Club de carte - un nou proiect marca FEAA Craiova

Vrem sa facem un club de carte la FEAA Craiova, dar nu prea orientat pe economic, insa nici in zona de beletristica. Undeva in zona de dezvoltare personala si leadership. 

Am incercat sa gasesc cateva idei, care sa fie incitante si posibil de realizat. Daca aveti sfaturi, le astept in comentarii. 

In primul rand, varianta cu a citi acasa si a ne intalni sa dezbatem pica din start, deoarece timpul e relativ si fiecare are altceva de facut: cursuri, proiecte, job, etc. Ar ramane varianta citirii in cadrul clubului. 

Am adunat cateva idei pe care le scriu aici, sa nu le uit si astept si alte sugestii. 

1. Sa alegem pt fiecare intalnire o carte dintr-o lista, pt a o dezbate/citi (se voteaza in prealabil sau este propusa)

2. In cadrul intalnirii, se aleg anumite paragrafe si se analizeaza, cititorii spunandu-si parerea si argumentand. Se dezvolta abilitatile de a vorbi in public, capacitatea de analiza, sinteza, comparatie, observatia si argumentatia. 

3. Mici jocuri nonformale pentru relaxarea grupului, plecand de la subiectul cartii, dar si pt cunoasterea grupului si o buna socializare. 

4. Vizionarea de filme cu subiect economic - seri de film la Clubul de carte, multe filme fiind ecranizari dupa anumite carti. 

5. Sesiuni tematice despre plagiat, citare

6. Un club de carte are in general intre 6-15 oameni. Trebuie stabilita periodicitatea: bilunar, lunar? Durata unei sesiuni: 1-2 ore maxim.

7. Dat un nume, creat un grup virtual, intalniri si in alte locatii, pe alte tematici. 

Alte idei? Cine are? Si cine participa de la FEAA? Incepem acolo, la Sala de Lectura si continuam. Un nou proiect marca FEAA Craiova!

20 carti sub 15 lei la Carturesti

Studentele mele au castigat un voucher la Sesiunea de Comunicari Stiintifice de la Suceava, unde au luat Premiul I, respectiv Premiul Special, asa ca m-am gandit ce mi-as lua eu daca ar fi sa caut ceva pe Carturesti.

Am gasit urmatoarele carti:

1. Ceasurile de Agatha Christie, 9.32 lei, 250 pg

2. Povestea lui Hanna Yakub, 9.45 lei, 272 pg.

3. Prietenul andaluz, 600 pg si doar 9.45 lei

4. Cartea lui Manuel, de Julio Cortazar (autorul Rayuela), 480 pg, 9.62 lei

5. Priveste-i pe arlechini, de V.Nabokov, 264 pg, 9.99 (autorul romanului Lolita)

6. Furie, de Salman Rushdie, 272 pg, 9.99

7. Sunset Park, 276 pg, 9.99 lei

8. La revedere, Columbus, P. Roth, 336 pg, 9.99 lei

9. Pnin, de Nabokov, 200 pg, 9.99 lei

10. Delicatete, 200 pg la 10 lei. A fost si ecranizat

11. Sapte povesti de calatorie, 272 pg la 10 lei

12. Albastru nemarginit, aproape transparent, 208 pg, 11.52 lei

13. Dupa cutremur, de Haruki Murakami, 204 pg, 11.52 lei

14. Un artist al lumii trecatoare. 240 pg la 13 lei

15. In noapte de Murakami, 204 pg la 13 lei

16. Necunoscuta de la Wildfell Hall de Anne Bronte, 544 pg la 14 lei

17. Ramasitele zilei, de asemenea ecranizat, 276 pg la 13.8 lei

18. Adio de Honore de Balzac, 311 pg, 14 lei

19. Dragostea ultimului magnat, de F. Scott Fitzgerald, 216 pg, la 14.4 lei, de asemenea ecranizat

20. Mangaieri straine, de Ia. McEwan, de asemenea ecranizat, 204 pg, 14.4 lei

Tu ce carti ai mai vazut? #booklover

Romantism într-o picătură

Pe 27 aprilie, am avut o zi la superlativ. Am început-o înscriindu-mi studentele la Olimpiada Naționala și am continuat-o, urmărind postările a doua echipe, participante la o sesiune de comunicări studențești la Timișoara. M-au anunțat pe Facebook: Profa, ne pare rău: Nu am luat decât Premiul I și Premiul Special.

