Deschidere cu pasiune la Starbucks Craiova Electroputere

Multumesc Starbucks Craiova si Evobrand, dar si fostei mele studente Catalina Serban, absolventa de Marketing, pentru invitatia la cea de-a doua inaugurare Starbucks din Craiova. Aceasta se afla la parter in Electroputere Mall, intrarea cu scarile. 

Am fost primiti cu caldura si cu o cafea Sumatra preparata cu un French Press. M-a impresionat managerul Adina prin pasiunea cu care a facut prezentarea, precum si zambetele tuturor angajatilor si reprezentatilor Starbucks din Europa. O prezentare bilingva la primele ore ale diminetii, in compania blogoltenilor si savurand o cafea aromata, a fost un mod perfect de a-mi incepe ziua innorata. 

Combinatia dintre cafea si New York Cheescake a fost extraordinara, taria celei dintai fiind completata de gustul cremos si fin al prajiturii.

Indemnati sa ne delectam si cu alte produse Starbucks, am ales un Salted Toffee Macademia Latte, iar prietenul meu Laurentiu un Starbucks Latte pentru inimioara :) Daca tot a venit in calitate de blogger fotograf, am facut cateva poze super interesante pe care le-am pus cover pe Facebook. Laurentiu a mai pregatit si un Gif cu taierea panglicii. 

Mi-a placut mult atmosfera calda cu care am fost primiti si cadoul aromat primit la plecare. Doresc mult succes echipei Starbucks si multe cafele savurate de clienti inspirati.

#starbucks #coffeelover

Pozele le puteti gasi pe pagina mea de Facebook - Deschidere Starbucks.
Photo credits: Laurentiu Badea

Ana în Hong Kong

Anul acesta împlinesc 35 de ani și vreau să fac ceva special, să ies mai mult din zona mea de confort. Călătoriile sunt cea mai bună investiție în tine, așa că banii din vânzarea primului meu roman și cei din blogging vor fi cheltuiți pentru o vacanță specială. Anul trecut am fost în Delta Dunării într-o vacanță organizată de CND Turism și a fost o experiență extraordinară. 

Am căutat câteva oferte turistice, iar cei de la Vacanțe Speciale au fost foarte receptivi la ideile mele. Le-am spus că vreau ceva diferit anul acesta și că m-am gândit la Hong Kong. Împreună, am creat pachetul turistic ce cuprindea zborul cu avionul, hotelul, asigurările și transferul de la aeroport la hotel. 

Ajuns acasă, am realizat că nu știam mai nimic despre Hong Kong. Dar nu despre asta este o vacanță? Este o provocare, o călătorie inițiatică, în care descoperi lucruri și oameni noi și, poate cel mai important, te redescoperi pe tine. Am fost fascinat întotdeauna de cultura asiatică și mă întrebam mereu cum se simte un șoc cultural. Voiam asta, voiam să îmi șochez toate simțurile într-o călătorie, care să îmi zguduie confortul personal. Și Hong Kong era locul perfect pentru asta. Am intrat pe câteva grupuri să văd dacă mai pleacă cineva în aceeași perioadă și am dat de o tipă, Ana, cu o poză de profil incertă. Mi-a cerut numărul de telefon și a zis că mă contactează în ziua respectivă, dacă se hotărăște. 

Ziua plecării

După o cursă lungă, am ajuns în Aeroportul Internațional din Hong Kong. Mi-am aprins telefonul și aproape imediat, am primit un telefon. Era Ana. Îmi spune că mă așteaptă la Sosiri și că are o foaie mare cu numele meu pe ea. Mă uit prin mulțime și îmi văd numele. Obosită să mă aștepte, lasă foaia jos și mă sună din nou: Hei, unde ești? 

Iar eu, ușor amuzat, îi spun: Mă uit la tine, nu știam că Ana e nume chinezesc. 

Aventură prin Hong Kong

Nu am reușit s-o conving pe Ana să îmi spună mai multe despre ea și, câteodată, credeam că visez și că e doar unul dintre personajele din cărțile mele. Am lăsat-o să îmi fie ghid prin impresionanta metropolă. În prima seară, a insistat să vedem jocul de lumini din Portul Victoria, așa că am luat bilet pe vasul de croazieră, pentru a savura în liniște momentul. 

