Daca iti place sa citesti, sunt sigura ca ai un cont de Goodreads, iar daca nu ai, trebuie sa iti faci. Imi place foarte mult aceasta platforma, deoarece ai posibilitatea sa iti faci prieteni din toata lumea, care au aceeasi pasiune ca tine, poti sa ai un profil de autor, tii socoteala cartilor citite, poti sa iti setezi un obiectiv al numarului de carti citite, sa faci recenzii la carti si multe alte optiuni.
Daca vrei sa ma gasesti pe Goodreads, profilul meu este aici.
Prietenul meu, Laurentiu, are chiar un cont de autor, ceea ce mi se pare foarte cool. Are 4 carti in engleza, dintre care 3 sunt si in romana.
Am avut placerea sa fiu invitata ca speaker la acest eveniment si am spus DA, fara sa stau pe ganduri si fara sa intuiesc o raceala cu febra, dureri in gat si tuse :) Evenimentul a avut loc pe 26 mai la Craiova, sediul INCESA, si a avut ca speakeri oamenii din copacelul de mai jos :)
Daniel a vrit sa creeze ceva buzz prin teasere, asa ca ne-a rugat sa ne filmam si sa spunem cateva cuvinte inaintea evenimentului. Inregistrarea o vedeti mai jos:
Nu va speriati daca va pun la final sa dati click pe blogul meu si nu merge :) Sunteti deja pe blog, deci e ok. E o problema tehnica, momentan.
Din pacate, am ajuns la eveniment la ora 14, deoarece am avut curs la universitate si nu am putut sa plec. Am prins putin din Marius Matache, desi as fi vrut sa nu il ratez, am prins-o pe Andreea Melinescu de la care am retinut trei chestii faine; M3ly-joker sau ceva de genul (mi-a placut), Floraria April cu care fostul meu student Catalin Marica a avut o colaborare (#lumemica) si #instacraiova. Foarte tare! Mi-a placut si povestea cu revistele italiene! :)
Apoi am vorbit eu si apoi China Birta, despre care no comment. Omul e bun in ce face, deci nu are nevoie de alte laude :)
Cred ca am depasit un pic timpul, nu mai stiu exact, dar cand pui un om sa vorbeasca de pasiunea lui, e greu sa il opresti. Inainte de a fi blogger, sunt om (prof, iubitor de carti, filme, iubitor de oameni frumosi si de CSR). Cand spun chestia asta cu om-blogger, ma gandesc mereu la Emil Calinescu (Emil, uite link, stiu ca te bucura).
Am vorbit multe, s-a incins si proiectorul, semn sa inchei mai repede :) si am dat si cateva sfaturi din experienta mea de prof si blogger tinerilor prezenti la conferinta. Va las cateva dintre ele aici:
uCe vrei să te faci când vei fi mare? Ești deja mare J Răspunde și
luptă pentru visul tău
uNu lăsa pe nimeni să îți taie aripile și dă-ți palme
dacă te sabotezi singur
uÎntreabă, oricât de stupid ți s-ar părea!
uMulțumește și fii recunoscător pentru toate lucrurile
bune care ți se întâmplă, indiferent cât de mărunte îți par!
uDacă vrei ca viața să te copleșească prin darurile
oferite, nu uita să dăruiești mai întâi!
Feed-back-ul primit dupa conferinta de la Xaara Novack si Andreea Popescu mi-au intarit convingerea ca lumea e plina de oameni minunati. Le multumesc fetelor pentru feed-back si astept sa ne mai intalnim si cu alte ocazii! Sunt o introvertita, asa ca m-am regasit in articolul de pe blogul Xaarei. :)
Am vorbit si despre urmatoarele, daca vrea cineva sa fie la curent:
Toate au inceput ca proiecte pentru studentii si absolventii FEAA Craiova, dar, intalnind oameni interesati si interesanti din afara FEAA sau chiar din afara Craiovei, am acceptat intotdeauna si invitati.
Dimineata ... Centrul Vechi ... cativa batrani razleti savurand cafeaua la terasa, contrast cu acelasi Centru Vechi seara cand e plin de tineri agitati.
