Beciul Domnesc - parte din tradiția românească

Ultima probă SuperBlog ne aduce o provocare foarte drăguță care face legătura între tradițiile noastre românești, modul în care petrecem Crăciunul și vinul Beciul Domnesc. Am avut plăcerea să încerc un Pinot Noir demisec roșu care merge perfect de sărbători. 

Deși pentru mulți, masa tradițională înseamnă carne, sarmale, cozonac și alte preparate de acest gen, eu sunt vegană de 7 ani și am încercat să ne creăm propriile tradiții. Există sarmale de post, cozonac vegan și alte zeci de preparate incredibil de delicioase care nu includ carne. Cred că este important ca nimeni să nu se simtă exclus de Crăciun pentru că această sărbătoare este despre familie, iubire, acceptare. Indiferent ce mănânci, vinul băut cu moderație te invită la voie bună și povești care consolidează și mai mult relațiile dintre oameni.

Am făcut multe rețete în acești ani, dar îmi place foarte mult pentru că este gustoasă, dar și sănătoasă, cu puține calorii și o culoare de vis - supa cremă vegană cu broccoli și linte roșie. Poate nu este combinația la care cineva s-ar gândi, dar supa cremă se împacă foarte bine cu un vin demisec cum este Pinot Noir-ul din poza de mai sus. 

Sunt întrebată mereu de unde îmi iau proteina dacă nu consum carne, dar lintea, fasolea, mazărea, năutul sunt foarte bogate în proteine și fier. Ingredientele necesare pentru supa cremă sunt: broccoli, linte roșie, fulgi de drojdie inactivă, semințe de in, boia iute și afumată, sare, piper.

Rețeta nu este deloc complicată. Broccoli se poate face ușor și rapid la abur, iar lintea se fierbe în 10-15 minute (cea roșie mult mai repede decât cea verde sau galbenă). Pentru linte, este necesar să dublați cantitatea de apă pentru că se absoarbe foarte mult. La 300-400 de grame linte roșie, puteți pune cam 700-800 ml apă și fierbeți până se absoarbe aproape toată apa. 

Într-un blender, puneți broccoli și lintea, adăugați câteva linguri de fulgi de drojdie inactivă, sare, piper, boia și alte condimente care vă plac. Când amestecul arată ca o cremă, îl puteți turna în farfurie și savura împreună cu niște crutoane și, desigur, un pahar de vin roșu. 

Dincolo de ce mâncăm și bem de sărbători, este important să fim alături de cei dragi, să ne arătăm respect, iubire, să ne ascultăm cu adevărat unii pe alții și nu doar de suprafață. Cred că aici vinul are un rol important pentru că dă o stare de bine, una în care te simți mai relaxat și mai deschis la povești din trecut sau planuri și visuri de viitor. 

Și dacă aveți invitați la masă, e important să acceptați pe toată lumea cu drag, indiferent că este vegan, vegetarian sau are diverse alergii sau intoleranțe alimentare. Se găsesc soluții pentru toți. Important este să ne simțim bine unii în compania celorlalți. 

Tu ce gătești de sărbători și ce înseamnă tradițiile pentru tine? Pentru mine, tradiția de Crăciun este să merg la părinții mei și să luăm masa împreună, un amestec de mâncare tradițională (carne, sarmale, cozonac) cu mâncare pentru vegani (sarmale de post, cozonac de post, salate, fructe) și vin că el merge la toată lumea. Tradiția înseamnă familie, brad, iubire și amintirea celor dragi care nu mai sunt alături de noi, dar care rămân în sufletul nostru. 

Sărbători frumoase tuturor! 

10 motive pentru care merită să intri în comunitatea Tribul Antreprenorilor

Proba 5 din competiția SuperBlog 2024 ne provoacă să scriem despre rolul comunităților antreprenoriale pentru succesul antreprenorilor. O astfel de comunitate este Tribul Antreprenorilor. 

Personal, nu sunt antreprenor și nu am fost într-o astfel de comunitate antreprenori, dar înțeleg importanța networkingului trib pentru că predau subiecte de management, marketing și am organizat multe evenimente pentru antreprenori, legătura cu ei fiind destul de strânsă prin prisma facultății de economie la care predau. În plus, mereu le spun studenților mei cât de important este networkingul și acest lucru se aplică în orice domeniu, inclusiv când vorbim de o afacere.

Desigur, e important și pentru afacerile mari, dar resursele de care ele dispun sunt întotdeauna mai mari. Afacerile mici și mijlocii, care asigură cea mai mare parte din produsul intern brut și oferă majoritatea locurilor de muncă din economia țării, sunt cele care ar beneficia cel mai mult, din punctul meu de vedere, de intrarea într-o astfel de comunitate. 

Menționez mai jos câteva dintre beneficiile pe care înscrierea într-o astfel de platformă le oferă antreprenorilor, astfel încât aceștia să își crească șansele de succes. Trăim într-o lume foarte dinamică și competitivă, adesea traversăm crize și obținerea unui avantaj competitiv este o necesitate pentru a supraviețui. 

De aceea, Tribul Antreprenorilor ar putea face diferența pentru un antreprenor, diferența între a fi competitiv și de succes și a nu fi. E important mereu să căutăm resurse și soluții pentru a ne fi bine, fie că vorbim în general despre viață sau despre afaceri. 

1. Odată intrat în această comunitate trib, vei interacționa cu mentori din domeniul tău de afaceri care te pot consilia pentru a-ți crește șansele de succes. Aceștia au cunoștințele și experiența necesară, precum și o mai bună perspectvă asupra domeniului în care tu activezi. 

2. Networking digital fără restricțiile specifice rețelelor de socializare

3. Resurse informaționale și posibilitatea de a participa la ateliere de intere pentru domeniul tău de afaceri. Acestea sunt online și îți oferă o mai mare flexibilitate și libertate. 

4. Fiecare membru din trib este important, iar valoarea tribului este mai mare decât dacă am lua fiecare antreprenor separat. Fiecare vine cu propria lui experiență și poveste, propriile succese, dar și eșecuri, din care cu toții pot învăța. 

5. Studiile practice din platformă sunt actuale, create de alți oameni de afaceri, astfel încât să te ajute să gestionezi mai bine anumite situații, să previi și să fii proactiv. 

6. Principiul grupului este de a oferi ceva celorlalți, lecții învățate, experiențe, sfaturi și abia apoi a cere. Puterea dăruirii este esența acestei comunități a antreprenorilor pentru antreprenori. Se cultivă acest spirit al dăruirii și recunoștinței. Abundența atrage abundență. 

7. Tribul Diaspora permite antreprenorilor din țară și din afara țării să colaboreze și să împărtățească idei ce ar putea fi utile ambelor părți. 

8. Participarea activă într-o astfel de comunitate este și o modalitate de promovare și de a deveni mai vizibil, neștiind niciodată de unde poate apărea o oportunitate de afaceri între tine și un alt membru. 

9. Ca și cadru didactic, mi se pare foarte interesant că antreprenorii pot să introducă în grup proprii copii (14-20 ani) pentru a învăța mai multe despre domeniul afacerilor și a descoperi ce înseamnă acest lucru, cu bune și mai puțin bune. Mi se pare extraordinar să înveți ceva practic de la o astfel de vârstă. 

