Paris, mon amour!

Dintre toate orașele pe care le-am văzut, am rămas cu nostalgia Parisului. 

Poți să mergi în multe locuri din țară sau străinătate, dar eu îți recomand pentru o vacanță Parisul. Dacă nu ai fost, e musai, dacă ai fost, e imposibil să nu ai deja nostalgia în sânge, ca mine. Vă recomand un city break.  

Pentru o călătorie la Paris, eu am ales avionul, ajungi în aproximativ două ore, este confortabil și se pretează mai bine unui city break. Mie îmi place foarte mult să stau la aer, în natură, pe străzi. Desigur, e frumos să te cațeri în Turnul Eiffel sau să admiri opere de artă la Luvru, dar nu vei simți cu adevărat Parisul decât dacă te plimbi pe străzile înguste, te oprești să bei o cafea la măsuțele puse în mijlocul trotuarului, stai în Champ du Mars pe iarbă și savurezi o baghetă franțuzească și un vin (sau un suc, dacă nu bei alcool).

Când am fost în Paris, am găsit cazare la un hotel de trei stele, la 10 minute de mers pe jos de Turnul Eiffel. Nu fusesem niciodată în acest oraș, dar aveam GPS și lecțiile făcute. În cel mai rău caz, te uitai după turn și Sena și ajungeai la hotel. Am avut și peripeții, dar plăcute. Deoarece am vrut să respir Parisul, nu am folosit deloc mijloace de transport în comun, astfel că, de la Turnul Eiffel la Sacre Coeur, în Montmartre, am mers pe jos. Dar a meritat.

M-a impresionat foarte mult și muzeul Armelor, unde se află mormântul lui Napoleon Bonaparte. Deși îmi propusesem să nu îmi petrec ziua închisă într-un muzeu, nu am putut să nu mă opresc să admir frumusețea armelor și costumelor din diverse perioade.

O altă amintire de neuitat este legată de prima seară în care am ajuns, nu era weekend, nu era sărbătoare, dar Turnul Eiffel s-a aprins ca un brad de Crăciun la ora 9 seara. Știam că este luminat, dar licărea intermitent, asemeni instalației din bradul de Crăciun. Nu știu de ce, pentru că în serile următoare nu a mai fost așa. Dar atunci, mă uitam pur și simplu în sus, fascinată, minunată și nu îmi venea să plec. M-am uitat în cele din urmă la oamenii din jur, din Champs du Mars, dar nu păreau la fel de fascinați. Probabil îl mai văzuseră și erau obișnuiți, dar pentru mine rămâne una dintre amintirile feerice trăite acolo.

Croaziera pe Sena a costat 14 euro, dar a meritat, a fost un vis frumos

 Știu că mulți vă gândiți că pe lângă Turn, se perindă diverse personaje care cer bani. Nu m-a deranjat nimeni. Am chiar o amintire frumoasă. Era dimineață, ploua și, din depărtare, s-a apropiat de noi o fată. Părea de etnie rromă, dar vorbea foarte bine engleza (am admirat asta), era politicoasă și chiar dacă am donat ceva pentru o chestie fictivă, m-a întrebat de unde sunt (i-am spus România) și în momentul ăla, am simțit o complicitate între noi, o empatie. Deși mi-a spus că e din Bosnia, când a auzit România, ochii i-au licărit și a trimis un sărut în aer către mine. Poate vi se pare banal, dar m-a impresionat cumva, era sinceră și cred că e frumos să iubim oamenii din jur, să îi privim mai atent și să ne bucurăm de prezența lor.

Am iubit Parisul în acele trei zile, dar nu muzeele și turnurile înalte mă fac să visez să ajung iar acolo, ci oamenii: bucătarul de la Bistro Dupleix, care ne spunea Champagne, Romantique, Tour Eiffel, sau Aldo de la o pizzerie italiană, care mi-a zis Princess și mi-a spus că a fost la Cluj și știe câteva cuvinte în limba română (Te iubesc, Mulțumesc), fata din Bosnia sau România, care a simțit o fraternitate culturală, vânzătorii din magazine sau chelnerii, care se bucurau că ziceam Bonjour și Merci.

Mergi la Paris și iubește-l, așa cum doar tu știi să o faci, călătorule plin de mistere! 

Acest articol reflectă emoțiile trăite de mine acum doi ani, când nici ploaia nu m-a oprit din a vizita Parisul pe jos.