Misterul fetei din Paris

Împlineam 40 de ani și nimic nu era cum trebuie. Lucram într-o companie mare, îmi luasem și un credit. Voiam un credit rapid, la vârsta mea nu ai timp de pierdut. Un prieten care lucra la AVBS mi-a recomandat un credit de nevoi personale. L-am obținut repede. Mi-am cumpărat o mașină sport. Aveam o furie în mine și, dintr-un motiv bizar, voiam să conduc până la capătul pământului. 

De ziua mea, mi-am dat demisia și am plecat. Nu știam încotro...

Sunt obosit ... nu știu dacă e azi sau mâine, dar știu că trebuie să dorm. Opresc la primul motel infect de pe marginea drumului. Cer o cameră și un pachet de țigări mai scumpe decât camera. Am dubii dacă să dorm pe pat sau pe podea.

Deschid laptopul și mă uit pe blog. Acum sunt blogger și atât. În ultimii ani, am scris mizerabil. Eram plin de ură. Mă uit la titlul ultimului articol legat de atacul terorist. Eram supărat pe Dumnezeu. Au murit oameni nevinovați ... Mi-am luat o grămadă de șuturi.

Vreau să mă schimb. Am puterea de a fi cine vreau. Vreau să fiu mândru de mine. Dacă aș putea cumpăra credit online, așa cum am luat creditul pentru mașină.... însă, e mai greu. Mai mult timp, mai mult stres.

Șterg tot de pe site, mă înscriu pe tb și zelist și mă gândesc să cer câteva sfaturi unui tip din blogosfera….l­‑am văzut odată la un concert Iris. Mă enerva oricine și tipul ăsta nu făcea excepție. Poate în fond, tipul e de treabă. Cine știe, poate la bătrânețe vom ajunge să ne citim doar unul pe altul…

Caut ceva pe net și găsesc o competiție SuperBlog. Mâine e ultima zi. Scrie ceva de puncte, clasamente. Nu mă interesează. Mă înregistrez și scriu la toate probele, evident voi lua zero puncte, dar nu de asta scriu. Scriu pentru că vreau să fiu EU. Închis în biroul ăla mare de la etajul 7, nu mai știam cine sunt. Am 40 de ani și nu știu cine sunt. 

Nu am dormit deloc ... am scris toată noaptea.

Plec din parcare cu ținta Paris. De ce? Nu știu ... îmi e dor de EA, cred că de atunci am uitat să fiu OM și mi-am pierdut orice credit în blogosferă și în viața reală. Poate că acest concurs pentru bloggeri îmi va aduce ultimul loc, dar este al meu.

………………………..

Sunt în Paris de câteva zile, inbox-ul este plin…. Vreau să fac pace cu mine. E noapte și în preajma Turnului Eiffel sunt cerșetori. 

O invit să meargă cu mine. E timidă ... aș vrea și nu aș vrea să îi știu secretul. Simt nevoia să o protejez, văd în ea fiica pe care nu am avut-o ... poate sunt doar nebun și singur. Stătea cuminte în fotoliu, în timp ce eu scriam în întuneric un articol despre misterul fetei din Paris. 

Din nou dimineață, postarea cu fata misterioasă a înregistrat mii de vizualizări.... aveam mesaje de la bloggeri, inclusiv de la tipul cu blog de aloe.

***

Au trecut doi ani, am fost voluntar în Africa .... Am reușit să înfiez o fetiță. A fost cam greu, pentru că nu eram căsătorit. Îmi câștigasem creditul online, devenisem cunoscut în blogosferă pentru campaniile umanitare în care mă implicam.

Am ajuns la aeroport ... Îi văd chipul misterios. Pare obosită ... acum, e voluntar pe ambulanță.

Când mă gândesc că totul a început cu un credit pentru o mașină sport .... Am devenit OM .....am înfiat-o pe Mia și m-am îndrăgostit nebunește de misterioasa fată din Paris. Florile de mucigai de care vorbea Arghezi sunt pretutindeni ...

 

Sâmbătă merg la Gala SuperBlog cu Mia și soția mea. Unul dintre sponsori mi-a făcut o ofertă de colaborare pe probleme umanitare. Mi-am găsit nișa în blogging. Ajut companiile să implementeze politici de CSR în diferite zone din țară sau din exterior.

Noapte bună, Mia!

*** 

Material scris pentru Spring SuperBlog 2016