10. Nu în cele din urmă, ai ocazia să înveți cum să îți dezvolți afacerea într-un mod sustenabil, care să țină cont de mediu și de ce lăsăm noilor generații. De aceea, mi se pare foarte interesantă facilitatea cu posibilitatea de adăuga proprii copii aflați la adolescență în acest grup. Avem ce învăța unii de la alții. 

În încheiere, cred că fiecare dintre noi are ce învăța de la alții. Antreprenorii se află în stadii diferite ale dezvoltării afacerii. Așa cum încercăm, uneori, să cerem sfatul cuiva mai în vârstă pentru că este mai înțelept și a trecut prin multe, și antreprenorii au ce învăța de la cei cu o bogată experiență, care au întâlnit și succesul, dar și eșecul, devenind, astfel, mai rezilienți economic, dar și ca oameni. 

Să nu uităm puterea de a dărui chiar dacă nu întotdeauna vom dărui aceleiași persoane. Ca ființe sociale, întotdeauna este bine să ne creăm un trib care să reprezinte un sprijin în călătoria noastră prin viață sau prin afaceri. 

Vegan friendly si incredibil de aromate, invaluindu-te in magia portocalelor si nucii de cocos - produsele Ziaja și mindfulnessul

Am testat recent produsele de la Ziaja România pentru proba 4 din competiția SuperBlog. În primul rând, am fost surprinsă de faptul că sunt vegan friendly, nefiind testate pe animale, deoarece sunt vegană de 7 ani și e important să ne educăm puțin pe zona aceasta. Nu vreau să afectez sensibilitatea cititorului, dar există niște clipuri pe Youtube - Save Ralph (niște clipuri scurte cu Taika Wititi, distribuite de Humane Society of USA). Dacă sunteți curioși, dați un search și descoperiți ce înseamnă produse non-vegan friendly. 

Pe lângă faptul că sunt prietenoase cu animalele, am rămas surprinsă de cât de intense sunt aromele de cocos și portocală, dar mai ales de cocos. Există studii psihologice care fac legătură între modul în care experimentăm lumea prin miros și starea noastră de bine. Pot spune că, îndată ce pășesc în baie, sunt învăluită de aceste arome și nu este deloc o exagerare. 

Mai trebuie să spun că, de când am devenit vegană, mi s-a ascuțit acest simț al mirosului deși nu am găsit o explicație pentru acest lucru. Așa că mă pot bucura în voie nu doar de produse și de calitatea lor, dar și de aromele lor plăcute.

Am testat câte puțin din toate. Proba ne provoacă să facem o legătură între personalitata noastră (introvertită sau extrovertită) și aceste produse. Eu sunt introvertită și, deși îmi plac foarte mult oamenii, îmi place și lumea mea interioară în care îmi încarc bateriile. De aceea, un răsfăț în confortul propriei case, folosind produsele Ziaja mă fac să mă simt bine în corpul meu prin simplul fapt că știu că am grijă de mine, fizic, psihic și emoțional. 

Poate vă întrebați ce treaba are șamponul Coconut and Orange Vibes cu starea psihică și emoțională. Mie îmi place să meditez și să practic exerciții de mindfulness și unul dintre aceste exerciții, pe care vi-l recomand și vouă, este să vă concentrați în prezent, pe simțurile voastre.

Astfel, vizual, șamponul, balsamul sau alt produs din această gamă te îmbie vizual prin culorile verde (energizant) și portocaliu (liniștitor), apoi olfactiv (prin aroma de cocos și portocală), tactil prin plăcerea pe care o simte corpul tău la contactul cu șamponul/balsamul (crema sau alt produs) și, dacă vorbim de folosirea lor la duș, ești învăluit și auditiv prin modul în care auzi picăturile de apă. 

E o experiență senzorială completă, un exercițiu foarte plăcut pe care vi-l recomand în special când sunteți stresați, agitați sau aveți o zi mai proastă. Dacă îmi spuneți că nu aveți timp, e cu atât mai important să vă faceți timp pentru voi. Și voi contați, și voi sunteți importanți, meritați să vă iubiți cel puțin la fel de mult cât îi iubiți și pe alții. 
Cred că o persoană extrovertă se va axa mult pe partea de energizare și voie bună pe care ți-o oferă aceste produse, iar un introvert ca mine le explorează, le încorporează într-un ritual minte-corp-spirit.
Revenind la experiența de testare, sunt genul de persoană care citește etichetele, ingredientele, instrucțiunile... cumva, plăcerea de a citi cărți se răsfrânge și asupra etichetelor :) Faptul că 90-95% dintre ingrediente sunt naturale este un plus. Am folosit combinația șampon și balsam și mi-a plăcut că mirosul de cocos și portocală persistă 2-3 zile. Nu vreau să vă speriați să credeți că mirosiți ca o nucă de cocos pe care lumea sare să o mănânce (glumesc), dar oferă o aromă plăcută, discretă ce dă o stare de bine. Părul se simte curat, mai catifelat ca urmare a folosirii balsamului și se descurcă mai ușor la pieptănat, eu având de mică problema cu încurcarea părului :) 

Am fost foarte curioasă și am deschis multe produse dintre cele pe care le vedeți în imagine. Am încercat și loțiunea pentru față care curăță tenul și dă o senzație revigorantă. Apoi, pentru că e frig și buzele mele au tendința de uscare/crăpare, am folosit balsamul de buze Coconut Vibes, care mi-a făcut o adevărată poftă de Crăciun. Nu știu să vă spun de ce, dar asociez fulgii de cocos albi și parfumați cu magia Crăciunului. 
Acum înțelegeți de ce studiile pe explorarea mirosului au arătat că există o legătură strânsă între miros și amintirile noastre din copilărie și nu numai. Pentru mine, balsamul de buze miroase a Crăciun, magie, copilărie și regăsirea calmului în haos.

Sper să vă fi stârnit atenția și să testați aceste produse. Vreau să vă mai spun, în încheiere, că fiecare dintre noi este unic și va avea o experiență diferită în funcție de propriile lui senzații, amintiri, de contextul în care le folosiți, dar ce cred că putem trăi cu toții la fel este experiența faptului că folosirea lor este un mod în care tu îți arăți grija față de tine, dovedindu-ți că, în ciuda grijilor vieții și a haosului din jur, poți găsi timp (15-20 minute pe zi minim) în care să te pui și pe tine pe primul loc. 

Dacă încorporezi în acest ritual și un mic exercițiu de mindfulness în care să fii concentrată pe simțurile tale și modul în care acestea sunt trezite de aromele de cocos și portocală ale produselor de la Ziaja România, cred că starea de bine și de fericure va fi un pic mai bună.

Încearcă, fă-ți ție un cadou și răsfață-te. Ce fac alții pentru tine poate fi un bonus. Le poți oferi și cadou și poate pe felicitare, le descrii și micul exercițiu de mindfulness. Nu-i așa că se simte bine când avem grijă de noi?

***

Studiul la care fac referire pentru legătura între miros, stare de bine și memorie: Laird, D. A. (1935). What can you do with your nose?. The Scientific Monthly, 41(2), 126-130.

Paste Carbonara și un vin roșu Sigillum Moldaviae, perechea ideală pentru o cină specială

Proba 3 din competiția SuperBlog 2024 ne invită să scriem despre pairingul perfect între vinul primit de la Beciul Domnesc și un preparat culinar, astfel încât să se pună reciproc în valoare. 