Asa ca, pe fondul acestei sărbători, m-am dus la degustarea de vin organizata de Asociația Bloggerilor Olteni și DictionarCulinar.ro în cadrul evenimentului Brânzeturi cum se… cuVin. M-am bucurat că degustarea a avut loc la Terasa Planter’s,  unde l-am reîntâlnit pe fostul meu student, Cătălin Marica. M-am bucurat să aflu ce a mai făcut de când a terminat facultatea. E prima oară când am venit la Planter’s și mi-a plăcut. Mi-a amintit de serile petrecute cu familia în aer liber. E extraordinar să te deconectezi de tot și să savurezi un vin bun într-o atmosferă prietenoasă. 

Au fost patru combinații de vin cu brânză la degustare, dar, dintre toate, prima este cea care m-a sedus cu adevărat: un vin Frizzante Rose cu brânză Camembert, măr și crackers. Am aflat că acest tip de vin se poate bea și la micul dejun, ceea ce nu mi-ar fi trecut prin cap :) 

Photo credits: Laurentiu Badea

Vinul a avut o aromă foarte intensă, ușor acidă, iar combinația cu brânza Camembert, care are o textură cremoasă, am perceput-o ca fiind una romantică. Involuntar, bulele din paharul cu licoare bahică mi-au gâdilat centrii nervoși și simțurile, transpunându-mă într-o dimineață de mai, la malul mării. Am simțit, efectiv, briza mării atingându-mi chipul și buzele. Am privit orizontul printre bulele acestui vin, iar pasiunea din glasul Ancuței Căpățînă (reprezentantul regional al Cramei Mennini) m-a readus în Parcul Romanescu, pe terasa Planter's. Îmi place când merg la degustări, să simt pe lângă vin, și pasiune în cel care îmi prezintă vinul. Eu însămi cadru didactic cu specializarea Marketing și Management, știu că vinul înseamnă produs, dar și promovare. Și cel mai bine mă convinge pasiunea din glasul omului care reprezintă un produs. 

Ancuța a venit la masa noastră și ne-a povestit, într-un limbaj simplu, despre culesul viei la țară. Și atunci, fără să vreau, toate vinurile îmi aduceau aminte de aroma de butoi, pe care o simțeam și în vinul făcut de bunici. Vinul este o poartă către amintiri ascunse, trezite prin intermediul mirosului și al papilelor gustative. Și mai dezleagă și limba, care începe să dea viață poveștilor noastre, așa, ca în Hanul Ancuței lui Sadoveanu. 

Este ușor de înțeles de ce m-a cucerit Frizzante Rose, care, asociat cu textura cremoasă a brânzei Camembert, a părut mai seducător decât dacă ar fi fost savurat singur. Îmi plac brânzeturile franțuzești foarte mult. Totul a început cu momentul în care am vizitat Parisul în 2014. Această brânză are un gust lăptos, ușor dulceag, care merge foarte bine cu vinul frizant. Finețea Camembert-ului te transpune într-o atmosferă romantică, selectă. Un pahar de Frizzante Rose și câteva bucățele de brânză Camembert sunt o rețetă perfectă pentru o seară în doi. 

Trebuie să recunosc că asocierea brânzei cremoase cu merele puțin acrișoare a fost, de asemenea, una interesantă, acestea completându-se reciproc. Camembert este o brânză fină, pentru oameni cu gusturi fine, iar francezii sunt renumiți pentru varietatea de brânzeturi. 

A fost o seară minunată, cu oameni minunați și veseli! 

Photo credits: Daniel Botea

Fast and Furious 8

Multumesc pentru invitatia la filmul Fast and Furious 8 cinematografului Inspire Cinema - Cinema 3D Craiova. L-am privit din locul F1, sala 1. Puteti sa va delectati mai intai cu trailerul, ca sa vedeti daca este genul de film care va place, desi cred ca toata lumea a auzit de Fast and Furious, intrecut ca serie poate doar de filmele cu James Bond. Poate vor un record sau sa devina ca Tanar si Nelinistit :)

Trailer:

Filmul este unul de actiune, povestea este relativ simpla și are multe clisee, dar reunirea unor actori geniali si carismatici face deliciul acestui film: Vin Diesel, Jason Statham, Charlize Theron, Dwayne Johnson, Michelle Rodriguez, Ludacris, Kurt Russell, Luke Evans, Scott Eastwood (fiul lui Clint Eastwood), Kristofer Hivju (actorul norvegian pe care fanii il stiu din Game of Thrones - Tormund), Hellen Mirren. Cand ai 10 actori consacrati, umor, masini, imagini din Havana, Berlin si tinuturi reci, succesul e garantat. Daca mai punem si un bebelus care asculta muzica la niste casti prea mari pentru capsorul lui si care ii zambeste unui badass, e chiar prea mult :) Nu va spun cine-i badass-ul, ca sa nu spoileresc. 

