Visând la mare

Aveam 5 ani când am fost cu părinții la mare prima oară. Pentru fiecare dintre noi, marea înseamnă ceva ... ne aduce aminte de ceva ce vrem să retrăim ... poate de momentul acela de pură inocență în care stăteai în nisip toată ziua și te jucai cu alți copii. 

Asociez marea cu inocența copilăriei, pentru că oamenii sunt dezinhibați acolo, se simt liberi. Vezi oameni cu trupuri mai puțin lucrate sau oameni în vârstă, vezi diverse trupuri, diverse forme și culori și le iubești. Te iubești pe tine. Încetezi să mai fii atât de critic. Oricum sunt atâția oameni la mare, încât ar fi absurd să crezi că nu au altceva de făcut decât să stea cu ochii pe tine și micile sau marile tale defecte. 

Anul acesta, vreau să îmi petrec ziua de naștere la Mamaia. Vreau să retrăiesc o parte a copilăriei, aceea fără griji. Să nu știu ce zi este, ce oră, să mă regăsesc în liniștea dimineții și frumusețea răsăritului pe plajă. Nu sunt impulsiv de felul meu, dar vreau să fiu spontan, nebun și fericit ... ca la 20 ani, cum zic tipii din Voltaj. Mă chinui de câteva ore să găsesc o ofertă de hotel cu piscină. Mă simt lipsit de inspirație, așa că iau o pauză și dau drumul la radio. Îl aud pe Chirilă cum urlă Perfect fără tine și simt adrenalina cum mă inundă. 

Îmi ascult instinctul și fac rezervare la Hotelul Aurora din Mamaia. Îmi place că are restaurant, este aproape de plajă și ai garantată distracția la piscină. E ciudat că în momentul rezervării, am trecut doi adulți, deși nu sunt într-o relație și voiam să merg singur. 

Au trecut repede lunile până la ziua mea. Am ajuns la hotel și am rămas plăcut surprins de zâmbetul cald al celor de la recepție. Nu știu de ce am continuat să spun că partenera mea va veni zilele următoare. Nu era nicio parteneră și nici nu aveam chef de toanele vreunei domnițe. Mă tolănesc în patul confortabil și încerc să închid ochii puțin. Primele amintiri mă învăluie o dată cu mirosul sărat care vine dinspre balcon ... deschid ochii și zâmbesc ca un copil la vederea culorilor de alb și albastru în care este decorată camera. Mintea mea de craiovean se duce cu gândul la versurile lui Tudor Gheorghe  - O iubire alb-albastră. 

Mă simt ca acasă, mă simt familiar ... am cinci ani și mama mă strigă: Alex, mai stăm 10 minute ... Mă trezesc cu o poftă nebună să mă plimb. La recepție, mă întâmpină o altă domnișoară și mă întreabă dacă mă poate ajuta. Îmi prezintă facilitățile hotelului, iar piscina și restaurantul par atractive. Îi spun că îmi place foarte mult camera și așa aflu că hotelul a fost renovat și modernizat în 2008. Îmi dă niște pliante în care văd principalele atracții din Mamaia, așa că decid să mă aventurez puțin. 

Hoinăresc prin stațiune și, spre seară, aleg să fac o călătorie cu telegondola. Nu îmi place înălțimea, dar de ziua mea vreau să-mi înfrunt temerile. Lângă mine, o fată la vreo 23-25 de ani mă scrutează cu privirea și se lipește de mine. Simt că nu am aer, dar nu îi zic nimic ... mă bucur când ies afară și îmi continui plimbarea în aerul plăcut al serii. Sentimentul că cineva mă privește nu îmi dă pace. Mă întorc și o văd: fata din telegondolă. 

O întreb dacă o ajut cu ceva, iar ea începe să vorbească repede ... Mă întreabă dacă îi dau telefonul să își sune părinții. I-l dau și ea formează un număr. Vorbește cu mama ei și îndreaptă camera către mine. În momentul acela, mă blochez ... o aud cum îi spune mamei că sunt prietenul ei, că e bine că m-a întâlnit, că i s-a furat bagajul în tren ... 