Am primit un vin demisec Fetească Neagră care merge foarte bine cu preparate din carne. Ca să înțelegeți de ce nu l-am combinat în acest mod, menționez că eu sunt vegană, așa că am ales niște paste Carbonara de post că tot vine postul Crăciunului și, tradițional, mulți români țin postul. 

Sper ca această rețetă să fie pe placul vostru, al cititorilor. Pot garanta că pastele și vinul sunt delicioase, și separat, dar mai ales împreună. 

Pentru această rețetă, aveti nevoie de următoarele ingrediente, necesare unei cine romantice în doi. :) Pentru mai multe persoane, măriți cantitățile corespunzător.  

200 grame spaghete (recomand integrale)

o ceapă și 4 căței de usturoi

4 cuburi de spanac congelat sau, eventual, proaspăt

6 roșii mici, bine coapte

150 de grame ciuperci champignon sau Pleurotus pentru o textură mai apropiată de carne 

sare, piper (după gust), curcumă (un vârf de cuțit)

ulei de măsline

200 ml sos alb vegetal sau o cremă vegetală pentru gătit

Ciupercile, ceapa și usturoiul se rumenesc în uleiul de măsline, apoi se adaugă spanacul și condimentele și se lasă la foc mic până când sosul se îngroașă. Se adaugă pastele fierte și roșiile rumenite un pic în prealabil, se amestecă pentru a lăsa aromele să se întrepătrundă și se decorează cu busuioc și pătrunjel proaspăt. 

Vinul Sigillum Moldaviae primit este unul mai puternic, un demisec aromat Fetească Neagră. Deși merge ideal cu carne, si combinația cu aceste paste Carbonara vegane sau de post este foarte bună. Sosul alb și vinul mi-au delectat papilele gustative. 

Psihologic vorbind, pentru că sunt și studentă la psihologie și profesor de marketing, când vorbim de neuromarketing ne gândim nu doar la contextul obiectiv (combinația vin-mâncare), ci și la alți factori care pot contribui la o combinație de succes, care să ne facă să ne-o amintim cu drag și să o repetăm. 

Simțurile noastre sunt foarte importante, de la parfumul și aroma vinului la pastele în sos cremos, până la muzica pe care o ascultăm pe fundal. Compania în care alegem să savurăm această cină este și ea foarte importantă.

Așa că, alegeți o mâncare și un vin bun și savurați-le împreună cu cei dragi. Vinul are povestea lui și o masă reușită este una în care poți sta la un pahar de vorbă și voie bună cu cineva care este aproape de sufletul tău. 

Ca specialist în marketing, mi-a plăcut să văd pe etichetă sugestii de carne cu care acest vin se potrivește pentru că nu toată lumea este expertă în vin. Nu toată lumea consumă carne (deși majoritatea da), dar mi-a plăcut să văd asta pe etichetă, ca de altfel și aromele cu care vinul te îmbie, invitându-ne, încă de la început, în propria lui călătorie de explorare a simțurilor și poveștilor. 

Indiferent de combinația pe care o faceți, nu veți da greș dacă îl savurați în tihnă, trăind prezentul cu o intensitate calmă și meditativă.

Lumea cărților între creativitatea umană și sprijinul tehnologiei

Proba 2 din competiția SuperBlog 2024 ne pune în fața unei întrebări pe care am auzit-o cu toții în ultimul timp: vor deveni oamenii și locurile lor de muncă redundante în fața ascensiunii tehnologiei AI? Va dispărea omul creator în favoarea unui AI? Vor dispărea editurile, cărțile scrise de oameni? 

În continuare, îmi voi expune punctul meu de vedere și pentru asta, e necesar să prezint oricum contextul în care mă aflu. Orice experiență pe care o trăim ne influențează modul în care percepem realitatea și ne raportăm la ea.

Perspectiva mea este cea a unui cadru didactic la universitate, a unui cercetător care trebuie să publice articole în reviste internaționale de prestigiu, a unui scriitor self-published și, acum, a unui boboc la facultatea de Psihologie. 

Tehnologia AI în sine nu este ceva negativ. Este o tehnologie și atât. Modul în care decidem să o folosim poate fi rău sau bun. Acest lucru îl studiam în școală la început de ani 90 când ni s-a cerut să redactăm un eseu cu privire la rolul televiziunii, sabia cu două tăișuri. 

Dacă o folosim în mod corect și transparent, tehnologia AI poate să ne ajute foarte mult. Poți reduce timpul de lucru, poți să îi ceri recomandări de cărți, să îți explice un concept, să faceți brainstorming împreună. Să copiezi ce ți-a spus AI-ul și să spui că este creația ta, omițând faptul că ai folosit această tehnologie ține de transparență și etică, de valorile noastre morale. Cei care încalcă aceste principii, vor găsi mereu noi modalități, indiferent că e vorba de AI, plagiat sau altceva.

În cariera mea de cercetător, sunt jurnale care interzic AI-ul în scrierea de articole și recenzare, dar și câteva care permit asta dacă se justifică și este transparent. Personal, nu am folosit AI-ul în acest scop, dar am auzit colegi care au verificat informația furnizată de AI și s-a dovedit a fi incorectă. Alții au testat două programe AI și acestea au dat răspunsuri diferite. De aceea, din punctul meu de vedere, folosirea AI trebuie să fie făcută cu mare prudență, iar veridicitatea datelor trebuie întotdeauna verificată din mai multe surse, fie că este vorba de AI sau simplă propagandă și dezinformare. 

Ca profesor și acum studentă într-un nou domeniu, e dificil să verifici fiecare student dacă a folosit AI-ul chiar dacă există software în acest sens. Nu suntem poliție și nu avem timpul necesar să facem aceste verificări. Cred că supraeul nostru, conștiința noastră ar trebui să ne ghideze pentru că, în cele din urmă, când va trebui să faci ceva concret la locul de muncă, AI-ul nu va putea să te ajute. 

Legat de întrebarea pusă de Editura NICULESCU dacă AI va înlocui scriitorii sau despre cum va influența această tehnologie editurile, eu cred că cititorii vor dori întotdeauna cărți autentice, care să transmită emoție. Discuția cu AI-ul de acum a fost acum mulți ani discuția despre cartea tipărită și cartea în format digital, ca să nu menționăm și pirateria. Până la urmă, lucrurile evoluează, iar editurile trebuie să țină pasul. 

Cu toții putem folosi AI să fim mai rapizi și eficienți. De exemplu, un coleg de la o universitate din America spunea că a dictat o carte și cu ajutorul AI, a transpus-o în text. Ideile erau ale lui, dar AI-ul l-a ajutat să le scrie mai rapid. Nu văd nimic greșit în asta. 

În ceea ce privește literatura scrisă cu ajutorul AI, integral sau parțial, cred că este necesar să existe transparență. Cititorii vor decide dacă scrierea respectivă este de calitate și dacă pentru asta vor să dea banii. Cred că este necesară o limită pentru că revin la televiziune: dacă difuzezi doar emisiuni tâmpite, oamenii vor pierde capacitatea de analiză și gândire critică. 

Interzicerea folosirii AI va duce la metode ingenioase de furt. Cel mai bine este să se creeze niște limite și să fie transparență. Până la urmă, pot fi prostii scrise de oameni și prostii scrise de AI. Să investim în educația copiilor și în stimularea creativității lor în școală, prin televiziune, experiențe și oameni. Dezvoltând caractere, dezvoltăm societăți care nu se vor baza exclusiv pe AI.

