30 octombrie 2018

La început a fost Șotronul

Mi-am făcut blogul în 2012, după ce prietenul meu insista că am ce să scriu, că îmi place să citesc și aș putea scrie ceva în sfera aceasta. Mi se părea complicat, fiind mai atehnică, așa că l-am cam ignorat. În cele din urmă, am postat două mini recenzii la cărțile Oryx și Crake de Margaret Atwood și apoi, la câteva luni, și o recomandare literară pentru saga Cântec de gheață și foc (cunoscută ca Urzeala Tronurilor) de George R.R.Martin. 

Înainte să vă prezint continuarea, aș vrea să spun că am ales platforma Blogger pentru că este a Google, o companie pe care o admir. Mi s-a părut și destul de intuitiv de folosit. Am ales numele Rayuela, după romanul omonim al lui Julio Cortazar, cuvantul însemnând în portugheză șotron. Ca să înțelegeți contextul, am citit cartea acestui scriitor prin liceu și am rămas cu o obsesie pentru stilul respectiv. Cartea putea fi citită normal, de la pagina 1 la final sau după un ghid în care aveai o înșiruire de pagini pe sărite, ceea ce mie mi s-a părut fascinant. M-am identificat cu acest traseu, considerându-mă o fire sucită și mi-am zis Rayuela. Apoi, am preluat numele și pentru blogul meu. 

După cele două postări, am făcut o pauză de doi ani de la scris pe orice fel de blog, până în 2014, când am început să scriu recenzii de filme și seriale pentru blogul FandGmustsee, devenit ulterior Fmustsee. Colaborarea a continuat până în 2017 când creatorul acestui blog cinefil, Flavius Policală, a plecat dintre noi... Aveam drept de admin, dar mi s-a părut dureros să scriu acolo. 

Din 2016, am început să scriu, însă, și pe blogul meu. Cum am reînceput? Am văzut la cineva că participă la concursul de scriere creativă Spring SuperBlog 2016 și am zis să văd și eu care e treaba. De atunci, am participat la 6 ediții. Partea frumoasă e că acest lucru mi-a deschis apetitul pentru scris. Partea de design, R-ul din logoul blogului și alte detalii sunt opera prietenului meu, scriitorul și graphic designerul Laurentiu Badea. 

Nu mi-am trecut blogul pe domeniu propriu până acum, dar am văzut că foarte mulți bloggeri tind spre asta. Există avantaje incontestabile. În primul rând, potențialii colaboratori pot vedea acest aspect ca pe un indiciu al profesionalismului tău. Cu cât stau și mă gândesc mai mult, cu atât ideea de a avea un domeniu ro propriu mă tentează mai mult. 



Despre ce scriu pe blogul meu? 
Pe lângă articolele destinate SuperBlog, scriu despre oameni care mă inspiră, campanii umanitare sau de responsabilitate socială corporativă, oportunități pentru studenți, competiții studențești, testez produse, postez rețete vegane și despre acest stil de viață, recenzii la cărți, filme, seriale, aplicații. Scriu în română și engleză. 

Cel mai citit articol al meu este Donează-ți codița, scris anul trecut, când am decis să mă tund pentru a-mi dona părul unei fundații care face peruci pentru femeile cu cancer mamar. Am ales această cauză deoarece bunica mea a murit din cauza acestei boli. Cred, cu adevărat, că, prin ceea ce scriem, putem schimba mentalități. Este de datoria noastră, a celor care scriem, să împărtășim cu alții lucrurile minunate care se întâmplă. 

De ce scriu?
Pentru a nu lăsa ideile să se piardă, pentru a-mi exprima trăiri, emoții (un fel de catharsis spiritual), pentru a informa, a inspira, a motiva și a ține viu obiceiul scrisului, pentru a-mi lucra materia cenușie. 


Pentru mine, bloggingul este mai mult o pasiune decât o sursă de venit, dar am și alte câteva avantaje care au venit la pachet: mi-am făcut prieteni în blogosferă, am obținut câteva colaborări, dar și premii prin participarea la competiții de scriere creativă. Toată experiența aceasta am folosit-o și în scop didactic, acceptând provocarea de a preda Scriere creativă studenților mei. Cred că nimic nu e întâmplător și totul are loc cu un motiv. Toate se leagă sau cum spunea Steva Jobs, connect the dots

***Articol scris pentru SuperBlog 2018