Ana în Hong Kong

Anul acesta împlinesc 35 de ani și vreau să fac ceva special, să ies mai mult din zona mea de confort. Călătoriile sunt cea mai bună investiție în tine, așa că banii din vânzarea primului meu roman și cei din blogging vor fi cheltuiți pentru o vacanță specială. Anul trecut am fost în Delta Dunării într-o vacanță organizată de CND Turism și a fost o experiență extraordinară. 

Am căutat câteva oferte turistice, iar cei de la Vacanțe Speciale au fost foarte receptivi la ideile mele. Le-am spus că vreau ceva diferit anul acesta și că m-am gândit la Hong Kong. Împreună, am creat pachetul turistic ce cuprindea zborul cu avionul, hotelul, asigurările și transferul de la aeroport la hotel. 

Ajuns acasă, am realizat că nu știam mai nimic despre Hong Kong. Dar nu despre asta este o vacanță? Este o provocare, o călătorie inițiatică, în care descoperi lucruri și oameni noi și, poate cel mai important, te redescoperi pe tine. Am fost fascinat întotdeauna de cultura asiatică și mă întrebam mereu cum se simte un șoc cultural. Voiam asta, voiam să îmi șochez toate simțurile într-o călătorie, care să îmi zguduie confortul personal. Și Hong Kong era locul perfect pentru asta. Am intrat pe câteva grupuri să văd dacă mai pleacă cineva în aceeași perioadă și am dat de o tipă, Ana, cu o poză de profil incertă. Mi-a cerut numărul de telefon și a zis că mă contactează în ziua respectivă, dacă se hotărăște. 

Ziua plecării

După o cursă lungă, am ajuns în Aeroportul Internațional din Hong Kong. Mi-am aprins telefonul și aproape imediat, am primit un telefon. Era Ana. Îmi spune că mă așteaptă la Sosiri și că are o foaie mare cu numele meu pe ea. Mă uit prin mulțime și îmi văd numele. Obosită să mă aștepte, lasă foaia jos și mă sună din nou: Hei, unde ești? 

Iar eu, ușor amuzat, îi spun: Mă uit la tine, nu știam că Ana e nume chinezesc. 

Aventură prin Hong Kong

Nu am reușit s-o conving pe Ana să îmi spună mai multe despre ea și, câteodată, credeam că visez și că e doar unul dintre personajele din cărțile mele. Am lăsat-o să îmi fie ghid prin impresionanta metropolă. În prima seară, a insistat să vedem jocul de lumini din Portul Victoria, așa că am luat bilet pe vasul de croazieră, pentru a savura în liniște momentul. 

A doua zi, a venit să mă ia de la hotel, fără să îmi spună exact unde mergem. În cele din urmă, am ajuns în fața unui indicator pe care scria Ngong Ping (un sat pe Insula Lantau). Când am văzut marea statuie din bronz a lui Buddha, am înțeles că Ana vrea să urcăm cele 268 de trepte până acolo. Atunci, mi-am promis să duc o viață mai activă pe viitor. 

Văzând că abia mai pot să respir, Ana îmi spune că a doua zi vom merge la Grădina Botanică, una dintre cele mai vechi din lume (datează din 1871). Voi putea să mă relaxez admirând orhideele, palmierii, bambușii, cameliile, dar și expozițiile de păsări din Grădina Zoologică, deschisă în 1975. 

Mă bucur că am reușit să vizităm și Muzeul Ceaiului din Parcul Hong Kong, deoarece m-a impresionat foarte mult. Poate pentru că ceaiul are o semnificație deosebită în cultura asiatică. Din păcate, fotografiile sunt interzise în interior, parcă pentru a păstra și mai mult misterul artei de a savura ceaiul. 

După ce am vizitat și Mănăstirea Chi Lin, am mers la restaurantul din Grădina Nan Lian și am savurat un meniu pe bază de ciuperci și un ceai negru, potrivite pentru o zi caldă de vară. A fost o oază de liniște și am simțit că mă integrez în acest spațiu atemporal, plin de culoare și pace lăuntrică, în care meditația apare în mod natural. 

În ultima seară, Ana m-a dus în piața Golden Bauhinia Square, în mijlocul căreia se află o sculptură de șase metri cu bauhinia (orhidee), care este simbolul Hong Kong-ului. Aceasta a fost oferită de autorități cetățenilor în anul 1997, când Marea Britanie a redat independența acestei metropole.

Am întrebat-o dacă se întoarce și ea în România, dar a spus că, momentan, nu poate. Am chemat taxiul care trebuia să mă ducă la aeroport, cu un sentiment de dor deja instalat în mine. Înainte să urc în taxi, m-a sărutat pentru prima oară și, apoi, a fugit în mulțime. 

Am ajuns la aeroport foarte confuz. Drumul fiind lung, am început să citesc cartea pe care mi-o dăruise de ziua mea. Am găsit o scrisoare în care îmi spunea că vine în vacanța de iarnă și că vrea să o însoțesc în Bucovina, într-o vacanță specială. Am început să râd singur, deoarece tocmai realizasem că mă îndrăgostisem de o chinezoaică pe nume Ana, pe care am cunoscut-o în Hong Kong. Aventura continuă ... 

*** Articol scris pentru Spring SuperBlog 2017