Au fost cateva intrebari pe care mi le-am pus, dar cred ca nu e un film la care sa iti pui prea multe intrebari: de exemplu, de ce bomba EMP nu il afecteaza pe el, apoi de ce accepta asa usor ce ii spune Cipher, fara a avea un back-up plan, cum ia legatura cu mama lui Deckard, usurinta cu care badass-ul de mai sus intra in avion, dar si alte intrebari care imi treceau prin cap, atunci cand nu puteam privi filmul, din cauza inaltimii mele. Va recomand filmul. A fost relaxant, desi, daca aveti un loc mai in spate, recomand sa va imbracati bine, pentru ca aerul conditionat e puternic. Recomand si sa stiti limba engleza, daca sunteti mai scund. Nu am vazut deloc subtitrarea, dar norocul meu ca stiu engleza. 

O precizare fac pentru cinefili, denumirea filmului este The Fate of The Furious, iar in Romania, ruleaza in cinematografe din data de 21 aprilie.

Urzeala tronurilor by Silvia Puiu

Sunt șoaptă pictată

Prizonier într-o lume de cuvinte cu iz de mușcată febrilă și gust de pască și drob ... totul în sunetul muzicii și pașilor de dans ce îmi însoțesc copilăria sau ziua de Paște ... acea zi în care sunt întreagă și nimeni nu încearcă a etira legăturile de sânge dintre mine și părinții mei. Ei sunt acolo, îi văd, sunt bine ... îmi e dor de tinerețea lor, după care tânjesc ca după propria-mi tinerețe pierdută. Sunt doar o șoaptă pierdută în vânt, suspinând timid în preajma unui blogger partener, care-mi reflectă în oglinda minții propria-mi nebunie de cleștar. Adriana e chipul din oglindă, pe care îl simt înfășurându-mi cu grație o eșarfă de foc înghețat în jurul gâtului meu alb și delicat. Sunt șoaptă în urechea mărgăritarelor din ochii ei ... atenția îmi fuge către o melodie difuză pe care o aud în depărtare, într-un chenar al minții mele descătușate ... o melodie cu nume de Șoaptă promovată de un partener media. Sunt șoaptă și fug prin studio-ul Radio Romania Cultural, căutând un nasture stingher subseară, pentru a-i fura un râs strident și un sărut cu patimă. Mă arunc în prăpastia gândurilor mele și mă las prinsă de brațe de clovni invizibili. Mă simt ca o șoaptă amară într-un leagăn al vieții și încerc o ultimă încondeiere a propriului meu suflet pierdut în zidul umezit de lacrimile strămoșilor mei. 

Ea mă strigă și eu devin o șoaptă, care i se așează cuminte și indecent pe buze, mă strecor printre mii de molecule încercând să ies din oglindă și să mă regăsesc într-un alt capricorn care joacă șotronul vieții. M-am regăsit și întrupat în Rayuela - mireasa fără nume desenată cu creta de sânge pe caldarâmul copilăriei mele. Țip șoptit și nu mă aude nimeni, îmi rup bucăți din mine cu frenezie, și furie, și iubire. Urlu șoapte și mă pierd în ochii ei sau ai lui. Sunt oare ochii mei? Cineva mă pictează cum țip, sunt emoția din tabloul lui Munch, un biet strigăt sau o șoaptă țipată în vânt. Sunt pictură abstractă și sunete decalate izbind dureros un pick-up uitat în casa bunicii ... Simt gust de cenușă în ochii-mi timizi și tremur dorind și doresc tremurând ... 

Te-am văzut în oglindă, ești prins și tu acolo cu mine, ne plimbăm amețitor într-un carusel de emoții, tu te joci cu mine și eu mă joc cu tine. Te urăsc și te iubesc febril, nu știu dacă eu sunt tu și tu ești eu sau poate sunt un Narcis extaziat la vederea propriului chip și auzul propriei șoapte. Tu cine ești și cum îndrăznești să mă trezești din somnul meu șoptit, cu vise fierbinți ca gheața și reci ca focul ce-mi mocnește în priviri? 

Rayuela ... sunt doar o șoaptă pictată în adolescență pe retina-mi creată de Cortazar într-un vis macabru. Am îndrăznit să fug prin labirintul oglinzilor în căutarea unor nebuni ștrengari, dar m-am simțit pierdută în încercarea de a fi normă socială și am rămas o șoaptă stridentă pe cerul roșu ca iarba. Am invocat amintirile copilăriei în speranța regăsirii ... dar în oglindă, vedeam forme fără formă, gânduri îngândurate și șoapte urlate. Mă știi? aștept să-mi spui că da. Spune-mi, rogu-te, că da ... spune-mi că îți aduci aminte de mine. Altfel, voi rămâne doar o șoaptă pictată și singură într-un fluviu însetat de șoapte. Te aștept pe șotronul inimii să-mi iei palmele și să le așezi pe ochii tăi, să-mi iei șoaptele și să ți le picuri în suflet, până vom fi contopiți într-o singură ființă.

