Spring SuperBlog 2017 - încă un mister

Particip de trei ediții, sunt finalistă a treia oară, am câștigat trei probe (Farmec în Spring SuperBlog 2016, Swiss Solutions în Spring SuperBlog 2017 și momondo în Spring 2017). Prima oară am participat pentru a mă provoca, intrând în competiție la jumătatea ei și recuperând toate probele pentru a deveni finalistă. A fost un exercițiu de voință, am fost pe locul 103, dar finalistă. Nu am participat la gală, pentru că nu părea să aibă sens, mă simțeam un extraterestru, toată lumea părea să cunoască pe toată lumea ... erau mulți nervi, mult stres, eu eram fericită pe locul meu, pentru că nu aveam nimic de pierdut. 

A trecut primăvara și a venit ediția de toamnă, unde am vrut să simt competiția de la început, să văd cum mă transform. În plus, îmi promisesem să vin și la gală, să simt toată experiența. Am terminat pe locul 11, nu am câștigat nicio probă, dar m-am bucurat foarte mult de premiul de la RAO, deoarece cărțile sunt marea mea dragoste. A venit gala, tot extraterestru mă simțeam, dar după câteva zile de la eveniment, am început să simt schimbarea. Îmi era dor de oamenii de la gală, pe care nu i-am revăzut decât parțial la gala din acest an, însă am cunoscut alții noi, la fel de minunați. 

Despre Spring SuperBlog 2017, pot să spun că mi-a adus mai multe bucurii: am fost pe locul 9 din 151 de bloguri înscrise, am câștigat două premii și am avut plăcerea să vizitez Mamaia și Constanța, unde nu am mai fost. Am fost cazați două zile și două nopți la Hotel Aurora din Mamaia, unde m-a impresionat spiritul plin de viață al gazdei Mery Mambet.

Înainte să povestesc câte ceva despre gală, pot spune că această competiție este, încă, un mister, deoarece în centrul ei sunt oamenii și tu, dar nimic nu este fix, totul este mobil. Tu nu mai ești la fel ca la început, înveți să îți gestionezi angoasa după ce ai primit o notă nefirească pentru tine, dar firească pentru juriu. Înveți să aștepți o zi până faci contestația, înveți să argumentezi, nu mai contează că unora nu le pasă. Ție îți pasă și e de ajuns. Dacă articolul tău e de 100 pentru tine, asta e cel mai important, altfel am fi doar vânzători eficienți. El/ea te-a pierdut și apoi el/ea este pierdut pentru tine. Un carusel de emoții controlate, de euri, care se schimbă, de oameni pe care îi descoperi. 

Ediția asta m-am descoperit pe mine, am învățat să gestionez emoții, am încercat să le fiu aproape și studentelor mele din competiție - Larisa și Alexandra. Ambele au un program încărcat și apreciez efortul lor. Mulțumesc și Alexandrei Verzes pentru ajutorul oferit fetelor la tema despre tinerii NEET, cu care vom participa la Olimpiada Națională de Management. 

Pe 5 mai, am plecat cu gașca din Craiova, șase la număr (eu, Larisa, Raluca Brezniceanu, Daniel și soția, Alexandra Călinoiu), alăturându-ni-se încă cinci din București: Georgiana, Ștefan, Emil, Minerva, Alexandra Lazăr. Timpul a trecut relativ repede, ne-am amuzat cu și de Emil. În gara din Constanța, m-am bucurat foarte mult să îl văd pe Radu Țuglea. Am apreciat gestul său, deoarece nu e ușor să ajungi super obosit, cu bagaje și să te întrebi acum ce mijloc de transport iau, unde mă duc, ce fac. 

