9 ianuarie 2018

Extraterestru de SuperBlog

Începuturi


În primăvara lui 2016, spre sfârșitul lunii martie, am citit un articol în care se menționa competiția SuperBlog. Eram foarte entuziasmata, deoarece nu mai scrisesem pe blog din 2012 și voiam să reîncep. Acesta a fost pretextul ideal. Intram în competiție când trecuseră jumătate dintre probe. Cu toate acestea, am vrut să fiu finalistă și am scris la toate. Eram mândră de cele 500 de puncte penalizare. 

Când am câștigat proba Farmec (jurizată de cineva din companie dacă îmi amintesc bine), eram în culmea fericirii. A mai venit și un premiu garantat de la Empire Film, o diploma și un cadou Farmec pentru finaliști. Eram pe locul 105 parcă, ultima dintre finaliști, dar eram foarte încântată. Ce-i drept, eram un extraterestru în SuperBlog, iar comentariile din grup, oamenii de acolo, micile sau marile certuri, supărările pe juriu mă făceau să mă simt în acest fel. Nu îmi displăcea, pur și simplu nu mă atingea nimic negativ. Îmi amintesc cu drag de Dana Maria, deoarece mă amuza teribil și m-a ajutat cu niște răspunsuri rapide legate de ceea ce înseamnă stage. 

Venind vremea galei, am spus pas! Ce să caute un extraterestru acolo? În plus, eram ultima și parcă nu mai era așa ok. Am preferat să aștept cadourile prin poșta și tare bucuroasă am mai fost. 

Toamna se numără din nou bloggerii

A venit toamna, știam că vor fi și câteva studente în competiție, așa că mi-am propus ca de data aceea să merg la Gală. Am terminat pe locul 11, nu am câștigat niciun premiu, în afara celor oferite finaliștilor (Sano Vita, Farmec, RAO), dar m-am simțit bine la Arc de Triomphe, am cunoscut bloggeri interesanți... de fapt, greșesc când spun bloggeri.... am cunoscut oameni interesanți și ador să cunosc tipologii umane. 

Diferența dintre primăvara și toamna lui 2016 este evidentă: am fost mai fericită în primăvară. De ce? Pentru că am fost mai relaxată. 

Vine, vine primăvara

Extraterestrul din mine s-a acomodat în primăvara lui 2017. Știam că gala avea loc la Mamaia și acesta a fost principalul stimulent. În plus, dragile mele studente, Larisa și Alexandra, participau și ele și visam să fim toate acolo. Le-am susținut, ambele au fost finaliste, Alexandra a câștigat chiar și proba Olimpiei. 

În această ediție, am câștigat proba Swiss, proba Momondo, diploma pentru loc 9 și cadoul Farmec pentru finaliști. Am fost foarte bucuroasă, iar când am luat 100 la Swiss, am aflat deoarece mă eticheta lumea pe grup, dar credeam că glumesc, cum mai fac ei de obicei. 

Aici vreau să spun ceva serios, un mesaj din partea cuiva care a câștigat o probă grea:

Văd adesea îndemnurile juriului, organizatorilor și chiar ale altor bloggeri să citim ce a scris cel care a câștigat ca să ne dăm seama ce trebuia să scriem. Nu mi-am exprimat opinia pe grup sau la vreo gală, din respect, dar habar nu am de ce a câștigat articolul respectiv: e scris într-o manieră sigură, fără emoție. Știu cum sună asta, nu spun că nu a fost mai bun ca altele, deoarece nu citesc niciodată articole din SuperBlog. Nimeni nu este superior. Cred în subiectivitatea juriului și o accept. Dacă vrei să participi, trebuie să îți asumi. S-a văzut la proba Hotmama, unde juriul lor mi-a dat 95 parcă, Mirela tot cam atât și celălalt puțin peste 80. Oricâți ar juriza, vom avea note diferite. Asta ce înseamnă? 

Legat de acest aspect, am folosit mereu contestațiile. Din răspunsuri, am realizat că unele jurii habar nu au să scrie, alții nu știu ce e acela respect, alții au probleme să argumenteze, alții îți dau 5 puncte, dar nu îți spun de ce și răstoarnă clasamente, alții, puțini, știu să și vorbească frumos și civilizat. 