În corul de la radio, mărgăritarele Adrianei se aștern într-o muzică a șoaptelor transformate în suspine de dor ... sunt doar o șoaptă pe buzele calde ale Adrianei, sunt doar o șoaptă la radio, sunt doar o șoaptă la emisiunea de la miezul nopții, sunt o șoaptă pictată în teatrul radiofonic de mâinile emoționate ale Adrianei. Mă ajut de mărgăritarele Adrianei și îmi aduc aminte cine sunt și cum a început totul. Îmi aduc aminte viitorul nescris și visez la un trecut în schimbare. Acum sunt doar o șoaptă plutind pe buzele tale.

*** Articol scris pentru Spring SuperBlog 2017

În lumea fantomelor

Când am citit provocarea lansată de Momondo pentru competiția Spring Super Blog 2017, a început să îmi bată inima foarte tare de entuziasm ... și nu exagerez. Chiar acum, la aproape o săptămână, am aceleași emoții. Asta înseamnă că se pricep la politica de comunicare. Nu e o coincidență că, semestrul trecut, le-am prezentat studenților mei la cursul de Scriere creativă în marketing campania The DNA Journey. Puteți participa și voi la acest concurs și aveți șansa de a câștiga un kit pentru testarea ADN-ului sau o călătorie de 1.500 de euro în țările din care proveniți. Vă invit să vedeți clipul de mai jos, care spune mai multe decât orice. Pur și simplu, mi se face pielea de găină de câte ori îl privesc. 

Îmi aduc aminte că, după ce l-am prezentat studenților, m-am uitat pe site să văd dacă ne-am putea înscrie în concurs. Din păcate, concursul se terminase și am rămas nostalgică. Poate din acest motiv, am fost atât de extaziată când am văzut concursurile Momondo și m-am înscris la amândouă - The DNA Journey și Welcome to My World, pe Instagram. 

Spuneam mai sus că mi se face pielea de găină când privesc clipul ... am sentimentul că sunt o parte a ceva mai important decât mine. Mă emoționează să văd oameni din alte culturi, indiferent de culoarea pielii, religie sau alte diferențe, cum ajung la sentimentul de unitate. Pentru mine, această călătorie (momentan imaginară) este o șansă la eliberarea spirituală. 

Nu mai insist cu asta și o să vă prezint una dintre cele mai frumoase regiuni pe care le-am vizitat eu. Nu, nu e Parisul, nici Milano, Veneția sau Verona. De multe ori, obiectivele turistice foarte aglomerate ne răpesc posibilitatea de a ne conecta emoțional și intim cu natura sau oamenii acelor locuri. 

Vă propun un exercițiu de imaginație și vă invit în lumea mea (Welcome to My World). Priviți poza de mai jos 1 minut și scrieți pe foaie 3 cuvinte care descriu ceea ce simțiți, dar și 1-2 povești care credeți că se află în spatele acestei imagini. Nu trișați :) 5 minute sunt suficiente. 

Arhiva personală

Poza este făcută în luna iunie 2015, la Castello di Vezio. Nu auzisem niciodată de acest castel. Eram cu o bursă postdoctorală la Universitatea din Milano și aveam o listă de obiective turistice, printre care și Lacul Como. Numai că lacul are o întindere mare și unele zone sunt foarte aglomerate. Am aflat de la niște prieteni de acest castel și am zis să îl vizităm. Pentru mine, acest loc este cel mai frumos loc văzut vreodată. Se află în localitatea Perledo, un sătuc cu aproximativ 900 de oameni. 

Poate vă întrebați ce e așa spectaculos acolo. Realitatea e că nimic luat separat. Sunt detalii aparent lipsite de importanță, care te duc în timp, în anii de început ai castelului, acum aproape 1000 de ani. Drumul din parcare până la castel este pietruit și nu știi dacă mergi în direcția bună: nu prea vezi turiști, poate doar oameni bătrâni care stau la poartă și se miră ce e cu tinerii aceștia pe-acolo. Aleile sunt atât de înguste în Perledo, încât mai ai un pic și intri în curtea omului. Se spune despre satele montane de la noi că și-au păstrat istoria și au rămas nealterate de modernitate. Cam același sentiment te încearcă și la Perledo - Castello di Vezio. 