La hotel, ne-am cazat destul de repede. Minerva, reprezentantul Agentiei de traduceri Swiss Solutions, a fost o colegă de cameră minunată. După ce m-am relaxat puțin, am plecat la o plimbare pe plajă cu Raluca B., ne-am făcut niște poze în bătaia vântului și apoi ne-am îndreptat către petrecerea organizată la Hotel Aurora în cinstea noastră. Blogosfera constănțeană era foarte energică, pozele au fost asigurate de Quick Photo Booth Constanta (mulțumesc pentru magneți, sunt colecționară), iar muzica de DJ Michael. Mi-a plăcut să ascult muzica din anii '70, '80, '90, dar, pentru că nu dansez și toată lumea era afară la o țigară, m-am îndreptat către terasă și am schimbat câteva vorbe de duh cu Adrian Găinaru și Dana Afrasinei. Îi mulțumesc și Mihaelei Mușetescu pentru companie, făcându-mă să nu mă simt complet izolată. :)

După o porție de frig pe terasă, calmată de fumul de țigară al superbloggerilor, m-am retras să dorm. A doua zi urma turul prin Constanta, oferit de Diana Slav. Nu am vizitat niciodată Constanța, așa că m-a impresionat cultura acestui oraș. Am reușit să vizitez și Muzeul Mozaicului, în timp ce o parte din grup s-a dus să viziteze moscheea. Cazinoul din Constanța este foarte impresionant, dar m-a cuprins o stare de tristețe pe măsură ce mă apropiam de el. Reclama de la Sony e sublimă. Am făcut poze, ne-am plimbat cu autobuzul descoperit și mă întrebam dacă-i iarnă, regretând că mi-am uitat mănușile la Craiova. 

După turul minunat al Dianei și povestea de pe Strada Dianei (am citit Cella Serghi, Panza de paianjen cand eram mica, asa ca a o fost o bucurie sa imi reamintesc povestea), am mers să mâncăm în Portul Tomis la On Plonge, unde priveliștea era minunată, iar compania selectă. I-am acordat Dianei calificativ maxim pe Trip Advisor pentru Constanta Walking Tour. 

Prânzul s-a prelungit, noi ne-am mai rătăcit, în cele din urmă am ajuns și la hotel, sa ne pregătim de gală, în 2 minute :) Am luat bilete prin SMS, mulțumim Dianei pt postarea cu sms-ul. Autobuzul ne-a lasat la vreo 20 minute de mers pe jos, asa ca am luat-o prin nisip, admirand Mamaia in extrasezon. 

Am ajuns, ne-am echipat repede sa nu o dezamagim pe Claudia si ne-am postat la mese, în asteptarea galei. Mi-a plăcut sa ii aud pe bloggeri spunand cine sunt, ce fac, pentru ca asta e cel mai important. Am vorbit de doua ori, o dată reprezentand-o pe studenta mea, Alexandra Popa, om minunat. Apoi, cand mi-a venit randul. Nu a fost un speech pregatit, asa ca sper ca m-ati inteles. Pesemne ca da, deoarece mi-am incheiat discursul spunand ca sunt mai retrasa si ca nu prea pot initia eu discutia, dupa care am avut placerea sa port niste discutii interesante cu Clarisa Iordache, care a fondat si ONG-ul Eu si Endometrioza, cu Pati Coscai, care mi-a povestit despre minunata sa fiica si Ana-Maria Galeteanu, artist, pedagog si iubitoare de oameni frumosi. 

Dupa gala, am iesit un pic in zona plajei, la un pahar de vin, altii la un pahar de vorba. Eu, nefumatoare, tanjeam dupa prezenta fumatorilor, in speranta gasirii unei surse de caldura :) Am schimbat cateva povesti interesante cu Albert si Claudia, dar si cu Raluca, ce oscila intre persoana II singular si plural :)

Am adormit la 3 dimineata, iar a doua zi, am mai mers o data pe plaja sa ne luam la revedere de la mare, toti cei 4 olteni imortalizati in poza facuta de Dan Coscai. In dimineata aceea, am admirat de la balcon cativa cutezatori care faceau gimnastica pe malul marii, dar si statiunea pustie, in cea mai mare parte. Am simtit ceva ce cu greu poti trai in sezon: sentimentul ca iti apartine, ca poti sa te bucuri de plaja, apa, soare, vant si cladiri dezolante in linistea singuratatii tale. 