#mykindnessact Am vazut ca dna de la casa avea o brosa scorpion, care mi-a atras atentia, asa ca la final, i-am spus: Aveti o brosa foarte frumoasa! S-a luminat la fata si a multumit.
Am primit, recent, cartea lui Dale Carnegie - Lasa grijile, incepe sa traiesti. Este o carte foarte ampla, peste 300 de pagini, in care Carnegie povesteste experientele a zeci de oameni de succes sau oameni simpli, care au reusit sa alunge grijile.
Prima regula: Ia fiecare zi pe rand si nu te lasa coplesit de un viitor nescris si un trecut care nu se mai intoarce!
I have just finished reading this amazing short story written by Laurentiu M. Badea who is a writer, blogger and also a graphic designer.
Cover created by Laurentiu M.Badea
You can find Laurentiu on his official Facebook page, on Twitter, on Youtube or on his blog Alien Tower where he mostly writes about games and movies in English.
He is also known for The Tiniest Elf (Cel mai mic spiridus), Remains (Ramasite), You don't fool me (Nu ma pacalesti).
The other day he published on Amazon a new short story - Embers of Atlanta. I had the honour to read his book on my Kindle Touch and it was a great experience. This story has three chapters that escaladate from a dreamy atmosphere in the former to a noir atmosphere in the last one. A story of crime, mystery and lost souls.
You cand read it for free if you have Kindle Unlimited.
I mostly appreciated his style, the lack of cliches and that the evolution of the story surprised me. The characters were strong and I definetely believe the story should have a spin-of because I really want to read more about them. I want all details even if sometimes it is better to just dive into the mystery.
So, I recommend you this book or the other short stories of the author. His style improved a lot recently and the images created in this book are very powerful.
The words used by the author give life to images and sounds and when you read, you can picture the story and the characters like they were in a movie. You can see that girl walking through the park, you can feel the wind in your veins and the metaphorical embers burning your skin.
If you like mystery and crime short stories with a dreamy atmosphere, if you like strong characters, this book is for you.
#embersofatlanta #laurentiumbadea
Sharing is caring. Thanks
De dimineata, am primit kitul ADN de la momondo, castigat la proba aferenta din competitia SuperBlog.
Am urmat instructiunile cu atentie. Proba ADN presupune colectarea de saliva intr-un recipient. Nu ai voie sa ingerezi nimic cu 30 minute inainte. Exista un indicator cu valuri negre si trebuie sa ajungi sau chiar sa depasesti putin acel nivel. Desi zicea ca e un sfert de ligurita, mie mi s-a parut cam mult, cel putin la prima ora dupa trezire :)
In fine, am adunat suficienta saliva, am scos palnia aferenta si am inchis cu tubul cu solutie albastra. Am apasat bine si am agitat, pentru ca solutiile sa se amestece. Am introdus in pungulita atasata, am lasat hartia absorbanta acolo (initial o scosesem, nu stiam ce e cu ea), am sigilat si apoi am introdus punguta in cutia alba, pe care am lipit-o si am atasat si stickerul momondo. Initial ma bucurasem ca am sticker, dar nu era pentru mine :)
Cutiuta este introdusa in marele plic de la DHL (instructiunile spun sa nu il sigilati, ca poate vrea curierul sa vada ce e acolo. La mine, a intrebat, s-a mirat omul cam mult, dar asta e, rezistati. :)). Pe plic, aveti un lacas pt plicul transparent in care puneti eticheta cu adresa. Mai aveti o eticheta pe care scrie Archive Doc, pe aceea mi-a cerut-o curierul.
Dupa ce sunteti gata, chemati curierul folosind linkul primit in instructiuni, adaugati numarul de AWB (doar numarul) si ar trebui sa va apara datele voastre. Verificati si lansati cererea.
Nu uitati sa va inscrieti pe site-ul Ancestry DNA cu codul pe care il gasiti pe cutia in care a fost recipientul de saliva dar si pe o carticica de instructiuni, pe care o puteti pastra. Va faceti cont pe site, puneti codul, va mai dati alte date si asteptati. Veti primi mail cand ajunge pachetul la ei si apoi cand sunt gata rezultatele (6-8 saptamani sau mai mult).