A doua zi, a venit să mă ia de la hotel, fără să îmi spună exact unde mergem. În cele din urmă, am ajuns în fața unui indicator pe care scria Ngong Ping (un sat pe Insula Lantau). Când am văzut marea statuie din bronz a lui Buddha, am înțeles că Ana vrea să urcăm cele 268 de trepte până acolo. Atunci, mi-am promis să duc o viață mai activă pe viitor. 

Văzând că abia mai pot să respir, Ana îmi spune că a doua zi vom merge la Grădina Botanică, una dintre cele mai vechi din lume (datează din 1871). Voi putea să mă relaxez admirând orhideele, palmierii, bambușii, cameliile, dar și expozițiile de păsări din Grădina Zoologică, deschisă în 1975. 

Mă bucur că am reușit să vizităm și Muzeul Ceaiului din Parcul Hong Kong, deoarece m-a impresionat foarte mult. Poate pentru că ceaiul are o semnificație deosebită în cultura asiatică. Din păcate, fotografiile sunt interzise în interior, parcă pentru a păstra și mai mult misterul artei de a savura ceaiul. 

După ce am vizitat și Mănăstirea Chi Lin, am mers la restaurantul din Grădina Nan Lian și am savurat un meniu pe bază de ciuperci și un ceai negru, potrivite pentru o zi caldă de vară. A fost o oază de liniște și am simțit că mă integrez în acest spațiu atemporal, plin de culoare și pace lăuntrică, în care meditația apare în mod natural. 

În ultima seară, Ana m-a dus în piața Golden Bauhinia Square, în mijlocul căreia se află o sculptură de șase metri cu bauhinia (orhidee), care este simbolul Hong Kong-ului. Aceasta a fost oferită de autorități cetățenilor în anul 1997, când Marea Britanie a redat independența acestei metropole.

Am întrebat-o dacă se întoarce și ea în România, dar a spus că, momentan, nu poate. Am chemat taxiul care trebuia să mă ducă la aeroport, cu un sentiment de dor deja instalat în mine. Înainte să urc în taxi, m-a sărutat pentru prima oară și, apoi, a fugit în mulțime. 

Am ajuns la aeroport foarte confuz. Drumul fiind lung, am început să citesc cartea pe care mi-o dăruise de ziua mea. Am găsit o scrisoare în care îmi spunea că vine în vacanța de iarnă și că vrea să o însoțesc în Bucovina, într-o vacanță specială. Am început să râd singur, deoarece tocmai realizasem că mă îndrăgostisem de o chinezoaică pe nume Ana, pe care am cunoscut-o în Hong Kong. Aventura continuă ... 

*** Articol scris pentru Spring SuperBlog 2017

Furtuna la Colibri - Guest Post

Laurentiu Badea, autorul blogului Alien Tower este invitat pe blogul meu pentru un guest post.

Iată-mă, pentru prima oară de când am împlinit vârsta maturității, spectator la o piesă de teatru cu păpuși. Deși mă vedeam mai degrabă cu un șir de copii lângă mine, sala a fost plină în mare parte de adolescenți, grupuri de liceeni mânați de profesori să se cultive. O domnișoară în spatele meu îi spunea prietenei ei că îi vine să plângă de plictiseală. Pe scenă, Marcel Iureș, maestrul, se străduia să îi distreze pe spectatori, acel Marcel Iureș care a lăsat Hollywood-ul pentru scena țării natale.