Am plecat dupa autobuz si am mers cu bagajele in spate ... cam prea mult, as spune, dar, am avut surpriza sa il revedem, intamplator, pe Radu Tuglea in autobuz, moment de asemenea imortalizat. O coincidenta simetrica a sosirii si plecarii noastre. In gara, am asteptat vreo 2 ore trenul si am vorbit cu Alexandra Lazar, rascolind prin amintiri mai triste fiecare dintre noi. 

Soseste trenul ... citesc cartea lui Maxwell despre cele 21 de calitati ale liderului pe care mi-o imprumuta Alexandra Calinoiu si ma bucur de cele 30 minute intarziere ale Hyperionului, pentru că pot sa imi termin cartea. 

Asa ca Superblogul e inca un mister, nu imi stabilesc obiective, nu imi pun articolul in ultima zi sau in ultima ora, pun suflet, dar incerc sa reduc din el, pentru ca prea mult suflet e adesea notat mai prost, desi statisticile sunt bune. Super Blog, o punte cu suflete, masti, emotii, adrenalina, note zburand deasupra capetelor, muzica in noapte si valuri izbind tihnit in mintea-mi agitata. 

Speech-ul meu - minutul 9

Sper ca sunteti toti bine, oriunde v-ati afla! :)

SuperBlog 2016 si un extraterestru mai adaptat

Scriam în primăvară că sunt un extraterestru prin Spring SuperBlog, asta pentru că am aflat târziu de concurs, m-am înscris la jumătatea lui, am trecut de 500 de puncte penalizare, dar voiam să fiu finalistă și sunt încăpățânată, ca orice Capricorn, care se respectă :)

Sentimentul de extraterestru (outsider) se datora doar mie, nu oamenilor din SuperBlog, minunați de altfel. Nu știam că urmează o probă cu extratereștri în competiția din toamnă, iar răspunsul juriului de la proba Arrival (că articolul meu s-a numărat în top 10 articole preferate) m-a făcut mai fericită decât nota. 

În orice caz, să revin. Am început competiția din toamnă, înscriindu-mă în prima zi (1 septembrie), o zi care înseamnă mai mult pentru mine. E o zi în care cu ajutorul Claudiei, Cristinei Lincu, am reuși să fac o faptă bună: căutam un copilaș din București care să meargă la Noaptea Muzeelor, la Antipa și am dat de Luca. Mai multe, găsiți în articolul meu de înscriere. 

Nu știu dacă Luca a fost cu noroc, dar m-am plasat pe locul 11. Înainte de contestațiile unor colegi din competiție, eram pe 9. Eu le epuizasem pe toate, deși aș fi vrut și eu să contest 1-2 note :) Pentru cei care nu știu, avem dreptul la 3 contestații pe toată perioada celor 24 probe. 

Locul 11 din 149 concurenți este OK. Poate puteam și mai bine, dar la ultima probă Answear am luat cea mai mică notă de la ei (85), pentru că eram în toiul pregătirilor cu fetele mele la Olimpiada Națională de Management. Faptul că ele au luat premiu acolo m-a făcut să nu simt deloc tristețe, ba chiar am primit nota senină :)

  

Impresii, sugestii și recomandări legate de competiție

Apreciez munca organizatorilor foarte mult, îi felicit pentru tot ceea ce fac. Ca sugestii, pot face câteva, dar nu bag mâna în foc că ei nu știu mai bine decât mine: un număr de 4 contestații măcar în toamnă, e o diferență ca număr de probe între Spring SuperBlog și (Autumn) SuperBlog și o definire mai clară, în regulament, a ceea ce înseamnă creativitate și implicit în baremul fiecărei probe. 