Sunt entuziasmata. Astept sa vad ce se intampla :) M-a amuzat discutia cu dl de la DHL: Ce aveti aici? La care ma si vedeam ca il refuza cand aude raspunsul meu: O proba ADN. Iar dlui usor incruntat: De sange? Iar eu razand: nu, de saliva :) El: ok, daca ziceti dvs :)
Enjoy!
Ca sa intelegeti despre ce e vorba, vedeti clipul de mai jos.
Particip de trei ediții, sunt finalistă a treia oară, am câștigat trei probe (Farmec în Spring SuperBlog 2016, Swiss Solutions în Spring SuperBlog 2017 și momondo în Spring 2017). Prima oară am participat pentru a mă provoca, intrând în competiție la jumătatea ei și recuperând toate probele pentru a deveni finalistă. A fost un exercițiu de voință, am fost pe locul 103, dar finalistă. Nu am participat la gală, pentru că nu părea să aibă sens, mă simțeam un extraterestru, toată lumea părea să cunoască pe toată lumea ... erau mulți nervi, mult stres, eu eram fericită pe locul meu, pentru că nu aveam nimic de pierdut.
A trecut primăvara și a venit ediția de toamnă, unde am vrut să simt competiția de la început, să văd cum mă transform. În plus, îmi promisesem să vin și la gală, să simt toată experiența. Am terminat pe locul 11, nu am câștigat nicio probă, dar m-am bucurat foarte mult de premiul de la RAO, deoarece cărțile sunt marea mea dragoste. A venit gala, tot extraterestru mă simțeam, dar după câteva zile de la eveniment, am început să simt schimbarea. Îmi era dor de oamenii de la gală, pe care nu i-am revăzut decât parțial la gala din acest an, însă am cunoscut alții noi, la fel de minunați.
Despre Spring SuperBlog 2017, pot să spun că mi-a adus mai multe bucurii: am fost pe locul 9 din 151 de bloguri înscrise, am câștigat două premii și am avut plăcerea să vizitez Mamaia și Constanța, unde nu am mai fost. Am fost cazați două zile și două nopți la Hotel Aurora din Mamaia, unde m-a impresionat spiritul plin de viață al gazdei Mery Mambet.
Înainte să povestesc câte ceva despre gală, pot spune că această competiție este, încă, un mister, deoarece în centrul ei sunt oamenii și tu, dar nimic nu este fix, totul este mobil. Tu nu mai ești la fel ca la început, înveți să îți gestionezi angoasa după ce ai primit o notă nefirească pentru tine, dar firească pentru juriu. Înveți să aștepți o zi până faci contestația, înveți să argumentezi, nu mai contează că unora nu le pasă. Ție îți pasă și e de ajuns. Dacă articolul tău e de 100 pentru tine, asta e cel mai important, altfel am fi doar vânzători eficienți. El/ea te-a pierdut și apoi el/ea este pierdut pentru tine. Un carusel de emoții controlate, de euri, care se schimbă, de oameni pe care îi descoperi.
Ediția asta m-am descoperit pe mine, am învățat să gestionez emoții, am încercat să le fiu aproape și studentelor mele din competiție - Larisa și Alexandra. Ambele au un program încărcat și apreciez efortul lor. Mulțumesc și Alexandrei Verzes pentru ajutorul oferit fetelor la tema despre tinerii NEET, cu care vom participa la Olimpiada Națională de Management.
Pe 5 mai, am plecat cu gașca din Craiova, șase la număr (eu, Larisa, Raluca Brezniceanu, Daniel și soția, Alexandra Călinoiu), alăturându-ni-se încă cinci din București: Georgiana, Ștefan, Emil, Minerva, Alexandra Lazăr. Timpul a trecut relativ repede, ne-am amuzat cu și de Emil. În gara din Constanța, m-am bucurat foarte mult să îl văd pe Radu Țuglea. Am apreciat gestul său, deoarece nu e ușor să ajungi super obosit, cu bagaje și să te întrebi acum ce mijloc de transport iau, unde mă duc, ce fac.
