Create pentru iubire

Era primul an în sistemul de învățământ, luasem primul salariu și primisem și o primă de relocare. Eram entuziasmată și voiam să fac shopping. Am dat o raită pe site-ul prietenilor mei de la Answear și eram pregătită să îmi cumpăr o ținută completă. Primesc un telefon și sunt anunțată că echipa de studenți îndrumată de mine s-a calificat la faza națională, care va avea loc înainte de Crăciun, la Poiana Brașov. 

Munte, zăpadă, magie de Crăciun ... mai lipsea doar ținuta care să mă facă să mă simt confortabil, plăcut și să fie tandră cu mine. Da, unele haine au acest dar: când le porți, le simți tandrețea ... sau poate sunt eu prea romantică. 

Am început cu o cămașă. Cea pe care o cautam nu trebuia să fie nici prea sobră, dar nici prea colorată. Toată lumea mă confundă cu o studentă, ceea ce nu îmi displace :) Am găsit o cămașă din colecția G-Star Raw, care m-a atras prin simplitate, dar și prin calitatea materialului și gulerul clasic. 

Sursa: Answear

Apoi, îmi doream o pereche de blugi, care să se potrivească și cu această cămașă. Am găsit o splendidă pereche Trussardi Jeans, mulați, cu talia joasă, din material elastic și cu niște abraziuni decorative, care le dau un aspect inedit. 

Sursa: Answear

Urma geaca: era alegerea ușoară, pentru că ador gecile din piele sau imitație de piele, de tip biker. Însă, deși credeam că va fi simplu să aleg, am găsit o mulțime de modele, care m-au atras, încât le-aș fi comandat pe toate, dacă bugetul meu nu ar fi fost limitat. Așa că m-am decis asupra unei geci scurte din colecția Wrangler, neagră, cu fason drept. Gulerul ridicat m-a ajutat în luarea deciziei, deoarece îi dă un aer romantic. 

Sursa: Answear

Pentru o pată de culoare și veselie, mi-am ales și un fular împletit de la Levy's, roșu, din tricot gros. Mai lipseau niște cizme sau ghete drăguțe și ținuta completă era gata. Am găsit niște cizme Tommy Hilfiger, cu talpă plată, îmblănite, din piele naturală, cu fermoar. În opinia mea, acestea sunt atributele cizmelor perfecte, adică fără toc și călduroase :) Niciodată nu am putut să merg pe tocuri, deși admir modelele cu toc. Sunt feminine. 

 

Sursa: Answear

Eram foarte mândră de ținuta mea. Când au ajuns hăinuțele, am făcut parada modei prin casă, având ca admiratoare fata din oglindă. Mai urma concursul de la Poiana Brașov. A fost minunat! Fetele mele au prezentat o temă foarte drăguță despre mișcarea feministă în marketing și au luat Marele Premiu. Eram în culmea fericirii! 

Organizatorii ne-au pregătit cina festivă și toată lumea era bucuroasă: dansau și ascultau muzică de Crăciun, iar eu mă simțeam încrezătoare în ținuta mea. Deși profesorii aveau o masă separată de cea a studenților, eu mă apropiasem foarte mult de fete și preferam să stau cu ele, deoarece mă simțeam mai în largul meu acolo. Profesorii erau în costume și rochii elegante, în care eu nu m-aș fi simțit bine. Și nu despre asta sunt hainele? Să te facă să te simți bine? 

Am observat toată seara o privire ațintită asupra mea: un profesor de la o altă universitate, ai căror studenți se clasaseră pe locul II. Nu știam dacă mă privește admirativ sau invidios. Eram contrariată ... dar nu știa nimeni că sunt o fată timidă, acolo eram cine voiam să fiu, iar hainele noi și adolescentine îmi dădeau o încredere sporită. Așa că m-am ridicat și am profitat de un moment în care el rămăsese singur la masă, pentru a-l aborda. 

Vrei să dansezi? i-am zis pe un ton clar, ceea ce m-a surprins puțin, pentru că, de obicei, vorbesc atât de încet, încât lumea trebuie să mă pună să repet. 

Nu dansez, din principiu, cu studente și nu cred că ți-am permis să mă tutuiești, îmi zice pe un ton ușor agresiv. 

Se ridicase în picioare, pentru a mă domina cu înălțimea sa și a mă intimida, însă nu avea nicio șansă. M-am apropiat de el periculos de mult, în timp ce îi simțeam inima bătând în ritmul muzicii ... i-am mușcat lobul urechii și i-am șoptit că nu sunt studentă, apoi am plecat. 

L-am văzut după aceea, încercând să poarte o conversație cu ceilalți colegi ai lui. Am bănuit că și-a dat seama că sunt profesoara ale cărei studente i-au furat premiul, așa că eram numai un zâmbet. 

În ultima zi, la plecare, aud în spatele meu o voce serioasă:

Îmi pare rău pentru confuzia creată. Dacă îți face plăcere, ești invitata mea de Revelion, în București. 

Iar eu, ușor arogantă, îi zic: Dacă era la Paris, veneam! și îi zâmbesc. 

Vrei să mă provoci? îmi zice râzând. Ok, te invit să petreci Revelionul cu mine la Paris. 

Să văd cum mă simt, îi spun ștrengărește și urc în autocarul, care aproape se pusese în mișcare. Apuc să îi strig: Mă suni și vedem atunci. 

Desigur, știam că nu are numărul meu de telefon, dar voiam să văd până unde merge ca să-l afle :) M-am așezat confortabil pe scaun, îmbrăcată cu geaca mea biker și mângâiată de moliciunea fularului Levy's, în timp ce zâmbetul de pe buze se încăpățâna să rămână acolo. 

Articol creat pentru SuperBlog 2016