În cele din urmă închide, iar privirea mea supărată o face să roșească. Îmi spune că nu voia ca mama ei să își facă griji, apoi îmi dă telefonul și se îndepărtează grăbită ... îmi pare rău că am fost dur, o prind din urmă și o întreb dacă are unde să doarmă. Încăpățânată și cu lacrimile curgându-i pe chip, nu îmi răspunde. O iau de mână și nu opune rezistență. O invit la un restaurant pentru că știu că îi e foame, apoi luăm un taxi spre hotel. Mi se pare ciudat că are încredere în mine. Sunt un gentleman, dar puteam fi un nebun. Îi povestesc despre mine și îi spun că e ziua mea. Nu zice nimic și atunci văd că adormise deja ... 

Am vizitat cazinoul din Constanța, Delfinariul și Planetariul. Era fascinată de tot ceea ce vedea. Pentru ea, era prima oară la mare. Ziua, leneveam pe șezlongurile de la piscina hotelului, iar seara ne plimbam prin stațiune, respirând aerul sărat și admirând apusul. 

Ne-am despărțit în București. Nu știam decât că o cheamă Ana ... a coborât și mi-a strigat, în timp ce trenul se pusese în mișcare: La anul, aceeași zi, Hotel Aurora din Mamaia.

.......

Mai e o săptămână până la ziua mea. Zilele trec, iar eu încă mă gândesc dacă să merg la Mamaia sau nu. 

.....

De ziua mea, mă trezesc pe la 5 și văd că mai am timp să ajung la gară. Plec ca un adolescent îndrăgostit. Ajung la hotel, unde sunt primit cu același zâmbet, în timp ce încerc să explic că o caut pe Ana ... cât de naiv oi fi părut ... apoi mi se spune că e posibil să fie fata care stă în fotoliu ...

Simt cum inima îmi bate din ce în ce mai tare ... ni se intersectează privirile, mă pierd în albastrul ochilor ei și în roșul buzelor sale ... îngenunchez și deschid timid cutia de catifea ... O aud cum spune da, apoi mă strânge în brațe atât de tare, parcă pentru a recupera acel an ... 

***Articol scris pentru Spring SuperBlog 2017

Fara frica

In urma cu cateva zile, descopeream campania de la Dr. Oetker - Fara Frica. Pentru fiecare poveste inscrisa acolo, ei doneaza 1 euro catre SOS Satele Copiilor. Merita, nu? Fa si tu o fapta buna si povesteste un moment in care nu ti-a fost frica sau, as completa eu, in care ti-ai controlat frica. 

Va spuneam ca acum o saptamana, cred, am vazut campania si nu am stat pe ganduri. De ceva vreme, sunt axata pe a face macar un act de generozitate pe saptamana. Si am facut cateva: am avut o invitatie la concertul cu Loredana Groza in Craiova si am cedat-o celeilalte castigatoare, ca sa poata merge cu cineva (invitatiile erau de o persoana); am donat o codita de par pentru o fundatie care face peruci pentru femeile afectate de cancer si am donat sume mici de bani pentru diverse cauze in care cred. 

Incerc sa va conving sa va inscrieti povestea fara frica, deoarece 1 euro de la fiecare inseamna foarte mult pentru cei care au nevoie de aceste resurse. 

Acum o saptamana am inscris povestea cu operatia unei alunite cu potential ... nu vreau sa spun de care, dar intelegeti. Eram paralizata de frica. Dar am mers sa excizez alunita si pana la urma totul a fost bine. 

Un citat spune ca a fi curajos inseamna a actiona asa cum trebuie atunci cand ti-e frica. Mi-am infruntat frica si am mers la doctor, mi-am facut un control al alunitelor ... 