AI-ul nu poate fi autentic și emoțional ca un scriitor, poate imita asta, dar vei simți diferența. Vorbind despre acest risc, cred că deja mulți oameni care folosesc excesiv platforme de social media și emoticoane au ajuns să nu mai descifreze emoțiile corecte pe chipul altor oameni sau în sufletul lor (Liu, 2023). 

Problema nu este AI-ul, ci OMUL. Ce facem cu noi? Unde ne-am pierdut și de ce? De ce nu realizăm că totul ține de educație și de modul în care ne formăm de când suntem mici? 

Editurile pot merge aproape de școli, acolo este viitorul lor, în crearea noilor generații într-un mod onest, moral, doritor să inoveze și creeze într-un mod ludic, nu doar rapid prin copiere de conținut generat de AI. 

Eu gândesc așa pentru că am fost educată în spiritul literaturii de părinți și școală. Pentru mine, cărțile sunt salvarea atunci când îți este greu și o mare plăcere în celelalte momente, fie că le citești, fie că le scrii. Și am făcut și una, și alta. Citesc zilnic pentru că mi-am creat un obicei, iar literatura este hrană pentru suflet, oricât de clișeu ar suna asta. Am scris în adolescență Fluturi Negri și acum, ca adult, Un Fluture Alb. 

Chiar dacă citesc mult în format digital și în limba engleză, îmi place să și vizitez Târgurile de carte. Așa am luat de la Editura NICULESCU de la Târgul Gaudeamus cartea Acționează și gândește ca o pisică. 

Am cumpărat această carte pentru că mi-a sărit în ochi dintre toate și nici nu am pisică, nici nu mă dau în vânt după ele. Am copilărit la țară, deci am cunoscut multe pisici :) Cineva, un om și nu un AI, a aranjat cărțile în acel mod. Am stat mai mult la stand pentru că mi-a plăcut doamna care vindea la stand și despre care am si scris atunci în social media. În 5 minute, mi-a povestit că și dânsa este olteancă și mergea cu gâștele pe câmp și multe altele... Un AI nu ar fi înțeles nimic dintr-o astfel de poveste în care doi oameni, pentru 5 minute, s-au conectat pe aceeași frecvență. AI-ul nu are inteligență emoțională și nu va avea niciodată finețea unui om.

Mi-a plăcut cartea, este comică și te face să vrei să fii puternică precum o pisică și să te iubești mai mult. O recomand mai ales celor fără pisici :) 

În concluzie, AI-ul este cea mai mică problemă a editurilor sau scriitorilor sau omenirii. Problema este OMUL. Să îl educăm de mic așa cum trebuie pentru ca, mai apoi, ca adult, să folosească AI-ul pentru a descoperi un leac împotriva cancerului sau pentru a reduce timpul necesar anumitor sarcini care nu presupun creativitate și inovație. Această educație timpurie în spiritul creativității și valorilor morale nu este doar treaba școlii și a profesorilor plătiți prea puțin pentru munca lor, ci a întregii comunități, a media, a editurilor, ong-urilor, părinților, statului, etc. 

Fiind profesor în învățământul superior, poate sunt subiectivă, dar dacă suntem sinceri, nimic nu există fără educație, nici AI-ul, nici adulții funcționali, nici scriitorii, nici medicii, nici civilizația. 

Referință:

Liu M. Are you really smiling? Display rules for emojis and the relationship between emotion management and psychological well-being. Front Psychol. 2023 Mar 3;14:1035742. doi: 10.3389/fpsyg.2023.1035742. PMID: 36935962; PMCID: PMC10020588.

Sunt eu în ceilalți și ceilalți în mine

Ce înseamnă a dărui și de ce să promovăm aceste acte de dăruire?

De multe ori, avem falsa impresie că noi și ceilalți suntem entități complet diferite. În asta constă și majoritatea suferințelor noastre. Am înțeles recent că fiecare dintre noi își dorește să fie fericit, fiecare dintre noi trece prin momente dificile în viață, fiecare dintre noi suferă. 

Prima probă din competiția SuperBlog 2024 ne invită să povestim despre ce inseamnă a DĂRUI pentru noi. Am fost crescuți, mulți dintre noi, că a povesti prea multe lucruri de bine despre tine este opusul modestiei și înseamnă că te lauzi sau vrei ceva. Mai târziu în viață, am realizat că este importantă intenția cu care promovezi anumite lucruri pe care le faci. Adesea, văd persoane care spun despre lucrurile minunate pe care le fac pentru comunitate și mă las motivată și inspirată de acele acte de dăruire totală. 

Ce vreau să spun este că e mai bine să facem bine și să promovăm aceste acțiuni pentru a atrage și alți oameni să facă la fel în comunitățile lor decât să stăm în banca noastră și să vedem cum doar acțiunile negative sunt mediatizate. Cred că a dărui nu înseamnă doar bani sau lucruri materiale foarte scumpe. Cred că și cei care nu au posibilitatea de a oferi ceva material, au o mare bogăție de resurse interioare pe care le pot oferi celor din jur: compasiune, un zâmbet, o vorbă caldă, încurajare, îndrumare, timp, ascultare sinceră, o îmbrățișare...

Despre mine și cum mi-am găsit scopul care îmi dă energie

Și pentru că proba ne cere să vorbim despre noi, am stat să reflectez când am început eu să dăruiesc și cred că asta s-a întâmplat mai intens din anul 2015. Sunt cadru didactic la universitate și am realizat că studenții au nevoie de mai mult decât a primi informații teoretice și/sau practice de la noi. Au nevoie să fie auziți, să se exprime într-un spațiu sigur și să prindă curaj să zboare pentru a-și atinge potențialul. Așa a luat naștere un cerc de marketing și revista Cronica Studentului. Nu insist asupra proiectelor în sine, ci asupra a ceea ce au însemnat aceste două proiecte cărora m-am dedicat cu pasiune, oferindu-mi timpul, resursele mele de mentor, totul în mod voluntar. 

Feed-back-ul venit din partea studenților care au început să-și deblocheze creativitatea scriind în paginile revistei este recompensa cea mai frumoasă pentru munca mea din acești ani. Am avut și ajutoare, mai ales pe partea de grafică. Am fost întrebată de ce o fac, că revista nu va rezista, că de ce muncesc fără nicio recompensă materială, că nu ajută foarte mult pe nimeni... Dar pentru mine a dărui a avut întotdeauna sens. Dacă o singură persoană se simte mai bine ea cu ea în urma procesului creativ de a scrie în revistă sau în urma lecturării unui articol scris de un student, atunci totul are sens. Niciodată nu putem ști cât de mare este impactul a ceea ce spunem cuiva sau a modului în care ne comportăm față de cineva și mă refer și la lucrurile bune și la cele rele. 

Am avut studenți, care, după ani de zile, mă întâlnesc și îmi spun: Vă mulțumesc pentru că mi-ați dat încredere sau vă mulțumesc pentru că mi-ați dat ocazia să scriu la revistă sau pentru recomandarea făcută... Nu spun toate astea ca să mă laud eu, ci pentru a înțelege că e ușor să ajuți dacă îți propui acest lucru. 