M-am întrebat la un moment dat dacă nu ar exista posibilitatea ca textul să fie notat în blind, iar partea tehnică (linkuri, aspect blog etc) să fie notată de parteneri și nu de juriu. O idee creață! 

Știu că în regulament, scrie să nu ștergi articolele un an, dar nu am găsit nimic despre modificare lui. 

Mi-au plăcut probele, cerințele, înțeleg și juriile și vreau să le mulțumesc celor care mi-au apreciat stilul literar (majoritatea articolelor sunt povești): Farmec (2 probe cu 99 de puncte), care ne-a dat și un mic premiu la Gală; Ryanair și CND (97 puncte), Residence Hotels (proba cu restaurantul), Swiss Solutios (95) unde am scris cu emoție despre oameni dragi, care nu mai sunt (o campanie CSR pt terapie de grup adresată celor afectați de această maladie), Conectica, Edotec, SanoVita și Answear, la proba cu denimul (fiecare cu 95). Și la Olla am luat 94, cu o poveste despre flori și oameni. La Colop am luat 86, cu o poveste dragă mie despre o ștampilă, o fetiță și un Crăciun :)

În orice caz, notele nu spun nimic, am luat note mari unde nu îmi plăcea cum am scris și note mici unde am pus suflet. Așa că e o chestie de subiectivitate și apreciez asta prin prisma celor 9 ani de vechime în învățământul academic. 

Să tragi concluzii nu e așa important, pentru că unele jurii vor reclamă, altele nu vor sau cel putin nu pe față, alții vor ceva anul ăsta, dar altceva la anul, așa că tot ceea ce este important este în tine. Tu, blogger, superblogger, hater, rinocer, arinocer, om sau neom sau ce specie ai fi, poate doar un extraterestru, ești MINUNAT și extraordinar și nu trebuie să lași pe nimeni să îți sugereze altceva. 

Pentru jurii, am doar un sfat: perfecționați-vă stilul de notare, fiți și voi mai buni și răspundeți creativ la contestații. Posibil ca bloggerul creativ la probă să trântească o contestație lipsită de creativitate, dar răspunde-i creativ și nu uita cât de minunat este OMUL. Răspunde-i și simte-l. 

Impresii despre colegi și Gală

Pe grup, am devenit mai puțin alien, am început să vorbesc mai mult, adică să mă bag în seamă. Adesea, mă băgam singură, dar, spre final, când se apropia gala, m-am hotărât să vin. Se spune că e bine să ieși cât mai mult din zona de confort, așa că eram hotărâtă să văd cât de rău se poate simți alienul din mine acolo. 

Nu înțelegeam și nici acum nu înțeleg anumite chestii, dar se datorează mie, nu celorlalți. Nu înțeleg de ce să pui articolul în platformă la 23:59. Nu înțeleg și pace, mai ales când ediția asta, a mers așa prost platforma. De teama că te va copia careva? Oricum ai fost primul și copiatul ideii ar fi plagiat. A fost așa de imprevizibilă notarea la multe probe, încât de ce ai copia pe careva și, apoi, majoritatea recunosc pe grup că nu citesc colegii în timpul competiției. Deci? 

Apoi, nu înțelegeam faza cu gala și cu bloggerul partener. Partener dar ce face? Susține SuperBlog. Bun, dar sunt mulți care susțin și nu sunt. Gala - petrecere, bla bla, bla. 

Spun asta, pentru că nu am fost la banchete, ale mele sau studenților niciodată, nici la petreceri de Crăciun sau alte chestii sociale sau fancy. Nu îmi place. Îmi place muzica, dar nu și dansul. Prefer să vorbesc cu oamenii, să îi ascult. Din păcate, fac rareori primul pas, pentru că am un sentiment al penibilului. De exemplu, la Gală, am salutat-o pe Dana Maria, dar mi-a răspuns și atât. Am mai pupat-o la plecare, cu regretul că nu am vorbit mai mult și am și visat-o :) Nu, nu m-am îndrăgostit, deși orice e posibil. 

