Pierduți în noapte

Am auzit cu toții îndemnul de a nu mai aduna lucruri, ci de a strânge amintiri și a trăi experiențe. Lucrurile trec, dar amintirile rămân și, uneori, devin chiar mai colorate și mai intense în mințile și sufletele noastre. 

Una dintre cele mai drăguțe aventuri prin care am trecut este participarea la premiile MTV European Music Awards 2015 în Milano, în calitate de VIP guest. A fost ceva neprevăzut deoarece am câștigat acest premiu, după ce o altă doamnă îl refuzase. Ni se asigura transportul dus-intors cu avionul, din București, cazare pentru o noapte la hotelul de 4 stele, Starhotels Ritz, acces la pre-party pentru VIP și două invitații la MTV EMA în fața scenei. 

Deși am petrecut doar o noapte în Milano și a fost totul foarte alert, neavând timp de altceva, deși am schimbat aproximativ 15 mijloace de transport dus-intors (taxiuri, trenuri, metrouri, autobuze, avion) pentru a ajunge acolo și a reveni înapoi la Craiova, a fost totul intens și extraordinar. E una dintre cele mai frumoase povești trăite într-o vacanță, m-am simțit chiar ca un VIP, așa cum ne promiseseră organizatorii MTV. 

Prima aventură a fost să ajungem la aeroport cu taxiul, în dimineața zilei de 25 octombrie, când s-a dat ceasul în urmă. Nu puteam să chem taxiul cu o seară înainte din acest motiv, iar eu nefiind din capitală, nu știam altă soluție. În cele din urmă, am ajuns cu bine. La hotel, ne-au așteptat reprezentanții MTV cu brățările personalizate pentru accesul la pre-party. Am plecat cu toții, deoarece eram din toată lumea acolo, către Mediolanum Forum Assago, unde avea loc evenimentul. La petrecere, mi-am făcut un tatuaj temporar pe mână și am primit și niște cadouri, după care am fost lăsați să socializăm, să dansăm și să ne delectăm papilele gustative cu bunătățurile pregătite special pentru noi.  

Sursa: poză personală

După câteva ore de petrecere, ne-am îndreptat către locul unde aveau loc premiile, am fost controlați în genți de cei de la securitate, după care am pornit câte doi prin labirintul imens până la intrare. M-a amuzat foarte mult labirintul deoarece părea că nu se mai termină (când am intrat noi, ca VIP, toți ceilalți intraseră, iar gardul în formă de labirint fusese creat pentru fluidizarea cozilor, numai că noi nu eram chiar atât de mulți). În cele din urmă, am ajuns în fața scenei, la câțiva metri de gazdele evenimentului, Ruby Rose și Ed Sheeran, dar și de Justin Bieber, Ellie Goulding (care ne-a făcut cu mâna din diamantul uriaș din care a cântat), Pharrell Williams, Andrea Bocelli, James Bay. Un premiu a fost înmânat chiar de tenismenul Djokovic. 

Tatuajul temporar :)

Spre miezul nopții, evenimentul s-a încheiat, iar organizatorii au decis să nu mai asigure transport înapoi la hotel, în ideea că petrecăreți cum sunt tinerii, am vrea să stăm mai mult în oraș. Acest forum era la marginea orașului, destul de departe. Deoarece îmi pregătisem informațiile necesare, ne-am îndreptat către metrou, numai că acolo trebuia să specificăm pentru câte zone este biletul. Fiind târziu și cozi mari la bilete, fiecare a tastat la aparat o altă zonă. De călătorit, poți călători dacă nu vine nimeni, dar la ieșire, ți se deschide ușa după ce scanezi biletul. Foarte mulți tineri am avut probleme pentru că alesesem zona greșit, iar ușile nu se deschideau. Până la urmă, agenții de pază au văzut că suntem amețiți și străini (erau niște fete din Germania în fața noastră) și ne-au dat drumul la toți. Drăguț din partea lor. Ajunși la suprafață, eram și mai pierduți. Era trecut de miezul nopții și nu mai știam în ce direcție e hotelul pe care îl văzuserăm foarte puțin înainte să plecăm la eveniment. 