Rolul contestației este să corectezi o greșeală. Din moment ce nu poți contesta la fiecare probă și înțeleg și de ce, le-aș scoate pur și simplu. Să avem încredere în juriu, așa cum e! Și când s-a rejurizat, s-au observat discrepanțe mari între note. În sistemul de învățământ, diferența mare dintre note este un indiciu că notarea nu e făcută cum trebuie și se recorectează de o a treia persoană. 

Astea sunt lucruri gândite și nespuse până acum, deoarece în toamna lui 2017, mi-am atins principalul scop: starea de ZEN. Nu mi-a păsat de niciun juriu, de nicio notă, mi-am folosit contestațiile Zen, fără stres și le-am acceptat ca atare, amuzându-mă de răspunsurile unor jurii. 

Cel mai important câștig a fost timpul pe care nu ni-l înapoiază nimeni: am renunțat să comentez pe grup (cu 2-3 excepții), am renunțat să dau share la articole (cu excepția probei care solicită acest lucru). Am scris doar pentru mine, nefiind afectată nici de nota 78 la Farmec. E amuzant că am luat notă mică unde am scris autentic, așa cum se cerea, și am câștigat proba imaginându-mi cai verzi pe pereți :). 

Am fost la munte cu Laurențiu, scriitor și graphic designer, am luat premiul Farmec, premiul pentru finaliși, o diplomă frumoasă și  ne-am descurcat binișor ca vegani în deplasare, iar asta este o mare realizare :)

Avantaje: prieteni, am călătorit mai mult, am aflat de anumite branduri de la care am început să cumpăr (ca vegan, SanoVita e un prieten bun), premii, diplome, posibilitatea de a învăța de la organizatori, inspirație de la oamenii din SuperBlog. 

Dezavantaje: e o competiție subiectivă și trebuie luată ca atare. Dacă ignori asta, te vei stresa pentru note, jurii, contestații, oameni cu care te cerți și pe care îi vezi inamici. Mă bucur că am fost Zen, cel puțin pe parcursul primei și ultimei ediții din cele patru la care am participat. 

Mă bucur că sunt un extraterestru adaptat, care a învățat multe lucruri pe plan personal, iar SuperBlogul este doar un detaliu în viața mea. Am cunoscut oameni minunați ca Mihaela Loredana Mușetescu. M-a primit pe mine și pe fete la Târgoviște și a dat dovadă de ospitalitate cum rar mai vezi. Pentru acest lucru îi sunt recunoscătoare. Și mai sunt și alți bloggeri care m-au impresionat și cred că s-a simțit, nu vreau să nominalizez chiar pe toată lumea, deoarece ar părea că lingușesc juriile. :)

Am profitat de ocazia oferită de SuperBlog ca să îi iau pe oamenii de la Gală drept accountability partners. Am început să scriu cartea Scrisori pentru studenții mei după gala din mai, iar la gala din decembrie, am anunțat că sunt la jumătatea ei. 

Apreciez foarte mult sponsorii care înțeleg efortul și timpul pe care bloggerii îl dedică acestei competiții și oferă premii tuturor. Voucherul de 30 lei de la Rao mi-a permis să cumpăr 5 cărți, care au venit cu puțin timp înainte de ziua mea. Ador Rao pentru acest motiv. Și Farmec e grozav, pentru că îmi permite să le fac daruri celor dragi. 

Dacă ar fi să schimb ceva, aș întreba sponsorii dacă pot să ofere cadouri pentru finaliști (modice sau simbolice) și aș renunța la contestații, care sunt o chestie de noroc. 

Pentru mine, succesul se măsoară în evoluția noastră față de noi înșine! Dacă SB ți-a adus asta, merită să mai participi. Eu am vrut să ating starea de calmitate în fața lucrurilor care nu îmi plac, deoarece mereu am fost mai impulsivă, asemeni unui foc de paie. Am vrut să văd dacă pot schimba asta și mă bucur de această mare realizare personală. Poate că meditația zilnică își spune cuvântul. 

Sursa: Pixabay

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ti-a placut? Spune-mi! Imi vei face ziua mai buna?
Nu ti-a placut? Spune-mi! Poate voi imbunatati ceva.
Multumesc! Zambeste! Astazi e o zi frumoasa! :)