Furtuna lui Shakespeare a fost adaptată mult prea cuminte pentru un public foarte tânăr, deși unele conotații controversate sunt menționate pe alocuri. Povestea îl urmărește pe Prospero, Ducele de Milano, care fusese trădat de fratele său și forțat să se ascundă în peșterile unei insule izolate. Prin inteligența și iscusința sa, Prospero reușește să conjure un spirit căruia-i promite libertatea în schimbul ajutorului. Supus obedienței, spiritul Ariel îl ajută să uneltească împotriva regelui, complice sorții sale, folosindu-i fiul drept momeală. Prospero dorește astfel să obțină răzbunare pe cei care l-au trădat, dar în același timp dorește mai degrabă ca fiica sa să-și recapete locul de drept. Pornind o furtună care naufragiază vaporul regelui, în care convenabil se află fratele său, un vechi prieten, dar și alte personaje cu rol de „comic relief”, Prospero este pe cale să-și vadă planul dus la capăt.

Actorii au fost fantastici. Desigur, Marcel Iureș este un actor fantastic, își recită replicile cu o naturalețe surprinzătoare, dar colegii lui de scenă au avut rolurile cele mai grele, în special din punct de vedere fizic. Păpușile și recuzita pe care trebuiau să le mânuiască sunt deosebit de frumoase din punct de vedere calitativ, surprinzător pentru un teatru mic din Craiova. Sunt bucuros că am văzut cum lucrează acești oameni și câtă dedicație pun în aceste piese. De altfel, mă bucur că am văzut interiorul Teatrului Colibri din Craiova pe lângă care am trecut de nenumărate ori fără să știu câtă frumusețe misterioasă se găsește în interiorul acelei clădiri. Sper să mă regăsesc din nou spectator în scaunele acelea comfortabile și să mă pierd într-o piesă la fel de stranie.

Furtuna, Marcel Iures si Colibri

Multumesc Teatrului Colibri pentru invitatia la piesa Furtuna. Este prima oara cand merg la Teatrul Colibri, la o piesa cu papusi si a fost si prima oara cand l-am vazut pe Marcel Iures pe scena vreunui teatru. A fost ceva inedit si sunt foarte recunoscatoare.

Mi-a placut atmosfera din sala si recuzita. Va invit sa vedeti trailerul piesei:

Piesa este o adaptare a piesei The Tempest a lui William Shakespeare, care este plina de subintelesuri, dramatism si sobrietate. In 1978, la Teatrul Bulandra se punea in scena aceasta piesa in regia lui Liviu Ciulei. 

Mi-a placut foarte mult muzica din piesa jucata la Colibri, Marin Fagu compunand partea muzicala a spectacolului. Fiind prima oara la un teatru de papusi, atentia imi era concentrata pe modul in care actorii foloseau papusile, pe recuzita, pe miscarile din spatele scenei, pe detaliile din fiecare colt al scenei. Marcel Iures il joaca pe Prospero, personajul central al operei shakespeariene, iar modul in care incheie piesa a creat o legatura intre personaj, actor si public. 

Citeste Shakespeare, mergi la teatru! Iubeste arta! :)

Ghost in the Shell 3D

Am avut placerea sa merg la avanpremiera filmului Ghost in the Shell 3D la Inspire Cinema - Cinema 3D Craiova. 

Va invit sa vedeti trailerul filmului mai jos. 

Regia: Rupert Sanders 

Distributie: Takeshi Kitano, Scarlett Johansson, Michael Pitt

Ghost in the Shell are o cultura bogata in spate. Este bazat pe seria de anime-uri create de Masamune Shirow, specializat in ingineria mecanica. Filmul respecta benzile desenate, fiind un remake fidel al animatiei japoneze  din 1995. 

Filmul este arta concentrata in toate simturile. Culorile, sunetele transforma filmul intr-un spectacol si aici este meritul backgroundului creat de Shirow. A fost o surpriza placuta, nedezvaluita in trailer, aparitia lui Michael Pitt, pe care fanii il stiu din Boardwalk Empire. 

Povestea este plina de twisturi. Baietii buni nu sunt intotdeauna buni si cei rai nu sunt intotdeauna rai. Nu o sa va stric surpriza, dar va recomand ca, dupa ce priviti filmul la cinematograf, sa priviti/ repriviti animatia care sta la baza lui - cea japoneza. Sunt o sustinatoare a variantelor originale, care ne pot ajuta sa intelegem mai bine cadrul cultural, artistic si psihologia personajelor create de Shirow. 