Poate vă întrebați dacă nu aveam cumva GPS sau telefoane să ne orientăm. Aveam doar că, luați de febra momentului, descărcasem bateria filmându-l pe Sheeran și pe Pharrell... Vestea bună era că îmi luasem și bateria externă pentru aceste urgențe. Vestea proastă: telefonul descărcat refuza să se aprindă atât de repede. A durat câteva minute, în care ne temeam să nu atragem atenția asupra noastră, în timp ce stăteam în mijlocul drumului, în plină noapte, holbându-ne la telefon și rugându-ne de zeul telefoanelor coreene să îi dea putere Samsung-ului meu să revină la viață. 

În cele din urmă, rugile ne-au fost ascultate și am ajuns la hotel, frânți de oboseală. Dimineața, mic-dejun și fuga cu trenul spre aeroport. Am petrecut mai multe ore pe drum decât propriu-zis în Milano, dar acum, când îmi amintesc, mi se pare foarte incitant, mai ales că nu sunt prea aventurieră. Atunci am fost băgată în priză și nu am savurat fiecare moment, dar acum, chiar și după trei ani, îmi amintesc cu plăcere. 

Pe lângă experiența propriu-zisă, am întâlnit oameni drăguți (organizatoarea din Ungaria a fost foarte prietenoasă, la fel și domnii de la metrou). În plus, a fost prima oară când am stat la un hotel de 4 stele, unde m-am simțit ca un VIP pe perioada acestor ore magice. 

La final, vă prezint momentul de încheiere al MTV EMA 2015, în care Pharrell ne-a gâdilat urechile cu melodia Freedom. 

Au venit rezultatele ADN de la momondo

Pe 16 mai, am chemat curierul sa vina sa preia testul ADN, pe 18 mai, am fost anuntata de Ancestry DNA ca a ajuns, la o saptamana era in laborator, apoi in stadiul de procesare si pe 29 mai, a venit si rezultatul. Deci 11 zile la ei, doua saptamani in total. E un termen mai mult decat rezonabil.

Se pare ca originile mele etnice sunt in Italia și Grecia (47%) si 36% in Europa de Est. Un total de 88% in Europa spune despre mine cat de europeana sunt :) Restul de 12% sunt plasate in Asia.

Am gasit si vreo 54 de verisori, o persoana cu gradul High (ridicat). Coincidenta face ca o cheama Pasarin si pare asa, ca o gluma :) Nu i-am contactat, desi as putea :) 

Altceva funny este ca am dat cautare pe Amazon dupa numele Puiu (incercasem sa postez o carte) si am dat de Storia di Puiu :) Se pare ca e o carte pentru copii in Italia si Puiu e numele personajului. 

Probabil ca, daca platesti pentru family tree si il faci cum trebuie (exista si un trial, dar cardul trebuie sa il pui pe-acolo si mi-a fost lene), posibil sa mai gasesti rude, desi nu stiu cati oameni fac acest test. Poate ma gasesc ruda cu bloggerii castigatori, asa ca dati de veste :) Dana, Dorina  si restul care mai sunteti :)

A fost distractiv, mai ales ca am petrecut 2 luni în Italia în 2015 si am ramas cu sentimentul de acasă, mai ales la Milano. Așa că, poate stie saliva mea ceva :) Jesus, ce aiurea suna. Pentru cei care nu stiu, testul ADN a fost dintr-o proba de saliva, care a calatorit pana la sediul din Irlanda, din cate am inteles. Coincidenta face ca saptamana asta, am vorbit la telefon cu un domn din Dublin, pentru a oferi o recomandare unei studente. Lume mica si plina de coincidente. 

Astept sa vad ce le-a iesit colegilor mei bloggeri :)

Multumesc momondo pentru premiu. Il apreciez! Mi-as fi dorit eu stickerul de la voi, in loc sa il lipesc pe proba ADN, dar, banuiesc ca a fost pentru o cauza nobila - reducerea asteptarii :)

DNA Journey - Kitul ADN de la Momondo

De dimineata, am primit kitul ADN de la momondo, castigat la proba aferenta din competitia SuperBlog.