Ușor nu înseamnă că nu există efort pentru că va exista. De multe ori, când auzeam despre impactul pe care l-am avut asupra foștilor studenți, stăteam câte o zi întreagă și meditam la asta... dar ce am făcut așa de special? Alți oameni mă întreabă de unde am atâta energie pentru aceste proiecte. Și mereu le răspund, cu toată sinceritatea, că îmi iau energia din astfel de proiecte pentru studenții mei. Și așa este. Muncești voluntar pentru a dărui, dar după ce ai încheiat, energia vine înzecit către tine. Nu toate tipurile de proiecte de voluntariat ne dau tuturor aceeași satisfacție. 

Predau marketingul organizațiilor non-profit și mereu le spun tinerilor că pot să aleagă un ONG către care se simt ei înclinați. Poate unora le plac animalele, altora să ajute bătrânii, alții poate vor să curețe mediul, alții să ajute copiii la lecții... Suntem diferiți și este OK. Important este să înțelegem că nu suntem chiar atât de diferiți cum credem. Toți suferim, iubim, greșim, ne bucurăm... suntem oameni imperfecți și este atât de minunat. 

Un alt proiect minunat este fondarea unui ONG pe educație împreună cu două foste studente ale mele. Împreună, în ultimii 6 ani, am organizat multe ateliere pe diverse teme: burnout, reciclare, antreprenoriat, risipa alimentară, art-terapie, managementul timpului. A fost o călătorie minunată și ne bucurăm că fiecare dintre participanți s-a simțit bine în mijlocul nostru. 

De la începutul acestui an, am vrut să continui în direcția scopului pe care eu mi l-am creionat și anume acela de a-mi ajuta și mai mult studenții atunci când se confruntă cu diverse probleme. Astfel, mi-am luat certificarea de consilier pentru dezvoltare personală și am început să organizez voluntar ateliere online menite să promoveze inteligența emoțională și să-i ajute pe tineri să comunice mai eficient, să se cunoască pe ei și să își gestioneze mai bine emoțiile. 

Un alt mod în care am crezut eu că pot ajuta a fost să scriu.  Am publicat Scrisori pentru studenții mei, Fluturi negri (scrisă în adolescență dar publicată după 20 de ani) și Un Fluture Alb. Vânzările din aceste cărți au mers către un ONG dedicat copiilor cu autism, iar în perioade scurte, au fost puse gratuit în versiunea online pentru că am convingerea că ceea ce am scris poate ajuta anumiți oameni care traversează aceleași trăiri ca și mine. 

Aș vorbi mult despre ceea ce fac nu pentru a atrage atenția asupra mea pentru că nu am nimic special față de alți oameni, ci asupra puterii pe care fiecare dintre noi o are. Nu e suficient să nu facem rău, e important să începem să facem bine, dăruind celor din jur o parte din noi. Atunci când facem asta, nu devenim mai puțin, ci devenim mai mult pentru că sinele nostru se îmbogățește cu noi valori, noi experiențe. Ne cunoaștem mai bine, învățăm lecții despre ce înseamnă a fi OM și realizăm că noi suntem în ceilalți și ceilați sunt în noi. 

Există multe ONG-uri mari către care puteți să vă îndreptați atenția dacă doriți: Crucea Roșie, Salvați Copiii, băncile de alimente, etc. Am menționat doar câteva, dar, așa cum spuneam, în funcție de personalitatea voastră, puteți alege unul care este aproape de sufletul vostru prin ceea ce face. Eu sunt atrasă de cele pe educație, cele adresate copiilor (fără posibilități sau din centre de plasament) și bătrânilor singuri. Sunt interesată și de partea de reciclare și risipă alimentară, dar elementul comun este pentru mine educația și conștientizarea asupra anumitor probleme. 

Cum putem ajuta?

1. fiind voluntari și oferindu-ne timpul unei cauze în care credem. Poate fi în cadrul unui ONG sau pe cont propriu, fiecare acolo unde este. Pentru mine, a fost în activități pentru tineri (revista, cercul de marketing, ateliere de dezvoltare personală).

2. dacă suntem angajați, putem direcționa până la 3,5% din impozitul pe venitul aferent anului anterior către un ONG (formularul 230)

3. dacă ai o firmă, poți direcționa până la 20% din impozitul pe profit către un ONG. 

4. să ne creăm propriul ONG și să dăruim într-un mod organizat. 

5. donând lucruri care sunt atât de necesare celor aflați în nevoie (mâncare, haine, jucării educative, cărți)

Chiar dacă nu suntem salariați și nu avem o firmă, putem să spunem altora care pot face asta și acesta este un gest foarte frumos, să transmitem informația să ajungă acolo unde trebuie. 

Nu e chiar atât de greu să dăruim, dar presupune să ne stabilim asta ca obiectiv. Nu se întâmplă spontan și viața mereu curge... nu se va opri pentru noi. Astăzi este cel mai bun moment să începem. 

În încheiere, vreau să aduc aminte de tragediile pe care le-am văzut cu toții la televizor: inundațiile din Galați. Chiar dacă părem a fi departe, putem sprijini cu ce putem, dar cel mai important este să diseminăm campaniile frumoase astfel încât să ajungă la cei care pot face mult mai mult. M-am bucurat enorm să citesc despre campania umanitară cu privire la reconstrucția caselor celor afectați. Nevoia de materiale de construcție pentru locuințele afectate din Galați a crescut foarte mult, iar Vindem-Ieftin.ro asigură o gamă variată la prețuri atent negociate. În plus, Depozitele Virtuale au renunțat la adaosul comercial pentru materialele achiziționate în scopul refacerii acestor case avariate.   

SuperBlog 2024

Nu am mai participat de ceva vreme la SuperBlog. Cred ca asteptam probele despre carti si am vazut-o :) Asa ca, here I am. In ultimul an, m-am axat pe mine si pe ce imi place mie sa fac... Asa ca, am publicat o noua carte - Un Fluture Alb, am facut propriul audio-book cu vocea pt cartea Fluturi negri, am devenit consilier pt dezvoltare personala si sunt boboc :) proaspat studenta la Psihologie la Brasov. 

Am organizat un eveniment in cadrul Festivalului Shakespeare si am vorbit mai des la TV si radio despre dezvoltarea personala, importanta sanatatii mintale si rolul educatiei in parcursul tinerilor. 

Asa ca vedem ce va aduce 2024 si mai ales 2025 in calatoria noastra. Ma inscriu cu gandul ca voi gasi probe care se pliaza pasiunilor mele, iar cititul este una dintre pasiunile mele. 

Despre regulamentul SuperBlog si toate cele, găsiți aici: https://super-blog.eu/cum-participi

SuperBlog de toamnă 2023

A venit toamna și au început și înscrierile pentru SuperBlog. Nu știu dacă voi avea timp și resurse interioare pentru a scrie toamna aceasta, dar zic să deschid ușa măcar și înscrierea este musai. Măcar dacă află vreun student rătăcit pe blogul meu despre competiție și tot e ceva. În plus, mereu menționez SuperBlog la cursul meu de Scriere creativă unde îi pun pe studenții de la master anul II să își facă blog și să îmbine creativitatea cu potențialul de marketing. 

Doresc tuturor, participanți sau nu, dar mai ales organizatorilor, o toamnă minunată! 