Drumul până la castel este misterios: vezi sculpturi în lemn, livezi de măslini, șoimi și foarte multe fantome. Pare un loc uitat și de asta e atât de frumos. Legenda spune că numele vine de la Per l'Eden. Nu știu dacă așa e sau nu, dar ai, cu adevărat, sentimentul că ai ajuns în Rai. 

Ruinele castelului, șoimii care îți trec pe deasupra capului, armurile soldaților, turnul misterios și fantomele te transpun într-un trecut dintr-un alt univers. Când am văzut fantomele și, în special, pe cea de sus, am simțit tristețe, compasiune și singurătate. Credeam că dacă o voi atinge, va dispărea în imaginația mea ... Erau și altele, la baza castelului sau pe marginile aleilor, care parcă te urmăreau și încercau să îți șoptească povestea castelului de 1000 de ani sau poveștile oamenilor din Perledo. Foarte aproape de castel, se află și cimitirul din sat, păzit de o pisică aristocrată gri, cu privire pătrunzătoare. 

Am empatizat cu aceste fantome, care sunt o punte între trecut, prezent și viitor, dar și între miile de vizitatori care le conferă o poveste proprie. Cred că asta au vrut și administratorii castelului, pentru că această fantomă ești chiar tu, vizitatorul. Poate că de asta m-am simțit atât de unită de fantomă, voiam s-o ating, dar îmi era teamă. Îmi aduc aminte ziua aceea: era înnorată, vântul adia, era o zi rece de vară, dar, cu toate acestea, peisajul te lăsa fără aer, iar fantomele te însoțeau pretutindeni. 

Spoiler: Nu citiți dacă vreți ca fantomele să rămână un mister!

În fiecare primăvară și vară, turiștii se oferă voluntari pentru crearea din calcar a acestor fantome. Iau diverse posturi, în diverse locuri din preajma castelului și ajută la realizarea acestor minunate fantome. În fiecare iarnă, sunt lăsate în libertate, calcarul dezintegrându-se sub acțiunea intemperiilor. Fantoma ești chiar tu, iar turistul devine, astfel, parte din Perledo, această perlă naturală a Italiei. 

Dacă ai vizitat Perledo sau dacă ai făcut exercițiul de mai sus, aștept cu drag povestea ta. O poză este o frântură din tine, un amestec între tine și locul respectiv. Vă las mai jos și o galerie a pozelor de la castel, ca să intrați și voi în minunata lume a fantomelor. 

Flanco nu doarme, are chef de taina!

Recent, Flanco a lansat serviciul Suport Clienți Non-Stop, pe care îl poți folosi apelând 037.447.71.00 sau 021.203.81.70. Obiectivul lor este sa nu astepti mai mult de 40 de secunde. 

Am vrut sa testez sa vad dacă asa este. Am sunat la #suportclientinonstop la #flanco și am înregistrat experienta. 

De la secunda 37, începe sa sune (pana atunci mi s-a prezentat un rezumat al noilor îmbunătățiri). La minutul 1:40, mi se răspunde. Deci a durat cam un minut. Eu zic ca e ok si sunt sigura ca vor îmbunătăți sistemul. Comparativ cu alte magazine unde ma satur si inchid, a fost super ok. 

In plus, tânărul de la call center a fost amabil, mai ales ca întrebarea mea era doar de test, eu știind exact ce presupune cardul de fidelitate. 

Ii felicit pe cei de la Flanco pt partea cu suportul non stop, dar si cu existenta cardului de fidelitate, pe care alți retaileri de pe plaiul mioritic nu il au. Ar trebui sa profite mai mult, pentru ca sunt printre singurii. Cel puțin in Craiova, nu mai exista niciun magazin cu profil similar cu card de fidelitate. In afara, este ceva uzual. Mai multa promovare a lui!

Am vrut sa fiu sincera cu timpul si sa nu ma inregistrez de mai multe ori, dar 1 minut de asteptare il consider decent. Mai rau cand, la altii, astept, pe banii mei, 10 minute si nimic.  

Fă din share un principiu

De ceva vreme, am început să citesc cărți de dezvoltare personală și toate au la bază ideea că, dacă împarți cu alții din bogățiile tale, ești mai bogat spiritual. Poate de aceea se spune Sharing is caring. Cultura asiatică ilustrează mai bine acest principiu decât cea europeană sau americană, care sunt mai individualiste. Mi-am propus să împart mai des: iubire, hrană, apă, haine. Să fiu recunoscătoare pentru ceea ce am și să fac din share un principiu de viață. 

Dacă poți să share-uiești, înseamnă că nu ești singur și asta e ceva pentru care trebuie să fii recunoscător. Mai înseamnă și că ai, deci induce starea de plenitudine și belșug. Cred în Legea Atracției și oamenii de succes au dovedit-o: atragi prosperitate pe toate planurile, atunci când ești generos. 