Am urmat instructiunile cu atentie. Proba ADN presupune colectarea de saliva intr-un recipient. Nu ai voie sa ingerezi nimic cu 30 minute inainte. Exista un indicator cu valuri negre si trebuie sa ajungi sau chiar sa depasesti putin acel nivel. Desi zicea ca e un sfert de ligurita, mie mi s-a parut cam mult, cel putin la prima ora dupa trezire :)

In fine, am adunat suficienta saliva, am scos palnia aferenta si am inchis cu tubul cu solutie albastra. Am apasat bine si am agitat, pentru ca solutiile sa se amestece. Am introdus in pungulita atasata, am lasat hartia absorbanta acolo (initial o scosesem, nu stiam ce e cu ea), am sigilat si apoi am introdus punguta in cutia alba, pe care am lipit-o si am atasat si stickerul momondo. Initial ma bucurasem ca am sticker, dar nu era pentru mine :)

Cutiuta este introdusa in marele plic de la DHL (instructiunile spun sa nu il sigilati, ca poate vrea curierul sa vada ce e acolo. La mine, a intrebat, s-a mirat omul cam mult, dar asta e, rezistati. :)). Pe plic, aveti un lacas pt plicul transparent in care puneti eticheta cu adresa. Mai aveti o eticheta pe care scrie Archive Doc, pe aceea mi-a cerut-o curierul.

Dupa ce sunteti gata, chemati curierul folosind linkul primit in instructiuni, adaugati numarul de AWB (doar numarul) si ar trebui sa va apara datele voastre. Verificati si lansati cererea.

Nu uitati sa va inscrieti pe site-ul Ancestry DNA cu codul pe care il gasiti pe cutia in care a fost recipientul de saliva dar si pe o carticica de instructiuni, pe care o puteti pastra. Va faceti cont pe site, puneti codul, va mai dati alte date si asteptati. Veti primi mail cand ajunge pachetul la ei si apoi cand sunt gata rezultatele (6-8 saptamani sau mai mult).

Sunt entuziasmata. Astept sa vad ce se intampla :) M-a amuzat discutia cu dl de la DHL: Ce aveti aici? La care ma si vedeam ca il refuza cand aude raspunsul meu: O proba ADN. Iar dlui usor incruntat: De sange? Iar eu razand: nu, de saliva :) El: ok, daca ziceti dvs :)

Enjoy!

Ca sa intelegeti despre ce e vorba, vedeti clipul de mai jos.

În lumea fantomelor

Când am citit provocarea lansată de Momondo pentru competiția Spring Super Blog 2017, a început să îmi bată inima foarte tare de entuziasm ... și nu exagerez. Chiar acum, la aproape o săptămână, am aceleași emoții. Asta înseamnă că se pricep la politica de comunicare. Nu e o coincidență că, semestrul trecut, le-am prezentat studenților mei la cursul de Scriere creativă în marketing campania The DNA Journey. Puteți participa și voi la acest concurs și aveți șansa de a câștiga un kit pentru testarea ADN-ului sau o călătorie de 1.500 de euro în țările din care proveniți. Vă invit să vedeți clipul de mai jos, care spune mai multe decât orice. Pur și simplu, mi se face pielea de găină de câte ori îl privesc. 

Îmi aduc aminte că, după ce l-am prezentat studenților, m-am uitat pe site să văd dacă ne-am putea înscrie în concurs. Din păcate, concursul se terminase și am rămas nostalgică. Poate din acest motiv, am fost atât de extaziată când am văzut concursurile Momondo și m-am înscris la amândouă - The DNA Journey și Welcome to My World, pe Instagram. 

Spuneam mai sus că mi se face pielea de găină când privesc clipul ... am sentimentul că sunt o parte a ceva mai important decât mine. Mă emoționează să văd oameni din alte culturi, indiferent de culoarea pielii, religie sau alte diferențe, cum ajung la sentimentul de unitate. Pentru mine, această călătorie (momentan imaginară) este o șansă la eliberarea spirituală. 

Nu mai insist cu asta și o să vă prezint una dintre cele mai frumoase regiuni pe care le-am vizitat eu. Nu, nu e Parisul, nici Milano, Veneția sau Verona. De multe ori, obiectivele turistice foarte aglomerate ne răpesc posibilitatea de a ne conecta emoțional și intim cu natura sau oamenii acelor locuri. 