Personajele si universul Ghost in the Shell sunt fascinante, iar Masamune Shirow este apreciat pentru creatiile care ii pun in valoare specializarea sa in ingineria mecanica. Universul este atat de bine creat, din punct de vedere tehnic, incat se spune ca tot ceea ce a creat la nivel fictional poate fi transpus in realitate. 

Recomandarea Rayuela's Blog: Daca iti plac filmele cu roboti, cultura japoneza, arta vizuala si auditiva, daca iti place de Scarlet Johansson in costum de cochilie :) sau poate de carismaticul Michael Pitt, cred ca merita sa mergi sa vezi acest film. Mie mi-a placut foarte mult si sunt interesata de benzile desenate acum. 

Va las mai jos doua poze, ca sa vedeti cat de asemanatoare sunt cele doua filme, originalul din 95 si acesta. 

Si in film mai joaca si romanca Anamaria Marinca, in rolul Dr Dahlin. Impresionant! Nu am observat vreo urma de accent si mi-a placut mult cum a jucat. 

Astept si impresiile tale in comentarii! 

Sunt casa mea

- Bună! Te văd abătută. Încă te mai gândești să vinzi terenul bunicilor tăi? 

- Mda ... uneori îmi spun că e mai puțină bătaie de cap. Cineva ar putea fi fericit acolo. Știi ... eu habar nu am ce să fac, cum să fac. 

- Da, da, știu ... Ești și foarte încăpățânată și nu vrei să ceri ajutor. Cred că ai putea măcar să discuți cu cineva care se ocupă de proiecte case. Ai putea să dai chiar acum pe internet o căutare ... Hai, hai, încearcă. Nu se prăbușește universul. E ziua ta și ai putea să îți faci cadou o ieșire din zona de confort. 

- Haha ... ce funny ești. Ok. Să vedem ... tastez proiect vilă. Să vedem ce rezultate obținem. 

Alex o privea uimit pe Ema. Cumva, chipul ei se transfigurase. Se uita pe site-ul respectiv de câteva minute, iar tăcerea și liniștea de pe chipul ei păreau un semn bun. Spera să o convingă să pună bazele unei case pe terenul pe care i-l lăsaseră bunicii. De când cu eșecul acela, nu mai voia nimic. Glasul ei îl trezește din visare: 

- Le-am scris un e-mail. Zarurile au fost aruncate. Se pare că sunt doar trei pași mici: o discuție inițială, proiectarea și documentația de autorizare și construcție. Floare la ureche. 

-Ești sigură că asta vrei și nu e pentru că te-am presat eu? 

-Nu sunt sigură, dar vreau să fac asta pentru bunicii mei. 

Ema a trecut prin toți cei trei pași cu mult curaj. Specialiștii AIA Proiect i-au răspuns la toate întrebările, i-au explicat fiecare etapă și, foarte important, i-au ascultat visurile și dorințele. De multe ori, ne este teamă să dăm glas și formă visurilor noastre, crezând că sunt imposibile. Dar Emei nu îi mai era frică și îi plăcea să vorbească mult:

- Eu o să vă spun cum văd eu casa ideală pentru mine și dacă vi se pare că visez prea mult, mă opriți :) Aș vrea să fie cu trei niveluri: parter, etaj și mansardă. Ador mansardele. Nu am avut niciodată una. Camera de la mansardă trebuie să îmi permită să privesc cerul și stelele, în timp ce stau în patul meu confortabil, ascultând Hugh Laurie - You don't know my mind la maxim. Nu mă pricep din punct de vedere tehnic cum să faceți, dar aș dori pe același nivel cu mansarda un pod ca în filmele americane, care, la nevoie, să poată fi utilizat și ca o cameră de dormit. De exemplu, dacă am mulți invitați ... 

- Continuați, vă rugăm, spun specialiștii de la AIA Proiect. Pentru noi, e foarte important să înțelegem foarte bine ceea ce vă doriți, astfel încât proiectul să ducă în cele din urmă la realizarea casei visurilor dumneavoastră. Ne place foarte mult că aveți darul vorbirii, dar ne și ajută să ne imaginăm toți aceeași casă. Vă dați seama ce tragedie ar fi dacă am vizualiza lucruri diferite? Ca o paranteză, ar trebui să publicați o carte. Aveți un stil de relatare captivant. 