În timp ce eu meditam la schimbările pe care vreau să le fac în viața mea, primesc un telefon de la Ana: Hey, știu că nu îți place să ieși în oraș, dar m-am gândit să te invit. Unul dintre prietenii Alinei organizează o seară de film la el acasă, comandăm ceva de mâncare, dansăm ... O să fie distractiv. Cred că ar fi frumos să vii și tu de data asta! Ce zici? 

- Ok. La ce oră și unde?

Ana îmi spune pe un ton mirat că trece ea să mă ia pe la ora 20. 

............

Ajungem la Alex, tipul care organiza această mini-petrecere, facem prezentările, apoi ne întreabă ce vrem să mâncăm. Deși timidă de felul meu, sunt hotărâtă să împart, să dau share mai des. Așa că mă surprind când mă aud rostind: Am putea comanda niște mâncare chinezească. 

- Ce părere aveți de mini meniurile astea? Par drăguțe și avem posibilitatea să încercăm mai multe chestii noi. Le comandăm pe toate trei, în dublu exemplar?, ne întreabă Alex cu multă voie bună și fixându-mă cu privirea.

Dăm comanda și, în așteptarea bunătățurilor asiatice, socializăm, ascultăm muzică și căutăm un film. Fetele se ceartă cu băieții: ele vor comedii romantice, ei niște filme de groază. Încerc să îi împac și le spun că putem privi pe rând toate filmele și că fiecare are dreptul la o alegere. Share-uim emoțiile noastre cu ceilalți și le dăm posibilitatea să ni se dezvăluie. 

Bine că vine mâncarea, deoarece îmi e greu să vorbesc când îl văd pe Alex cu privirea ațintită asupra mea. Nu mai mâncasem mâncare chinezească înainte, așa că nu știam să folosesc bețișoarele. Binevoitor, Alex mă ajută și, când mă vede că am reușit, imortalizează momentul și îl postează pe Instagram. Mă roșesc și, ca să nu observe, îi spun să schimbăm cutiile că vreau să încerc și eu chestiile alea care seamănă cu niște furnici. Par apetisante. 

Ceilalți savurau alte preparate și făcusem chiar un joc. Am luat o foaie și fiecare își nota niște atribute, care să descrie preparatul respectiv. După ce am savurat, pe rând, din fiecare cutiuță cu preparate, am început jocul. I-am dat și un nume - Share your taste. Cine răspundea mai repede, ghicind asocierile respective, primea puncte. A fost distractiv. Băieții căutau muzică asiatică pentru a ne introduce în atmosferă și ne provocau să găsim asocieri neobișnuite. Ca să fie mai amuzant, am făcut echipe de câte doi. Alex a insistat să fie în echipă cu mine: Eu sunt cu Ema în echipă. Nu de alta, dar o fată, care vine la o petrecere cu o carte scrisă de John Maxwell în geantă, trebuie să fie foarte specială. 

Mă roșesc toată și mai mănânc niște urechi de lemn, în speranța că nimeni nu vede. Inima îmi bate mai tare, când simt brațele lui în jurul gâtului meu și îl aud șoptindu-mi: Și mie îmi place Maxwell! Dar să nu spui la nimeni! Și, apoi, pleacă să aducă niște cafea. 

Echipa noastră a câștigat pentru că eu și Alex veneam cu asocieri năstrușnice ca: te face să dansezi, te gâdilă, te face să roșești, te calmează, are gust de iubire, aromă de sărut în ploaie. Și ghiceam toate asocierile celorlalți, care își tot dădeau coate, văzându-ne atât de conectați. Trecusem de la Share your box (împarte cutia cu mâncare), la share your taste (împărtășește experiența gustului) și, apoi, la share your thoughts and feelings (împărtăși gânduri și sentimente).

Am plecat cu Ana dimineața, după ce privisem 8 filme diferite. Am fost surprinși să vedem că băieților le-au plăcut comediile noastre, iar noi am rezistat cu stoicism la filmele cu scene mai brutale, mândre de curajul nostru. 

În drum spre casă, am deschis telefonul și am început să privesc zecile de poze postate de Alex pe rețelele sociale. Treceam de la zâmbet la râs din toată inima: Ana și Florin, prietenul ei, împărțind niște spaghete cu pui, eu și Alex citind Maxwell și savurând legumele Sichuan, Alina și Robert ciondănindu-se pe tema furnicilor în copac, Mădălina și Florin sărutându-se :). 

Când comanzi mâncare sau când alegi să împarți mâncare cu alții, nu e despre alimente sau despre a-ți potoli foamea. Share your box este un principiu, care înseamnă să te conectezi mai des la ceea ce simt cei de lângă tine, să ai curajul să te dezvălui și să îi descoperi, să socializezi, să comunici, să devii intim la nivel emoțional, să treci de la EU la NOI. 