Te invit si pe tine, intra pe prajiturifarafrica.ro si inscrie-ti frica, elibereaza dupa ce o infrunti. Fii curajos! Desi am inscris una, imediat ce dau publica acestui articol, voi mai inscrie o poveste. Si va voi povesti in noul articol. :)

Întrebările sunt cheia succesului

Actul I - Toți traducem, dar cum traducem?

Eram obosită mereu, citeam zeci de pagini pe tema lucrării mele de doctorat despre Reglementările legislative în domeniul publicității la nivel internațional. Ajunsesem să visez economie și termeni foarte tehnici. Citeam și în română și în engleză și îmi pregăteam și articolul pentru conferința din Paris. Am făcut articolul în română și apoi am început să traduc. Limba oficială a conferinței era engleza. Nu sunt traducător și am învățat engleza din nevoia de documentare. Credeam că e suficient să îmi traduc singură articolele.

Lucrasem la articol împreună cu îndrumătorul meu și, la întrebările lui repetate privind necesitatea de a merge la o agenție de traduceri să îl traducem, îi spuneam că mă ocup eu și totul este sub control. Presată de timp, am început să folosesc un program gratuit de traduceri, urmând să corectez ulterior. Fiind obosită și presată de timp, nu am realizat că mi-au scăpat foarte multe aspecte. 

Ca să vă faceți o idee, urmăriți clipul de mai jos cu cele mai stupide traduceri din domeniul publicității. 

Actul II - Conferința și traducerea nefastă

Am ajuns în Paris și am mers direct la universitate, pregătită să îmi susțin articolul. Nu eram lipsită de încredere în mine, ba chiar credeam că le pot face pe toate și chiar perfect. Uitasem, însă, un principiu de bază al eficienței muncii pe care îl predau și studenților: specializarea muncii. Ce înseamnă acest principiu? Înseamnă că eficiența muncii crește atunci când oamenii se specializează într-un anumit domeniu, pe care ajung să îl stăpânească foarte bine. Cu alte cuvinte, decât să faci 10 lucruri și să nu excelezi, mai bine faci unul foarte bine și îi dai posibilitatea altcuiva care se pricepe să le facă pe celelalte. Dar eu credeam că pot foarte bine să traduc un amărât de articol.

Eram înconjurată de specialiști renumiți din diferite țări. Am ascultat prezentările celorlalți și am admirat profesionalismul cu care erau realizate. Îmi tot spuneam: ce oameni pricepuți!

La prezentarea mea, văd cum atenția oamenilor se pierde, nu mai erau atenți la conținut și făceau remarci legate de traducerea articolului. Le auzeam șoaptele și ... m-am blocat. Mi-am cerut scuze și m-am așezat. Mi-au mulțumit pentru prezentare, am răspuns la întrebări și cam asta a fost tot. Nimic spectaculos. Pusesem atâta pasiune în articolul meu și am dat-o în bară din cauza traducerii. 

Actul III - Nu degeaba există traducători specializați

În pauza de cafea, îndrumătorul meu mă ia peste picior și îmi spune: Știi că există pe lumea asta niște oameni care s-au specializat în realizarea de traduceri profesioniste? Văzând că aveam lacrimi în ochi, încearcă să fie mai blând și îmi povestește că nu e o tragedie, dar, dacă vreau să mă remarc în domeniul meu, trebuie să recunosc că am nevoie de ajutor. Îmi recomandă Agenția de traduceri Swiss Solutions, care oferă traduceri specializate în diferite domenii, de la cel medical, la cel tehnic sau economic. 

Mai ții minte că le spunem studenților că specializarea muncii îți dă posibilitatea să te axezi pe ceea ce îți place? Dacă ai fi apelat la traducerile specializate Swiss Solutions, ai fi fost mai atentă asupra domeniului tău și interacțiunea cu ceilalți profesori de la conferință ar fi fost mai fructuoasă. Acești traducători au experiență, fac asta zilnic, iar traducerea este una de calitate. Sunt sigură că ai admirat prezentările celorlalți. Doar nu crezi că au făcut totul singuri? În spatele unui rezultat extraordinar se află munca unei întregi echipe. Nu uita asta! 

