Entrepreneurship Matching Event 2016

Am aflat de acest eveniment de pe Facebook, din grupul departamentului de Management & Marketing Club (FEAA Craiova), in urma unei postări a dlui profesor Radu Ogarcă.  Dovada că Facebookul nu este o prostie și poate avea scop didactic.:)

Timpul era destul de scurt, eu fiind implicată cu studenții și într-o altă competiție internațională, Simformer Business Cup 2016, unde am luat 4 premii I. Recomand cu căldură Simformer, pentru că este un soft de simulări manageriale foarte complex, interactiv și friendly.

Trei studente au reușit să se înscrie și, printre alte proiecte și competiții, le-am încurajat să participe și la evenimentul Entrepreneurship Matching Event. FEAA Craiova a participat cu 10 studenți coordonați de Silviu Cârstina, Radu Ogarcă, Marian Siminică.

Am avut onoarea să fiu evaluator a trei proiecte de afaceri în prima etapă și al pitch-urilor antreprenoriale din etapa a II-a. Dl profesor Gabriel Croitoru, organizatorul evenimentului, a fost exemplar și chiar îl admir pentru dedicația și pasiunea puse în acest eveniment. Nu sunt simple vorbe, chiar am văzut multe lucruri frumoase pe parte de organizare.

Pe 16 aprilie, am aflat că studenții noștri s-au calificat în etapa finală de pe 21-22 aprilie și că, pe 20, trebuia să mergem la Târgoviște. Eu și studentele eram sigure de la început, dacă ne calificam, mergeam. Desigur, data de 20 nu era cea mai fericită pentru mine (am avut o operație mică, dar stresantă psihic și fizic). Aveam operație la ora 14, apoi trebuia să ajung imediat la facultate, să prezint o disciplină opțională studenților și la ora 16 să plecăm spre Târgoviște.

Mi-am luat studentele cu mine (Andreea Mărăcine, Beatrice Iovu și Diana Bobaru) și am plecat în excursie :) Nu este ușor să ții moralul sus cuiva, dar asta e menirea noastră, a dascălilor. Am ajuns după ora 20, am cazat fetele la cămin, iar noi am mers către Hotelul Nova. Hotelul arată extraordinar, îl recomand oricui ajunge prin Târgoviște. Personalul este foarte amabil, oferindu-ne și recomandări turistice. Parcul din fața hotelului avea un aranjament floral foarte drăguț, unde am făcut poze înainte de plecare.

Beatrice, Diana, eu și Andreea

Am ieșit cu copii în oraș să căutăm o pizzerie, am dat de una La Cărămizi, cred că prin centru. Oricum era noapte și habar nu aveam pe unde suntem. Aveam GPS-ul pe telefonul cu bateria aproape dusă.... Am intrat vreo 13-14 în local și, cel puțin eu, eram fascinată de design. Mie mi-au plăcut cărțile pe etajere (am identificat una în engleză de economie și Singur pe lume de Malot), radiourile vechi și sticlele de alcool pe peretii de cărămidă. Mi s-a părut boemă. O recomand pentru atmosferă, deși, aș prefera o muzică bună, în locul meciului dintre Steaua și nu mai știu ce echipă :) 

Sunt cam inaccesibile pt citit :)

Ziua de 21 a început la ora 9 cu înregistrarea participanților și audierea/evaluarea planurilor de afaceri. Copilașii aveau emoții, unii mai mult, alții mai puțin sau aș zice eu, la unii se vedea, la alții nu. Emoții am avut cu toții, cred. Am văzut pe ușă ordinea intrării, erau 21 de finaliști, iar FEAA Craiova avea 10. Speram și noi la un premiu, indiferent de student sau coordonator. 

Eu eram evaluator, alături de alți profesori de la ASE București, Universitatea Valahia din Târgoviște, colegul meu Silviu Cârstina, dar și un antreprenor, Marius Pascu de la Pluriva. Pe lângă rolul meu de evaluator și coordonator, a trebuit să mă asigur în permanență că fetele mele (Andreea, Beatrice și Diana), dar și Gabriel, pe care l-am adoptat de la colegul Radu Ogarcă, sunt cu moralul sus și se simt ÎNVINGĂTOARE, indiferent de clasamente și punctaje. Am încercat să mai transmit și acasă, la Craiova, poze din timpul prezentărilor, pentru că știam că așteaptă.