Nu uita: sharing is caring! 

Data viitoare când comanzi ceva bun, savurează cu un prieten sau mai mulți. Share your box înseamnă să dublezi satisfacția, să intensifici gustul, să îți deschizi inima!

Adorm citind sms-ul de la Alex: Nu mai da like-uri la poze, dormi :) 

*** Articol scris pentru Spring SuperBlog 2017

A Good Morning Coffee @ Starbucks

Guest post by Laurentiu Badea

Woke up early in the morning and made my way to Starbucks. They opened up a new store at the Electroputere Parc mall in Craiova. We got one already, downtown at Mercur Shopping Center, but the mall is where all the buzz of the town... goes to drink some coffee. And good coffee, I might add. I'm not going to pretend I don't get tired once in a while, but it's nothing a strong cup of pure black energy won't fix. I consume it with a couple teaspoons of extra sweet energy to make sure I can't tell what's nightmare and what's hallucination anymore. 

But hey, you might not like it strong, you might like it latte, mocha, fresco, fredo or any other weird Italian word you pretend you know what it means. I don't know what macchiato or cappuccino means, but I still can enjoy a cup of that milky goodness. Want one? Want to know if it's really as good as your edgy friend bragged about it? Head up to Starbucks and give it a try. I did.

I was invited at this special opening event and was really impressed. With all due respect to the guys down at Mercur, to which I was also invited on opening day, this time I felt the atmosphere a lot more relaxed and fun. I got to drink a small, yet incredibly strong cup of Sumatra, mixed it with a piece of sweet cheesecake and then ordered a Starbucks Latte, to lighten up my blood pressure, and a toasty, buttery, warm croissant. It's inspiring to see the amazing and beautiful baristas and everyone at Starbucks smiling all the time. They're obviously passionate when they talk about the legacy of what this coffee store means to them and they seem happy to share their contagious love for coffee with everyone who steps inside.

If you think I sound like a kid in a toy shop, you should know I'm writing about Starbucks while drinking Starbucks coffee from a Starbucks mug. The only thing that would make this more awesome is if I was doing this from Starbucks, but nope, I'm doing this at home, which is much more interesting. Thanks to Starbucks CraiovaElectroputere for the awesome gift! This has been a marvelous experience for a humble coffee lover.

Deschidere cu pasiune la Starbucks Craiova Electroputere

Multumesc Starbucks Craiova si Evobrand, dar si fostei mele studente Catalina Serban, absolventa de Marketing, pentru invitatia la cea de-a doua inaugurare Starbucks din Craiova. Aceasta se afla la parter in Electroputere Mall, intrarea cu scarile. 

Am fost primiti cu caldura si cu o cafea Sumatra preparata cu un French Press. M-a impresionat managerul Adina prin pasiunea cu care a facut prezentarea, precum si zambetele tuturor angajatilor si reprezentatilor Starbucks din Europa. O prezentare bilingva la primele ore ale diminetii, in compania blogoltenilor si savurand o cafea aromata, a fost un mod perfect de a-mi incepe ziua innorata. 

Combinatia dintre cafea si New York Cheescake a fost extraordinara, taria celei dintai fiind completata de gustul cremos si fin al prajiturii.

Indemnati sa ne delectam si cu alte produse Starbucks, am ales un Salted Toffee Macademia Latte, iar prietenul meu Laurentiu un Starbucks Latte pentru inimioara :) Daca tot a venit in calitate de blogger fotograf, am facut cateva poze super interesante pe care le-am pus cover pe Facebook. Laurentiu a mai pregatit si un Gif cu taierea panglicii. 

Mi-a placut mult atmosfera calda cu care am fost primiti si cadoul aromat primit la plecare. Doresc mult succes echipei Starbucks si multe cafele savurate de clienti inspirati.

#starbucks #coffeelover

Pozele le puteti gasi pe pagina mea de Facebook - Deschidere Starbucks.
Photo credits: Laurentiu Badea

Ana în Hong Kong

Anul acesta împlinesc 35 de ani și vreau să fac ceva special, să ies mai mult din zona mea de confort. Călătoriile sunt cea mai bună investiție în tine, așa că banii din vânzarea primului meu roman și cei din blogging vor fi cheltuiți pentru o vacanță specială. Anul trecut am fost în Delta Dunării într-o vacanță organizată de CND Turism și a fost o experiență extraordinară. 