Actul IV - Întrebările sunt cheia succesului

Tot drumul spre casă, am meditat la ceea ce îmi spusese îndrumătorul meu și trebuia să recunosc că greșisem. Mă inspiră foarte mult cuvintele lui Martin Luther King Jr., pe care mă abțin să le traduc, pentru că nu sunt un traducător profesionist și acum recunosc asta. 

Acasă, am intrat pe site-ul agenției și am rămas plăcut surprinsă când am văzut că îți oferă o estimare de preț a traducerii. Acest serviciu este gratuit și foarte rapid. În 15 minute, pui o întrebare și ți se răspunde! Atât de simplu. Testez serviciul cu articolul pe care tocmai îl prezentasem la conferință și aștept. Rămân uimită de promptitudinea răspunsului, văd prețul și timpul în care îmi pot returna traducerea și îmi vine să plâng de nervi ... Sunt supărată pe mine că nu am putut să pun o întrebare agenției înainte să mă fac de râs. Pierdusem nopți întregi să corectez o traducere făcută cu un program gratuit de pe net și pusesem pe locul doi pasiunea pe care ar fi trebuit să o investesc în tema de cercetare. 

Mă uit în monitor și îmi văd chipul zâmbind când iau decizia de a trimite o comandă fermă pentru traducere. Articolul urmează să apară într-o revistă internațională de specialitate și acolo trebuie tradus într-un mod profesionist. 

Sunt fericită pentru că am învățat trei lecții importante: 

1. Pune întrebări! Nu te costă nimic și poți avea o surpriză plăcută. 

2. Acceptă că nu ești priceput la toate. Vei economisi timp și energie, pe care le poți canaliza către domeniul în care ești specializat.

3. Dacă ai dat-o în bară, acceptă și caută soluția. Nu trebuie să rămâi blocat pe o problemă. Ai ratat o oportunitate din cauza unei traduceri proaste? Recunoaște-ți greșeala și nu o mai repeta! Învață din greșeli și spune și altora despre experiența ta. 

*** Articol scris pentru Spring SuperBlog 2017

Agentul Certificat Energetic

Era seara, tocmai ce mă pregăteam să plec de la birou. Eram morocănos din cauza ploii și nici misiunile nu fuseseră atât de multe ca în zilele cu soare. Deodată, un ciocănit violent în ușă mă trezește din reverie. O domniță cochetă, cu o pălărie care îi acoperă chipul, începe să vorbească repede, fără pauze și fără sens. Posibil ca vigilența mea să fi fost diminuată, deoarece nu îmi puteam lua ochii de la buzele ei. O opresc pentru a putea să înțeleg ceva:

- Cu cine am onoarea?

- Dacă îmi spuneți și dvs, o să îmi dezvălui și eu identitatea, îmi spune ea timid. 

Iar eu, foarte bățos, spun: 

- Scrie pe ușă. Numele meu este Energetic ... Certificat Energetic. 

Îmbufnată, domnița îmi spune:

- Foarte bine! Eu sunt Termoviziune. Lucrez la celălalt sediu și sunt în misiune. Prima. Îți dai seama ce emoții am? Am nevoie de ajutorul tău. Nu am mai făcut niciodată termografia unei clădiri. Tu ești Certificat Energetic în București și ai mai multă experiență sau prieteni care fac asta. 

Ea vorbește și gândurile mele sunt undeva în ploaie, în barul din colț. Mă simt ca un detectiv privat, care trebuie să salveze o domniță în pericol ... sau ca în filmele cu gangsteri, în care ... dar firul ideilor este din nou întrerupt de buzele ei roșii: Ai de gând să faci ceva? Sau doar stai acolo? 