La hotel, ne-am cazat destul de repede. Minerva, reprezentantul Agentiei de traduceri Swiss Solutions, a fost o colegă de cameră minunată. După ce m-am relaxat puțin, am plecat la o plimbare pe plajă cu Raluca B., ne-am făcut niște poze în bătaia vântului și apoi ne-am îndreptat către petrecerea organizată la Hotel Aurora în cinstea noastră. Blogosfera constănțeană era foarte energică, pozele au fost asigurate de Quick Photo Booth Constanta (mulțumesc pentru magneți, sunt colecționară), iar muzica de DJ Michael. Mi-a plăcut să ascult muzica din anii '70, '80, '90, dar, pentru că nu dansez și toată lumea era afară la o țigară, m-am îndreptat către terasă și am schimbat câteva vorbe de duh cu Adrian Găinaru și Dana Afrasinei. Îi mulțumesc și Mihaelei Mușetescu pentru companie, făcându-mă să nu mă simt complet izolată. :)
După o porție de frig pe terasă, calmată de fumul de țigară al superbloggerilor, m-am retras să dorm. A doua zi urma turul prin Constanta, oferit de Diana Slav. Nu am vizitat niciodată Constanța, așa că m-a impresionat cultura acestui oraș. Am reușit să vizitez și Muzeul Mozaicului, în timp ce o parte din grup s-a dus să viziteze moscheea. Cazinoul din Constanța este foarte impresionant, dar m-a cuprins o stare de tristețe pe măsură ce mă apropiam de el. Reclama de la Sony e sublimă. Am făcut poze, ne-am plimbat cu autobuzul descoperit și mă întrebam dacă-i iarnă, regretând că mi-am uitat mănușile la Craiova.
După turul minunat al Dianei și povestea de pe Strada Dianei (am citit Cella Serghi, Panza de paianjen cand eram mica, asa ca a o fost o bucurie sa imi reamintesc povestea), am mers să mâncăm în Portul Tomis la On Plonge, unde priveliștea era minunată, iar compania selectă. I-am acordat Dianei calificativ maxim pe Trip Advisor pentru Constanta Walking Tour.
Prânzul s-a prelungit, noi ne-am mai rătăcit, în cele din urmă am ajuns și la hotel, sa ne pregătim de gală, în 2 minute :) Am luat bilete prin SMS, mulțumim Dianei pt postarea cu sms-ul. Autobuzul ne-a lasat la vreo 20 minute de mers pe jos, asa ca am luat-o prin nisip, admirand Mamaia in extrasezon.
Am ajuns, ne-am echipat repede sa nu o dezamagim pe Claudia si ne-am postat la mese, în asteptarea galei. Mi-a plăcut sa ii aud pe bloggeri spunand cine sunt, ce fac, pentru ca asta e cel mai important. Am vorbit de doua ori, o dată reprezentand-o pe studenta mea, Alexandra Popa, om minunat. Apoi, cand mi-a venit randul. Nu a fost un speech pregatit, asa ca sper ca m-ati inteles. Pesemne ca da, deoarece mi-am incheiat discursul spunand ca sunt mai retrasa si ca nu prea pot initia eu discutia, dupa care am avut placerea sa port niste discutii interesante cu Clarisa Iordache, care a fondat si ONG-ul Eu si Endometrioza, cu Pati Coscai, care mi-a povestit despre minunata sa fiica si Ana-Maria Galeteanu, artist, pedagog si iubitoare de oameni frumosi.
Dupa gala, am iesit un pic in zona plajei, la un pahar de vin, altii la un pahar de vorba. Eu, nefumatoare, tanjeam dupa prezenta fumatorilor, in speranta gasirii unei surse de caldura :) Am schimbat cateva povesti interesante cu Albert si Claudia, dar si cu Raluca, ce oscila intre persoana II singular si plural :)
Am adormit la 3 dimineata, iar a doua zi, am mai mers o data pe plaja sa ne luam la revedere de la mare, toti cei 4 olteni imortalizati in poza facuta de Dan Coscai. In dimineata aceea, am admirat de la balcon cativa cutezatori care faceau gimnastica pe malul marii, dar si statiunea pustie, in cea mai mare parte. Am simtit ceva ce cu greu poti trai in sezon: sentimentul ca iti apartine, ca poti sa te bucuri de plaja, apa, soare, vant si cladiri dezolante in linistea singuratatii tale.