Despre regulament si toate cele, găsiți aici: https://super-blog.eu/cum-participi

De la ultima ediție, am publicat volumul de proza Fluturi negri (link https://books2read.com/u/meq2pl). Toate veniturile din vanzarea cartii vor fi donate catre Asociația Visuri și Speranțe in construirea unui centru pentru copiii cu autism in regiunea Oltenia.

COPILA LUNII ȘI SOARELE ARZÂND ÎN PIEPT

 de Silvia Puiu

O zi de vară ca oricare alta în ultimii ani... una care mă duce cu gândul la primăvara și toamna, și apoi iarna vieții mele. Iubesc intens, trăiesc intens, gândesc intens, sunt un soare care uită să mai apună. Pare frumos sau romantic în sensul romantismului literar, dar mă consumă fizic și mental. Ce s-ar întâmpla dacă soarele ar uita să mai apună, dacă și-ar uita mersul firesc al lucrurilor? Ar fi o tragedie... o tragedie romantică, ce-i drept, dar o tragedie. 

La fel ca un Soare prea preocupat de sine să mai lase locul cerului înstelat și Lunii, așa mă simt eu în vâltoarea emoțiilor care mă cuprind. Nu reușesc să găsesc calea de mijloc, nu reușesc să fiu parțial soare, parțial lună, uneori zi, alteori noapte. Sunt blocat în sentimentul de soare care îmi arde în piept și uită să ia o pauză. A apărut pe cerul minții mele și acum nu îmi dă pace. Mă iubește posesiv până la epuizarea și dispariția mea. Mi-e cald și frig în același timp din cauza razelor lui ce îmi străpung dureros și plăcut ființa în fiecare zi în care pășesc prin viață. 

Mulți m-au întrebat și ce dacă? Și ce dacă soarele nu apune? E frumos să fie tot timpul vară în tine, tot timpul lumină, uitând că avem nevoie de noapte și iarnă pentru a ne reface și a nu ne pierde mințile... Un soare permanent, oricât de frumos și iubitor ar fi, este doar extincție și tortură. 

Sunt soare în flăcări și ard sentimente, emoții și gânduri... ale mele și ale altora pe care îi întâlnesc. Am întâlnit-o pe ea într-o zi de iarnă înghețată și am vrut să mă încălzesc într-un soare lăuntric pe care mi l-am creat pentru a supraviețui. Apoi, nu am știut cum să îl mai domolesc... Doi oameni născuți la trecerea dintre ani ne-am izbit puternic destinele până nu a mai rămas decât foc, foc intens arzându-ne și consumându-ne în neființă. 

La început era și Soare, și Lună, și noapte, și zi, era calm și magie în mine, în ea și în noi. Apoi, Soarele meu a uitat să mai apună... și Luna ei la fel. Era copila lunii și eu aveam un soare arzându-mi în piept. Vorbeam astre diferite, vedeam în negru intens și alb orbitor, eu ne ardeam pe noi și ea se retrăgea în semiluna ei confortabilă. Așa se întâmplă când soarele uită să mai apună... uită de Lună și stele și de ea, și de noi. 

Timpul a trecut și fiecare a plecat cu astrul său în lumea lui. Nu am mai știut nimic unul de altul. Eu a trebuit să suport căldura unui soare care continuă să ardă mocnit, să mă consume până la epuizare. Am ars toate lunile întâlnite în cale în ultimii 30 de ani, fiind prea intens pentru mine și pentru alții. Sunt ori prea rece că ard, ori prea cald că îngheț iubirea și prietenia și orice alt sentiment. 

Acum e vară și mâine-i din nou ianuarie. Mă plimb în pustietatea din mine unde e doar deșert și arșiță neîncetat... mi-e sete de atât de multă vreme și nu reușesc să mă calmez. E doar tortură pe care o savurez într-un mod sadic, ca și cum eu și Soarele am fi entități diferite. Respir foc și raze, beau căldură și uitare. Cine sunt eu? Unde e ea, copila lunii mele?

E deja trecut de miezul nopții... străzile sunt pline de oameni și râsete, de zgomot și magie, de semi sori și semiluni... o văd pe ea sau o fată Morgana, nu mai contează. Îi admir de la distanță chipul alb, cu riduri de bucurie și trăiri intense. E aceeași copilă de acum 30 de ani și pare singură, dar radiind de o lumină pe jumătate din soare și jumătate din lună. Nu știu dacă să mă apropii sau nu, dacă să deranjez cu soarele ce arde de atâta timp în mine. O vreme, doar o privesc intens și soarele îmi aruncă săgeți ce îmi penetrează corpul și gândurile, și ochii, și gura. Simt sânge pulsând în vene care uitaseră să mai trăiască și oxigen în plămânii care uitaseră să mai respire și altceva decât foc. 

În timp ce oamenii din piață beau șampanie, ciocnesc și își urează la mulți ani, patinoarul are un singur musafir care trăiește în lumea lui: o ea senină, liniștită pe care nu am mai văzut-o de la începutul relației noastre. Are ochii închiși și dansează în lumina lunii de pe cer, dar și din ea. E doar ea și atât... și o muzică pe care doar ea o aude, o muzică făcută din sunete provenite din gândurile și emoțiile mele, din respirația mea îngemănată cu bătăile inimii mele sau ale inimii ei. Odată, aveam o singură inimă și o singură pereche de plămâni, o singură gură și pereche de ochi, aveam aceleași brațe și aceleași picioare, un singur Soare și o singură Lună care conviețuiau în pace. Apoi, soarele meu a uitat să mai apună și a distrus totul în cale. A ars timpul și l-a comprimat în 30 de ani pe care îi simt ca 30 de mii de ani. 

Nu știu să patinez și întotdeauna m-am temut de ridicol, dar simt nevoia să ajung pe gheața din mijlocul patinoarului, unde sper să îmi domolesc soarele din piept. Îmi pun patinele și mă aventurez cu ochii închiși pe spațiul alb înghețat în care doar doi oameni cu astre diferite dansează în timp ce își aniversează cei 51 de ani. Aproape să ne ciocnim, aud râsetul ei care mă ghidează până ajung să prind ritmul dansului ei. Nu am puterea să deschid ochii, așa că plutesc mai departe, urmându-mi semiluna care pare să mă atragă tot mai mult. Simt cum soarele nu mai arde atât de intens și lasă loc lunii pe cer... nu mai sunt posedat de un singur astru și reușesc să văd două astre care își fac loc unul altuia pe cer. 

Îi simt deja respirația pe buze și mâinile ei prinzându-mă înainte să cad. Nu mai râde, dar îi simt emoțiile curgând înspre mine sub formă de raze de soare și lună, îngemănate din nou. Îi simt privirea ațintindu-mă și șoaptele ei în urechea mea în timp ce îmi spune: La mulți ani! Mi-a fost dor de tine!

Perwoll Renew - calea catre slow fashion

Multumesc Buzzstore si AskTeamClean Romania pentru ocazia de a testa detergentul lichid Perwoll Renew pentru haine colorate și capsulele Perwoll Renew pentru hainele de culoare neagra. 