Mă tot întreb cine i-a spus că înainte eram Agentul Termoviziune 001. Dacă nu ar fi știut, nu ar fi fost aici. Încerc să îi povestesc peripețiile mele ca agent, dar ea începe să repete ca un robot atractiv misiunea pe care o are: să găsesc pierderile de căldură, zone cu mucegai, condens și infiltrații sau conducte înfundate. 

Mă uimește tenacitatea ei și dorința de perfecțiune. Îmi aduce aminte de prima mea misiune. Pentru a o calma, încep să îi prezint un plan și îi propun să fim parteneri în această misiune. Eu mă voi ocupa de obținerea certificatului energetic al acelui hotel, iar ea se va ocupa de termografie. Îi răspund la fiecare întrebare pe care o are și nu realizez că a trecut de miezul nopții, cerul s-a înseninat, iar eu vorbesc cu tânăra asta cu buze roșii, care îmi amintește de cineva ... 

O aud întrebând: Și tu ce faci mai exact? Iar eu îi explic că un certificat energetic este util pentru încadrarea unui imobil într-o clasă energetică, luându-se în calcul toți consumatorii: apa caldă, climatizarea, ventilarea, iluminatul artificial, încălzirea. Îi vorbesc despre clasele energetice, de la A la G și cum A e mai bun decât G ... la naiba! nu e atentă deloc, simt săgeți de foc în trup ... De cine îmi amintește? 

Cu toate astea nu mă pot opri, îi povestesc pătimaș despre importanța fiecărei misiuni, despre gândul cu care mă trezesc dimineața: acela de a obține performanța energetică. Nu sunt un super-erou, dar uneori, mă simt ca unul. Încerc să îi ajut pe oameni să realizeze îmbunătățiri ale consumului energetic. Până la urmă, toate astea ajută planeta. Ne ajută pe noi. După ce oferim clientului un certificat energetic sau realizăm termografia unei clădiri, le prezentăm și soluțiile printr-un audit energetic. Acestea dau valoare muncii noastre. 

Ea mă întrerupe și îmi adresează o întrebare: Vrei să spui că misiunea nu e despre certificate și termoviziune, ci despre mult mai mult?

- Da, îi spun sigur pe mine. Am ales să lucrez aici din dragoste pentru mediu, chiar dacă ți se pare ciudat. 

Dar șirul vorbelor mele este întrerupt de țârâitul telefonului. La capătul firului, îl aud pe agent Audit Energetic: Hei, cum stai cu energia? Mi-am încheiat misiunea și sunt fericit. Ieșim pe undeva sau ești ocupat cu fata aia? 

Nu vreau să mă dau de gol, așa că îi cer detalii și atunci îmi aduc aminte ... o caut cu privirea dar nu mai e nimeni acolo ... 

Vreau să mă consult cu Audit Energetic și îi spun că ne vedem la barul de peste stradă de biroul meu. Tipul ăsta e un om simplu, dintr-o bucată: el nu vede probleme, el vede soluții. Problemele pe care eu le găsesc, pentru el sunt o oportunitate de a găsi o soluție inedită. Concluziile mele par uneori triste, dar el îmi redă sensul și îmi arată direcția, ca un bun prieten. 

E 5 dimineața, mă despart de el și, un pic euforic, îl întreb fără prea mari speranțe: Ai cumva numărul ei de telefon? Iar el, râzând cu gura până la urechi, îmi zice: Îmi lipsesc mie vreodată soluțiile? Și scoate un bilețel cu numele și numărul ei. Mi-a zis să ți-l dau dacă îl ceri :)

Sunt fericit. Numele meu este Energetic, Certificat Energetic ... și sunt îndrăgostit. 

***

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2017

Amintiri cu farmec

Îmi era greu să deschid ochii și întârziam momentul acela confortabil în mod intenționat. Îmi plăcea să o ascult pe bunica agitându-se prin bucătărie, în timp ce pregătea gogoși pentru mine și fratele meu. Deși era frumos la bunici, în primele zile îmi era dor de mama. Deodată, cu ochii întredeschiși, o văd. Stă pe lada de zestre a bunicii. Culorile simple mă reconfortează. Mă ridic și deschid capacul: mirosul mamei e acolo. Nu înțeleg ce se întâmplă, dar mătușa mea vine la mine amuzată:

- Îți place?