Am plecat dupa autobuz si am mers cu bagajele in spate ... cam prea mult, as spune, dar, am avut surpriza sa il revedem, intamplator, pe Radu Tuglea in autobuz, moment de asemenea imortalizat. O coincidenta simetrica a sosirii si plecarii noastre. In gara, am asteptat vreo 2 ore trenul si am vorbit cu Alexandra Lazar, rascolind prin amintiri mai triste fiecare dintre noi.
Soseste trenul ... citesc cartea lui Maxwell despre cele 21 de calitati ale liderului pe care mi-o imprumuta Alexandra Calinoiu si ma bucur de cele 30 minute intarziere ale Hyperionului, pentru că pot sa imi termin cartea.
Asa ca Superblogul e inca un mister, nu imi stabilesc obiective, nu imi pun articolul in ultima zi sau in ultima ora, pun suflet, dar incerc sa reduc din el, pentru ca prea mult suflet e adesea notat mai prost, desi statisticile sunt bune. Super Blog, o punte cu suflete, masti, emotii, adrenalina, note zburand deasupra capetelor, muzica in noapte si valuri izbind tihnit in mintea-mi agitata.
Atunci când mi-am fixat acest serial în lista de must see, nu m-am documentat foarte mult. A fost suficient să văd genul (drama, fantasy) și distribuția. Sunt fană Ian McShane, de când l-am văzut în Ray Donovan și John Wick. Nu m-am uitat la trailere, nu am citit cartea, deși acum asta e tot ce îmi doresc ....
Pe 27 aprilie, am fost invitat să particip la degustarea de vin organizată de Asociatia Bloggerilor Olteni si DictionarCulinar.ro. Vinurile au fost oferite de Crama Mennini, iar locatia a fost una superba, chiar la intrarea in Parcul Romanescu - Terasa Planter's.
Dintre cele patru combinatii, mi-au placut vreo 3, dar o sa vorbesc despre a doua.
A doua combinatie a fost Sauvignon Blanc + Tamaioasa Romaneasca si, respectiv, Emmentaler Delaco si struguri albi. Vinul a fost parfumat, adica am simtit imediat aroma de tamaioasa romaneasca. Desi nu sunt un expert in ale vinului, am trait la tara, langa viile de la Vanju Mare, Orevita Mare, Mehedinti. Am simtit, totodata, ca vinul este unul mai tare (am afla de la Ancuta Capatina, reprezentantul regional al cramei, ca are undeva in jur de 13 grade alcoolice). Aroma si gustul erau, cumva diferite si creau un echilibru perfect, intre ele, dar si cu Emmentaler-ul.
Mi-a placut foarte mult Emmentaler Delaco, pentru ca era intens, puternic si cu o textura chewy, daca-mi este permis englezismul. Savoarea lui, impreuna cu strugurii albi si vinul de la Mennini au creat o combinatie interesanta pentru papilele gustative. Emmentaler-ul este doar aparent simplu, pentru ca, savurat incet, ii simti intensitatea crescand.
Seara a fost una reusita, in compania unor oameni frumosi. Ancuta a facut o asociere la un moment dat intre vin si frumusetea oamenilor si cred ca are dreptate. Oamenii care savureaza vinul, il degusta, il simt si nu doar il beau, sunt oameni adunat impreuna printr-o poveste - povestea vinului, care dezleaga limbile. Si pentru ca sunt grafician, am admirat bannerul de la Mennini, cu Stelle di Mare, mi-a placut simplitatea lui si mesajul transmis, care ma ducea cu gandul la Frizzante Rose-ul servit la prima combinatie.
La finalul degustarii, am votat fiecare varianta lui, ritual care uneste oamenii prin zambet si ludic. E frumos sa le privesti chipurile zambind, in timp ce extrag un castigator sau isi primesc premiu. Asta pentru ca vinul este despre oameni si zambet.