După mai multe folosiri, tesatura pare revigorata, mai noua si, in felul acesta, Perwoll te ajuta sa fii mai sustenabil si prietenos cu mediul. Culorile sterse sunt unul dintre motivele pentru care ne grabim sa ne schimbam garderoba, dar cu acest detergent poti sa le cresti durata de viata. Banuiesc ca ajuta si folosirea constanta si sa nu lasi hainele sa ajunga la degradare. #BUZZPerwollRenew

Pască vegană cu făina Băneasa - pufoasă, dulce, aromată

Proba nr. 10 din competiția SuperBlog venită din partea Băneasa este o adevărată provocare. În primul rând, nu am făcut niciodată pască și, în al doilea rând, am devenit vegană acum 5-6 ani, deci dificultatea pentru mine este cu atât mai mare. 

Știind că faina Baneasa este de calitate superioară, m-am gândit că o pască Baneasa vegană nu are cum să dea greș. Menționez că pasca vegană este potrivită pentru cei care țin post sau au intoleranță la lactoză sau ou. 

Ingrediente pentru 2 tăvi de pască

750 grame făină pentru cozonac Băneasa (dar merge foarte bine și faina 000 Baneasa)

2 pliculețe drojdie uscată

turmeric

100 grame curmale mari, fără sâmburi

300 ml lapte de soia (sau alt lapte vegetal)

50 ml ulei de măsline

Pentru umplutură: 

3 pachete de tofu simplu (cam 600-700 grame)

lichidul de la o conserva de năut (ajută la închegare)

100 g zahăr brun

100 g stafide

scorțișoară și alte esențe

pesmet și amidon dacă este nevoie pentru legarea ingredientelor

Pas 1. Se lasă curmalele și stafidele la înmuiat cam 20-30 minute. Apa o puteți folosi la un ceai (este foarte gustoasă și dulce) dacă sunteți, ca noi, adepții principiului de reducere a risipei în bucătărie. 

Pas 2. Se pregătește aluatul cu făina, un praf de sare și turmericul (pentru culoare, se pune 1 linguriță). Separat, se pun într-un castron drojdia, puțin lapte încălzit, puțină făină și o linguriță de zahăr. Se lasă la crescut cam 10 minute si apoi se adaugă peste făină. Se toarnă restul de lapte și uleiul si se frământă bine. 

Trebuie să rezulte o cocă similară cu cea de cozonac sau pâine. Se lasă la crescut într-un loc cald cam o oră și apoi se întinde în tava unsă cu puțin ulei. Pentru margini se face o împletitură care va ține, practic, umplutura. Se mai lasă în tavă cam 20 minute să mai crească. 

Pas 3. În tot acest timp de așteptare se pregătește umplutura. Se dă tofu printr-un blender sau tocător mai puternic, se pune lichidul din conserva de năut și zahărul și se amestecă foarte bine. La final se încorporează și stafidele. Se poate pune scorțișoară sau alte esențe și chiar puțin turmeric dacă vreți mai galben. Dacă nu vă iese o umplutură mai groasă și este prea lichidă, puteți folosi pesmet sau amidon pentru legare. 

După ce a crescut aluatul, turnați umplutura. Am copt pe grătarul din mijloc, la 180 grade, cam 30 minute, dar depinde și de cuptorul fiecăruia. Important e să se rumenească. 

Rezultatul este bun pentru toată lumea și prietenos cu cei vegani sau cei cu intoleranță la lactoză și/sau ou. Poate nu se compară cu pasca tradițională, dar este un desert bun și sănătos. 
Partea de cozonac din pasca vegană este extraordinară și nu exagerez. A ieșit pufoasă, dulce, aromată și galbenul turmericului îți încântă privirea. 

Cuș-cuș de la Baneasa, năut și merișoare - o combinație inedită rapidă și gustoasă

Am mai povestit în multe articole că sunt vegană din 2017. Acesta este motivul pentru care am căutat mereu rețete gustoase, dar și rapide pentru atunci când timpul nu îți este cel mai bun prieten. Așa am descoperit cuș-cușul. Înainte de 2017, nu mâncasem niciodată și nici nu cred că auzisem pe cineva să pronunțe acest cuvânt. 

Ce mi-a plăcut și îmi place la aceste paste este că se gătesc foarte ușor. În maxim 5 minute, absorb apa și le poți combina cu ce vrei. Sunt foarte versatile și îți permit să devii creativ cu ele. Mă bucr că Baneasa, un brand românesc, are o gamă variată de paste și făinuri de calitate care te ajută în bucătărie și îți dau, oarecum, și sentimentul de mândrie națională. 

Rețeta de paste Baneasa pe care v-o propun astăzi este o rețetă sățioasă, bogată în proteine și vitamine, atât de necesare în perioada postului sau pentru cei cu o dietă vegană ca mine. 

Cuș-cuș cu ciuperci, năut și merișoare 

Ingrediente:

cuș-cuș Baneasa, 200 grame

năut fiert, 200 grame

merișoare, 3 linguri

ciuperci, 100 grame

1 ceapă medie

1 ardei roșu

turmeric, sare, piper, usturoi granulat sau fiecare după gust

apă 200 ml plus lichidul de la năut cam 150 ml 

Pasul 1. Se pun ciupercile la călit în puțin ulei de măsline încins

Pasul 2. Se taie ceapa și ardeiul în cuburi mici și apoi se pun peste ciuperci. Se condimentează cu sare, piper și usturoi granulat după preferințe. Se călesc și se pun deoparte până se fierbe cuș-cușul. 

Pasul 3. Se pun 200 ml de apă, împreună cu aproximativ 150 ml din lichidul de la năut (acesta este foarte sănătos) la fiert. Cînd ajunge la punctul de fierbere, se pun 200 grame de cuș-cuș. Se toarnă și năutul fiert dacă îl doriți mai moale. 

Pasul 4. Se pune turmeric (cam 1/2 linguriță) în oală în care fierbe cuș-cușul. Este un condiment sănătos și care va da culoare pastelor. Astfel, gustul Baneasa este pus în valoare. Se lasă la fiert câteva minute până când pastele absorb lichidul. Se amestecă bine. La final, se lasă puțin în oală să se amestece aromele și să devină mai pufos. 

Pasul 5. Se pun 2-3 linguri de merișoare în oala de cuș-cuș și năut și se amestecă bine. 

Pasul 6. Se servec pastele alături de ciuperci. Poftă bună!

Această rețetă cu bunatati de la Baneasa este potrivită pentru o zi în care ai nevoie de energie. Este sățioasă, iar gustul dulce-acrișor al merișoarelor completează pastele foarte bine. Sper că vă place această reteta Baneasa și o veți încerca și voi. 

O versiune mai simplă este să serviți cuș-cușul doar cu năut și merișoare. Este o rețetă foarte gustoasă și aceasta pe care o fac când timpul e limitat. 

Gateste cu Baneasa și scrie-mi în comentarii cum ți se pare combinația. Versiunea simplificată este o rețetă de inspirație asiatică. 

***Probă în competiția Spring SuperBlog 2023. 

Spring SuperBlog 2023

Vine 1 martie, primavara, deci si SuperBlog. Prinsa de atatea in activitatea mea, imi pare rau ca nu mai scriu pe blog atat de des. Cumva, acesta este si motivul pentru care continui sa ma inscriu si sa prticip asa cum pot, mai pe sarite, la probele SuperBlog cu care rezonez sau la cele unde vreau sa sprijin sponsorul prin diseminarea unui material. 

Asteptarea mea pentru aceasta editie este sa scriu ce imi place, cum imi place, la probele care imi plac. Sper sa fie si cartile implicate :) 

Succes celor care participa si felicitari organizatorilor pentru pasiunea pusa in acest proiect. Succes si sponsorilor sa aiba multe vanzari! 