Am căutat câteva oferte turistice, iar cei de la Vacanțe Speciale au fost foarte receptivi la ideile mele. Le-am spus că vreau ceva diferit anul acesta și că m-am gândit la Hong Kong. Împreună, am creat pachetul turistic ce cuprindea zborul cu avionul, hotelul, asigurările și transferul de la aeroport la hotel. 

Ajuns acasă, am realizat că nu știam mai nimic despre Hong Kong. Dar nu despre asta este o vacanță? Este o provocare, o călătorie inițiatică, în care descoperi lucruri și oameni noi și, poate cel mai important, te redescoperi pe tine. Am fost fascinat întotdeauna de cultura asiatică și mă întrebam mereu cum se simte un șoc cultural. Voiam asta, voiam să îmi șochez toate simțurile într-o călătorie, care să îmi zguduie confortul personal. Și Hong Kong era locul perfect pentru asta. Am intrat pe câteva grupuri să văd dacă mai pleacă cineva în aceeași perioadă și am dat de o tipă, Ana, cu o poză de profil incertă. Mi-a cerut numărul de telefon și a zis că mă contactează în ziua respectivă, dacă se hotărăște. 

Ziua plecării

După o cursă lungă, am ajuns în Aeroportul Internațional din Hong Kong. Mi-am aprins telefonul și aproape imediat, am primit un telefon. Era Ana. Îmi spune că mă așteaptă la Sosiri și că are o foaie mare cu numele meu pe ea. Mă uit prin mulțime și îmi văd numele. Obosită să mă aștepte, lasă foaia jos și mă sună din nou: Hei, unde ești? 

Iar eu, ușor amuzat, îi spun: Mă uit la tine, nu știam că Ana e nume chinezesc. 

Aventură prin Hong Kong

Nu am reușit s-o conving pe Ana să îmi spună mai multe despre ea și, câteodată, credeam că visez și că e doar unul dintre personajele din cărțile mele. Am lăsat-o să îmi fie ghid prin impresionanta metropolă. În prima seară, a insistat să vedem jocul de lumini din Portul Victoria, așa că am luat bilet pe vasul de croazieră, pentru a savura în liniște momentul. 

A doua zi, a venit să mă ia de la hotel, fără să îmi spună exact unde mergem. În cele din urmă, am ajuns în fața unui indicator pe care scria Ngong Ping (un sat pe Insula Lantau). Când am văzut marea statuie din bronz a lui Buddha, am înțeles că Ana vrea să urcăm cele 268 de trepte până acolo. Atunci, mi-am promis să duc o viață mai activă pe viitor. 

Văzând că abia mai pot să respir, Ana îmi spune că a doua zi vom merge la Grădina Botanică, una dintre cele mai vechi din lume (datează din 1871). Voi putea să mă relaxez admirând orhideele, palmierii, bambușii, cameliile, dar și expozițiile de păsări din Grădina Zoologică, deschisă în 1975. 

Mă bucur că am reușit să vizităm și Muzeul Ceaiului din Parcul Hong Kong, deoarece m-a impresionat foarte mult. Poate pentru că ceaiul are o semnificație deosebită în cultura asiatică. Din păcate, fotografiile sunt interzise în interior, parcă pentru a păstra și mai mult misterul artei de a savura ceaiul. 

După ce am vizitat și Mănăstirea Chi Lin, am mers la restaurantul din Grădina Nan Lian și am savurat un meniu pe bază de ciuperci și un ceai negru, potrivite pentru o zi caldă de vară. A fost o oază de liniște și am simțit că mă integrez în acest spațiu atemporal, plin de culoare și pace lăuntrică, în care meditația apare în mod natural. 

În ultima seară, Ana m-a dus în piața Golden Bauhinia Square, în mijlocul căreia se află o sculptură de șase metri cu bauhinia (orhidee), care este simbolul Hong Kong-ului. Aceasta a fost oferită de autorități cetățenilor în anul 1997, când Marea Britanie a redat independența acestei metropole.

Am întrebat-o dacă se întoarce și ea în România, dar a spus că, momentan, nu poate. Am chemat taxiul care trebuia să mă ducă la aeroport, cu un sentiment de dor deja instalat în mine. Înainte să urc în taxi, m-a sărutat pentru prima oară și, apoi, a fugit în mulțime. 

Am ajuns la aeroport foarte confuz. Drumul fiind lung, am început să citesc cartea pe care mi-o dăruise de ziua mea. Am găsit o scrisoare în care îmi spunea că vine în vacanța de iarnă și că vrea să o însoțesc în Bucovina, într-o vacanță specială. Am început să râd singur, deoarece tocmai realizasem că mă îndrăgostisem de o chinezoaică pe nume Ana, pe care am cunoscut-o în Hong Kong. Aventura continuă ... 

*** Articol scris pentru Spring SuperBlog 2017