinea abia scoasă din cuptorul bunicii. 

 
Mulțumesc Kerrygold pentru provocare.... provocarea sau untul vrăjit cu gust de copilărie m-au determinat să o sun pe bunica și să o întreb ce mai face... să îi mulțumesc pentru tandrețea cu care ne înconjoară de câte ori ne vede sau ne aude.