Cei doi domni nu știau pesemne că în fața lor se află Ema Andrei, scriitoarea de succes de la începutul anilor 2000. După un succes răsunător cu o serie foarte populară în rândul tinerilor, aceasta intrase într-un blocaj și nu mai publicase nimic, cu excepția câtorva postări pe blogul ei. Ema continuă, măgulită de cuvintele care i se adresaseră.

- Scara interioară vreau să fie din lemn, să fie solidă și cumva spiralată. La etaj, îmi doresc două dormitoare și o baie. Vreau să pot ieși pe geam și să stau pe acoperiș ... tot în filmele americane am văzut. Să fie făcut acoperișul în așa fel încât să pot face asta. Baia să aibă o cabină de duș uriașă. La parter, aș vrea o zonă de relaxare: camera de zi, bucătăria modernă, o mini sală de cinema și încă o baie. 

- Puteți să ne dați mai multe detalii? 

-Da. Scara din interior să împartă cumva spațiul de la parter. Sub scară aș plasa baia. În dreapta, cum intri în casă, aș vrea să merg în living, să dau drumul la TV și să mă relaxez sau să stau cu prietenii. Lângă living, trebuie să fie bucătăria ... să fie cu arcadă, deschisă și pe geam să privesc grădina și copacii înfloriți. Ce mi-aș mai dori? În partea opusă, față în față cu livingul, va fi o mini sală de cinema. Iubesc filmele, aș privi non stop. Sa aibă un panou de proiectare uriaș și să fie instalate scaune exact ca într-o mini sală de cinema. Pot să am și subsol?

-Puteți avea ce vă doriți. Ce ați vrea să fie acolo? 

- Mi-aș dori o bibliotecă pe toată suprafața, pereții să fie din cărți și, într-un colț, să am și un birou pentru proiectele mele secrete. Îmi place să scriu ... câteodată. Fotolii și o măsuță ca să îmi pot savura ceaiul de la ora 5 :) Și mi-aș dori și o ușă secretă, care să îmi permită să accesez un mini dormitor. Doar să intru acolo și mă tolănesc visătoare în pat, alături de multele mele plușuri ... sunt colecționară. 

-Să vedem dacă am înțeles bine: ați dori o casă parțial clasică, în stil vintage și parțial modernă. Sala de cinema, bucătăria, baia, arcadele au un aer modern, pe când biblioteca, mansarda, podul, scara interioară par mai degrabă a avea un stil misterios, sobru, clasic. 

-Ați înțeles perfect. Sper ca nu e prea eclectic. 

-Nu, în niciun caz, se pot armoniza foarte bine. Vă mulțumim pentru detalierea dvs. Vom reveni imediat ce proiectul este gata, pentru a vedea dacă este, cu adevărat, așa cum v-ați imaginat.

........

-Bună, Ana! Unde e Ema? Mi-a zis să fiu aici la 6 dar petrecerea nu pare să fie în toi, deși e aproape ora 8. 

-Shhhh... să nu te audă. E la mansardă. Mai are puțin.

-Până ce? 

-O las pe ea să îți spună. 

La mansardă, Ema privește stelele timide de pe cer, în timp ce ascultă cu volumul dat la maxim în căști You don't know my mind. Acest cântec o ajută să își limpezească gândurile când e stresată ... Degetele-i albe îi tremură pe cuvântul SEND, care stă între ea și succesul sau eșecul ei. În cele din urmă, îl trimite. Pe toată perioada de proiectare și apoi construcție a casei, energia, entuziasmul, pasiunea și ideile îi explodaseră într-un curcubeu de lumină, culoare și sunet. După doi ani, romanul ei era gata. Dacă visase o mansardă și acum o avea, putea să creadă în orice. Deja își vedea romanul pe raft. 

*** Articol scris pentru Spring SuperBlog 2017