Vă propun un exercițiu de imaginație și vă invit în lumea mea (Welcome to My World). Priviți poza de mai jos 1 minut și scrieți pe foaie 3 cuvinte care descriu ceea ce simțiți, dar și 1-2 povești care credeți că se află în spatele acestei imagini. Nu trișați :) 5 minute sunt suficiente. 

Arhiva personală

Poza este făcută în luna iunie 2015, la Castello di Vezio. Nu auzisem niciodată de acest castel. Eram cu o bursă postdoctorală la Universitatea din Milano și aveam o listă de obiective turistice, printre care și Lacul Como. Numai că lacul are o întindere mare și unele zone sunt foarte aglomerate. Am aflat de la niște prieteni de acest castel și am zis să îl vizităm. Pentru mine, acest loc este cel mai frumos loc văzut vreodată. Se află în localitatea Perledo, un sătuc cu aproximativ 900 de oameni. 

Poate vă întrebați ce e așa spectaculos acolo. Realitatea e că nimic luat separat. Sunt detalii aparent lipsite de importanță, care te duc în timp, în anii de început ai castelului, acum aproape 1000 de ani. Drumul din parcare până la castel este pietruit și nu știi dacă mergi în direcția bună: nu prea vezi turiști, poate doar oameni bătrâni care stau la poartă și se miră ce e cu tinerii aceștia pe-acolo. Aleile sunt atât de înguste în Perledo, încât mai ai un pic și intri în curtea omului. Se spune despre satele montane de la noi că și-au păstrat istoria și au rămas nealterate de modernitate. Cam același sentiment te încearcă și la Perledo - Castello di Vezio. 

Drumul până la castel este misterios: vezi sculpturi în lemn, livezi de măslini, șoimi și foarte multe fantome. Pare un loc uitat și de asta e atât de frumos. Legenda spune că numele vine de la Per l'Eden. Nu știu dacă așa e sau nu, dar ai, cu adevărat, sentimentul că ai ajuns în Rai. 

Ruinele castelului, șoimii care îți trec pe deasupra capului, armurile soldaților, turnul misterios și fantomele te transpun într-un trecut dintr-un alt univers. Când am văzut fantomele și, în special, pe cea de sus, am simțit tristețe, compasiune și singurătate. Credeam că dacă o voi atinge, va dispărea în imaginația mea ... Erau și altele, la baza castelului sau pe marginile aleilor, care parcă te urmăreau și încercau să îți șoptească povestea castelului de 1000 de ani sau poveștile oamenilor din Perledo. Foarte aproape de castel, se află și cimitirul din sat, păzit de o pisică aristocrată gri, cu privire pătrunzătoare. 

Am empatizat cu aceste fantome, care sunt o punte între trecut, prezent și viitor, dar și între miile de vizitatori care le conferă o poveste proprie. Cred că asta au vrut și administratorii castelului, pentru că această fantomă ești chiar tu, vizitatorul. Poate că de asta m-am simțit atât de unită de fantomă, voiam s-o ating, dar îmi era teamă. Îmi aduc aminte ziua aceea: era înnorată, vântul adia, era o zi rece de vară, dar, cu toate acestea, peisajul te lăsa fără aer, iar fantomele te însoțeau pretutindeni. 

Spoiler: Nu citiți dacă vreți ca fantomele să rămână un mister!

În fiecare primăvară și vară, turiștii se oferă voluntari pentru crearea din calcar a acestor fantome. Iau diverse posturi, în diverse locuri din preajma castelului și ajută la realizarea acestor minunate fantome. În fiecare iarnă, sunt lăsate în libertate, calcarul dezintegrându-se sub acțiunea intemperiilor. Fantoma ești chiar tu, iar turistul devine, astfel, parte din Perledo, această perlă naturală a Italiei. 

Dacă ai vizitat Perledo sau dacă ai făcut exercițiul de mai sus, aștept cu drag povestea ta. O poză este o frântură din tine, un amestec între tine și locul respectiv. Vă las mai jos și o galerie a pozelor de la castel, ca să intrați și voi în minunata lume a fantomelor.