Am venit la gală, pentru că eram mai mulți blogolteni care veneam și am prins avânt. Îi mulțumesc studentei mele, Larisa Mustață , care s-a înscris în competiție la recomandarea mea și sunt tare mândră de ea. M-a bucurat să vorbim pe tren, mi-a fost dragă și am făcut și o scurtă plimbare pe lângă hotelul Arc de Triomphe, unde am fost cazate. 

 

Vedeam pe grup cum bloggerii regretau că nu vin alți bloggeri la gală și eu mă întrebam, dar eu pentru cine sau de ce vin? Claudia, amabilă, zicea ca e musai sa vin, etc., motiv pentru care am surprins-o la gală cu un cadouaș - Diana Krall. 

În fine, ideea e că Mihaela Roxana Vasilescu a zis că abia așteaptă să mă cunoască, la care, eu, în spatele monitorului prăfuit al laptopului, eram: Pe mine, dar de ce? Și recunosc, că a venit la mine în vreo două rânduri să vorbim, ceea ce apreciez și apoi, dimineața, la plecare, am mai schimbat câteva cuvinte. Am citit o chestie în articolul ei despre SuperBlog, că face colecție de oameni. Înțeleg sentimentul și deși expresia poate părea la prima citire ciudată, e frumos să faci colecție de oameni frumoși și să fii și tu parte a propriei colecții sau a colecțiilor altor oameni. 

M-am bucurat să găsesc și câțiva capricorni, unii mai ciudați, alții mai puțin ciudați (am reconsiderat): Daniela Crudu și Cătălin Adam. Am descoperit chiar că sunt din același oraș cu Daniela, lume mică. Și după speech-ul meu lung de la Gală (vreo 6 minute), am aflat că unii oameni chiar m-au ascultat. Am așteptat și eu înregistrarea să mă aud, că eram puțin plecata când țineam speech-ul, am văzut că am făcut oamenii ciudați, în public, dar deh, nu toți capricornii sau bloggerii au țiglele pe casă, deci eram între noi. 

Mai jos, la 1:17:00, aveți și speech-ul meu :)

Mulțumesc pentru cuvintele de apreciere post gală și post speech Mihaelei Vasilescu, Mihaelei Musetescu (cu care am interacționat și la gală, ea venind la mine, ceea ce apreciez mult), Lilianei Șerban (cu care am schimbat 5 minute minunate de vorbă în holul hotelului, la plecare), Monicăi Liuță pentru mesajul emoționant scris în privat (și cred că ea mi-a zis să iau loc pe scaun, la poza de grup:)), Ianoliei cu care am stat la povești în cameră până la 1 noaptea, în timp ce jos se savura tortul (și nu regret, momentele acelea au fost mai dulci și prețioase decât orice desert), lui Daniel Botea pt minunatele poze, lui Emil, care m-a lăsat fără grai câteva zeci de minute atunci când am ajuns (te declari hater, narcisist, dar tot nu îmi dai impresia), Minervei Lăcătușu pentru agenda Swiss. 

Sper ca nu am uitat pe nimeni. Sunt o persoană sociabilă, dar asocială :) Adică mi-e greu să fac primul pas. Mi-aș fi dorit mai multe poze cu unii dintre voi, dar vă am în suflet. Și sunt semi-convinsă că e o chestie faină gala :) adică trebuia să îmi fac o călătorie cu Uber, ca să primească Emil cadou o alta, tot a fost ziua lui pe 29 :)

Mulțumesc RAO, pentru voucherul de 30 lei, mi-am ales cărțile din varianta 2, pe care le găsiți în articolul meu.  Mulțumesc Farmec și SanoVita pt surprizele de la gală, precum și Swiss Solutions.

Personaje: Emil, Minerva și myself :) Sursa: Daniel Botea

Sursa: Amelia Tuță, pupici :)

#oamenifrumosi