Se apropia ziua mea și tot ce îmi doream era o casă. Trăisem o viață la bloc, făcusem suficiente economii și voiam să îmi construiesc o casă de la zero. Știam că era mult de muncă, dar, cu ajutorul unor specialiști, urma să ajung la casa ideală, cel puțin pentru mine. Visam cu ochii deschiși la o căsuță liniștită, în care să nu mă deranjeze nimeni. Amicul meu mi-a spus că pot apela cu încredere la echipa AIA Proiect, care se ocupă cu proiectarea caselor și oferă suport pe toată perioada de realizare a proiectului. În plus, au un
evaluator ANEVAR, care poate, în orice moment, să evalueze construcția realizată.
Discutând cu el, am realizat că are dreptate; aveam de gând să merg pe mâna lui și a celor de la AIA Proiect, dar, înainte de asta, trebuia să am o discuție serioasă cu mine, pentru a afla ce îmi doresc cu adevărat de la căsuța mea. Cum să arate? Câte etaje, ce suprafață, cu grădină, curte sau alte anexe? În ultimii ani, învățasem să meditez pentru a-mi calma gândurile și bătăile inimii. Una dintre tehnicile de meditație se bazează pe vizualizare. Să te vezi în situația respectivă, să urmărești cum te simți, ce gândești...
M-am așezat confortabil pe podea și am închis ochii, începând să visez la proiectul meu. Știam că AIA Proiect poate să îmi pună la dispoziție
proiecte case tip, din care aș putea alege, dar doream un
proiect de casă presonalizat și adaptat celor mai puternice dorințe și visuri ale mele. Mi-am lăsat gândurile să zboare în direcția casei mele.
Aveam norocul să am deja un teren într-o stațiune montană și întotdeauna iubisem muntele. Nu, nu știu să practic niciun sport de iarnă, dar ador să merg pe jos, să obosesc, să mă plimb, să privesc brazii, cerul, soarele, văcuțele care pasc libere. Încep să respir relaxat și să vizualizez că sunt acolo...
M-am trezit și m-am ridicat din pat, apropiindu-mă de geamul care dădea înspre pădure. Am tras aer în piept și am simțit cum plămânii cunosc noua senzație a unui aer diferit de cel din marele oraș. Am lăsat vântul cald al dimineții și soarele să îmi mângâie chipul brăzdat de riduri.
Am coborât la parter și am intrat în bucătărie să îmi prepar un ceai verde cu scorțișoară. Aștepând apa să fiarbă, l-am zărit pe prietenul meu, 3 Lăbuțe, pe care l-am adoptat din prima zi a sosirii mele aici. Doar eu și el, în această căsuță feerică. Lucrurile simple te fac cel mai fericit și, îndeosebi, întoarcerea la natură. Ceaiul este gata și îl iau cu mine în curte. Ador să am o curte, doar a mea, mă simt de parcă aș avea propriul meu parc. Cățelul mă vede și îmi atinge tandru trupul. Îi întorc gestul și îi dau să mănânce, apoi mă așez pe iarbă. Cu spatele la casă, îmi privesc foișorul construit pe iaz. E un foișor vintage, din lemn, în care îmi place să citesc și să ascult insectele, greierii, păsările sau lătratul lui 3 Lăbuțe. Din foișor, pot vedea căsuța mea din turtă dulce, metaforă a gustului, aromei și senzației de fericire copilărească, ce mă încearcă de fiecare dată când realizez că mi s-a îndeplinit un vis. Vecinii sunt prea departe ca să mă deranjeze, dar suficient de aproape dacă vreau să îi vizitez. De altfel, sunt prieten bun cu Nea Petre, care are vreo 6 văcuțe, pe care le admir zilnic cum pasc liniștite, mișcându-și clopoțeii de la gât.
Pasiunile mele sunt cititul, natura și meditația, astfel încât, o mare parte din timp îl petrec afară, dacă vremea îmi permite. Dacă plouă și este cald, mă retrag în foișor, iar dacă este prea frig sau ninge, mă îndrept spre marea bibliotecă pe care o am la parter. Am creat-o într-o atmosferă daneză, punând în practică un concept tipic celor mai fericiți oameni de pe planetă – hygge. Conceptul este intraductibil în limba română, dar este similar cu termenii din limba engleză hominess sau cosiness. Cu alte cuvinte, fotoliile și canapelele au pleduri călduroase, lumânările parfumate creează o ambianță intimă, iar ceaiul verde nu lipsește. Din bibliotecă, pot zări sera pe care am creat-o. Este mică, dar în concordanță cu dragostea mea recentă pentru plante. Am devenit vegan și îmi place să cultiv diverse plante aromatice, fructe sau legume, care să îmi delecteze papilele gustative. Îmi place să iau frunzele și să le frec între palme, apoi să închid ochii și să mă simt transportat într-o țară asiatică. Să culeg căpșuni și să le simt sucul roșu pe buzele-mi uscate.
În mijlocul bibliotecii, mă întind adesea pe jos, cu picioarele încrucișate și încep să meditez, exprimându-mi, pentru început, recunoștința pentru că sunt și am fost, pentru 3 Lăbuțe, pentru foișorul și iazul pe care pot să îl privesc, pentru libelulele care dansează în fiecare zi în fața mea ca într-un ritual străvechi, pentru biblioteca mea hygge și sera de arome și senzații, pentru pădurea pe care o inspir în fiecare dimineață, pentru Nea Petre și văcuțele cu clopoței, pentru că văd, aud și simt și îmi doresc. Visez și vizualizez...
Deschid ochii și încă simt mirosul trandafirilor din seră... Îl sun pe amicul meu și îl întreb dacă putem programa o vizită la AIA Proiect pentru casa mea hygge. La capătul firului, se aude Alex, trezit din somn, întrebând buimac ce mai e și asta.
Îmi pun un zâmbet uriaș pe chip și fredonez versurile You’re Never Fully Dressed Without a Smile. Sunt fericit și AM o casă.
***Exercițiu de imaginație pentru SuperBlog 2017