Sărbători vegane cu ajutorul Băneasa

Acum 5 ani am devenit vegană. Principala provocare au fost sărbătorile, în special pe partea de deserturi, care se fac, în mod tradițional, cu lapte și ouă. 

Oarecum de nevoie, dar și cu pasiunea de a descoperi reinventarea rețelor clasice, am început să testez tot felul de bunătățuri. Contează foarte mult făina pe care o folosești, astfel încât aluatul să crească frumos și rezultatul să fie unul pufos. 

Chec vegan cu merișoare - prima rețetă din seria Gătește cu Băneasa

Weekendul acesta, am gătit cu Băneasa și rezultatul îl vedeți mai jos. Este un chec vegan reinventat, similar ca textură cu banana bread sau cranberry bread.

Ingrediente pentru 2 tăvi

720 grame de făină pentru cozonac Băneasa

2 plicuri de drojdie uscată 

2 linguri zahăr brun

575 ml băutură vegentală de soia cu vanilie

puțină sare

Am împărțit acest amestec în două. O parte am lăsat-o albă, încorporând în ea câteva bucățele mici de ciocolată, iar în jumătatea cealaltă am încorporat merișoare (după preferință) și o lingură de cacao. 

Fiecare a fost împărțită în alte două bucăți pentru a le pune în cele 2 tăvi. Am intercalat cele două bucăți ca și cum aș fi împletit o coadă și le-am lăsat la crescut în tăvile unse cu ulei. Le-am lăsat cam 90 de minute. 

Apoi, le-am dat pe deasupra cu puțin lapte vegetal și le-am pus la cuptor la o temperatură de 150 grade. După 30-40 minute (depinde și de cuptor), am folosit testul cu scobitoarea și le-am scos. Le-am glazurat cu un amestec făcut din zahăr brun topit în apă călduță. 
Se servesc cu o cană de ciocolată caldă, în prezența cuiva drag. Poftă bună și sărbători minunate alături de cei dragi!

Brioșe vegane cu glazură de ciocolată neagră - a două rețetă din seria Gătește cu Băneasa

 

Ingrediente pentru 12 brioșe

300 grame făină 000 Băneasa

300 ml băutură vegetală la alegere

1 plic praf de copt

1 praf de sare și o lingurită de zahăr

1 praf de curcumă pentru culoare

scorțișoară

2 linguri de fulgi de cocos

1 plic de glazură de ciocolată neagră sau 1 ciocolată topită

Dacă se vor mai complexe, se pot adăuga în interior fructe (mai pun stafide sau merișoare), cacao sau bucățele de ciocolată, semințe sau nuci. 

Se amestecă ingredientele și se pun în forme cu lingura. Se dau la cuptor la 200 grade, cam 20-25 minute sau în funcție de cuptorul și experiența fiecăruia. 

La final, se glazurează cu ciocolata topită și se lasă să se întărească. 

Se savurează cu o cafea, la micul dejun, alături de cartea favorită. Puțină muzică de Crăciun pe fundal nu strică. 

Așa cum îmi spune mama, care e o expertă (ca orice mamă sau bunică) în deserturi, mai ales tradiționale, făina este cea mai importantă. Cu Băneasa nu am dat greș niciodată. Este un brand românesc de calitate și bifezi două lucruri dintr-o dată: faci bunătățuri Băneasa și te simți și mândru că ești român și consumi românește. 

*Articol scris pentru SuperBlog 2022. Pozele sunt din arhiva personală

Paste delicioase în Postul Crăciunului

Suntem deja în postul Crăciunului, un motiv în plus să mâncăm sănătos, dar și gustos. În acest moment din an, ne gândim la cei dragi nouă și la experiențele trăite în decursul anului. 

În acest articol, vreau să împărtășesc cu cititorii mei două rețete delicioase de paste, potrivite pentru cei care țin postul, sunt vegani sau au diferite intoleranțe sau alergii. 

Când eram copil, nu mâncam paste, ele fiind considerate, cumva, de inspirație italiană, iar mama ne gătea mai mult mâncare tradițional românească. Cu gândul primei vacanțe de 2 luni petrecute în 2015 în Italia la cumnata mea, am adaptat câteva rețete care să se potrivească perioadei în care ne aflăm. 

Prima rețetă - Paste Carbonara (de post)

Ingrediente pentru 2 porții: 

200 g spaghetti grâu dur Băneasa

o ceapă medie

4 căței de usturoi

4 cuburi de spanac congelat sau proaspăt dacă aveți

6 roșii cherry

150g ciuperci (sau 4 ciuperci Pleurotus medii)

condimente (sare, piper, curcumă)

ulei de măsline

200 ml sos alb vegetal/cremă vegetală pentru gătit

frunze de busuioc și pătrunjel 

Se fierb pastele Băneasa al dente. Îmi place că se fierb ușor și nu se prind între ele. Chiar dacă le fierbeți puțin mai mult (am observat că unora nu le plac al dente și le vor puțin mai moi), își păstrează forma și consistența. 

În timp ce pastele fierb, se rumenesc ciupercile, ceapa și usturoiul, apoi se adaugă sosul alb și spanacul. Se adaugă condimentele și frunzele de busuioc și pătrunjel tocate mărunt. Se amestecă bine și se lasă pe foc până se omogenizează amestecul (cam 5-6 minute). 

Când pastele s-au fiert, se scurg și se adaugă în tigaie peste sos. Se amestecă bine pentru omogenizare și se mai lasă puțin la foc (2-3 minute). 

Este o rețetă ușor de făcut, cu ingrediente simple și, cel mai important, foarte gustoasă. La final, puteți prăji puțin roșiile cherry tăiate jumătăți în ulei de măsline, doar cât să împrumute din aromă. Se adaugă peste paste, împreună cu câteva frunzulițe de busuioc și pătrunjel pentru decor. 

Poftă bună! A se savura într-o companie plăcută, cu muzică și un pahar de vin. 

A doua rețetă - Paste Marinara 

Și această rețetă este tot de post, prin natura ei. Avem busuioc în ghiveci, așa că, încercăm, pe cât posibil, să facem sosurile cât mai proaspete și aromate.            

Ingrediente (2 porții):

200 g Fusilli grâu dur Băneasa

o conservă de roșii tocate

o ceapă medie

4 căței de usturoi

busuioc și pătrunjel 

condimente (sare, piper, curcumă)

50 g măsline verzi feliate

În timp ce pastele fierb, se rumenesc ceapa și usturoiul în puțin ulei de măsline, apoi se adaugă sosul de roșii, măslinele, busuiocul și pătrunjelul tocate mărunt. 

Se fierbe sosul până se omogenizează și capătă o textură potrivită, apoi se adaugă pastele fierte. Se amestecă bine și se mai lasă câteva minute pe foc pentru a împrumuta din aromele sosului. 

Această rețetă este și mai simplă și ușor de făcut, dar aroma usturoiului, uleiului de măsline și a busuiocului proaspăt îi dau o notă de eleganță culinară. Pastele Băneasa din grâu dur sunt mai consistente și au mai multe proteine și fibre, atât de importante pentru noi toți, dar mai ales pentru cineva care ține post. 

Să aveți poftă! 

Articol scris cu savoare în cadrul SuperBlog 2022