- Miroase a mama, zic eu nedumerită. 

- E lapte Doina. Și eu, și mama ta și bunica îl folosim. 

- E bun de băut? întreb eu din ce în ce mai confuză.

Mătușa mea începe să râdă ca un copil și îmi spune că este ca o cremă, care îți face pielea catifelată. Apoi începe să îmi maseze mânuțele albe și firave, iar eu nu mă opresc din mirosit. 

Pentru mine, astăzi, Doina înseamnă mama, bunica și mătușa. Înseamnă copilărie, inocență și fericire. Ciudat că un produs atât de simplu ne poate declanșa atâtea amintiri, lăsându-mi lacrimile să-mi curgă pe buze. Sunt lacrimi de nostalgie și bucurie. Laptele Doina a fost produs pentru prima dată în urmă cu mai bine de o jumătate de secol, de compania Farmec. Putem spune că face parte din istorie: din istoria bunicii și mamei, din trecutul meu simplu de copil fără griji. 

Acum încerc să înțeleg adevărata semnificație a acestui produs românesc. Ce este doina? Este o poezie lirică din folclorul românesc, ce exprimă un sentiment de dor, jale, de dragoste ... un nume inspirat pentru un produs tradițional, care devine, astăzi, un simbol pentru trecutul femeilor românce, indiferent că trăiau la oraș sau la țară. 

Frumusețea e relativă, dar încrederea poate fi creată cu mici obiceiuri. O cremă de mâini sau un ruj roșu te pot transforma într-o persoană care emană fericire, putere și încredere. Acum am crescut, iar compania Farmec lansează în permanență produse noi, care, în timp, vor deveni precum Doina copilăriei mele. 

În urmă cu câteva zile, am sărbătorit FEMEIA. Cu gândul la femeile importante din viața mea (mama mea de 61 de ani, mătușa de 65 de ani și bunica de 82 de ani), caut o nouă cremă magică și o găsesc - Cremă de mâini lejeră cu Orhidee. 

Alegerea cremei nu este întâmplătoare. Bunica s-a căsătorit de Dragobete (zi în care și eu mi-am întâlnit iubitul) și, anul acesta, am fost să îi sărbătorim. I-am dus o orhidee și ne-am bucurat cu toții să vedem chipul bunicii înseninându-se ca al unei fetișcane. Îi plăcea floarea și îi sorbea parfumul. Sfaturile mele de frumusețe și încredere sunt simple: dragostea oferită celorlalți, o cremă de mâini și un zâmbet inocent. Bunica mea e frumoasă, pentru că zâmbește, în timp ce eu îi masez mâinile cu cremă de orhidee, așa cum mi le masa ea când eram mică și plângeam de dorul mamei. Orhidee și doină ... dor de mine, dor de mama și bunica. 

Pentru tine, cititorule, am doar un sfat ... Sună-ți bunica, mama și spune-le că le iubești și le mulțumești pentru toate clipele cu farmec trăite de tine, alături de ele. În momentul acela, la capătul opus al telefonului, chipul lor va radia de frumusețe și încredere. 

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2017

Primul magazin Gerovital in Craiova

Astazi, de 8 martie, Farmec inaugureaza primul magazin Gerovital din Craiova, plasat la parter, in Electroputere Mall.

Am avut o surpriza foarte draguta sa primesc un telefon la prima ora a diminetii de la un reprezentant Farmec. Acesta mi-a spus ca are un cadou pt mine, constand in produse cosmetice, un stick si un voucher de 70 lei. Foarte dragut! Multumesc mult! :)

Coincidenta face ca ma pregatesc sa scriu articol pt SuperBlog - proba Farmec! :)