Fiind o fire analitică, am fost foarte atentă la cerințele baremului, la limbajul trupului studenților (pe care trebuia să îl evaluăm), dar și al colegilor evaluatori. În fiecare moment, mă uitam însă la studentul din față și îmi aduceam aminte cuvintele dlui profesor Croitoru, organizatorul evenimentului: Visați! Nu lăsați pe nimeni să vă spună că nu aveți voie să visați! Mi s-au întipărit în creier cuvintele dlui, nu mulți reușesc să cucerească publicul la prezentări de genul. Am observat că în spatele dlui, erau foarte mulți studenți implicați în organizare. 

Așa că am evaluat cu acest îndemn în minte! În plus, majoritatea au avut un limbaj al trupului, spațiului și timpului ok, deci ar fi trebuit să ia peste 3-4 la acest criteriu. Am rămas uimită să văd că s-au dat note de 0.5 și 1. Îmi mențin punctul de vedere că, în ciuda obiectivismului, orice evaluare este subiectivă. Eram 8 în juriu, deci pe total, asta era în avantajul copiilor. Subiectivismul se reduce, deoarece sunt și evaluatori foarte stricți, dar și unii foarte analitici. Și aici apreciez că juriul a fost atât de mare. Eu am despicat baremul în mintea mea și îmi era imposibil să dau sub 3 la limbajul non-verbal. Nu aveam roboți în față, aveam oameni, care și-au mascat emoțiile destul de bine. Iar depășirea timpului nu era vina studenților. 

A trecut și ziua prezentărilor, am fugit repejor să vizităm și noi Târgoviște până la cină. 

Desigur, am dat pe GPS Turnul Chindiei și găsea Strada Chimiei dintr-un alt oraș. Am găsit până la urmă Parcul Chindia, cu Turnul Chindiei și Curtea Domnească. Am făcut poze și, pe lângă turn, mi-a atras atenția lacul, statuetele bust, moara de vânt. Fetele și-au achiziționat jucării :) un ponei luminos (sau ceva similar), au făcut selfie cu Țepeș și am făcut multe poze. Ne-a surprins politica taxei foto de la Turn (căutând pe Google, am văzut că și străinii au această nedumerire). Cam peste tot, fotografiile făcute de turiști au scopul de promovare gratuită. O taxă de urcare în turn poate fi înțeleasă. Am apreciat totuși că își pun în valoare potențialul turistic, cel puțin așa la prima vedere, deoarece nu am stat prin oraș decât vreo 2 ore.

Parcul Chindia

Am ajuns la cină, unde fetele s-au bucurat că s-a servit și tort, iar eu că e cafea :) Am apreciat apariția dlui Croitoru într-o ie tradițională, care înveselea atmosfera. A venit la mesele invitaților, a vorbit cu noi, cu studenții, a rezolvat rapid două probleme pentru ei (căldura în cămin și wireless-ul), iar copiii erau deja super happy.

Tot la masă, dl profesor Croitoru a mai spus ceva copiilor, COMUNICAȚI! Așadar, visați și comunicați! Am apreciat unul dintre studenții noștri, Olivian Bîltac, (masterand și cu ceva experiență), care, vâzând că juriul pune întrebare după întrebare, le-a transmis că trebuie să își termine prezentarea, altfel rămâne fără timp. Și timpul era important, iar uneori nu studentul era cel care depășea timpul alocat, ci erau prea multe întrebări din juriu. Motiv pentru care studentul putea fi depunctat? Eu nu am depunctat, apreciind că nu e greșeala lor. Olivian a cucerit juriul, zic eu, dacă și dl Pascu l-a menționat ulterior.

A doua zi, urma festivitatea de premiere. S-au oferit 3 premii și o mențiune. Studenții au intrat în sală, dar unii dintre ei ușor dezamăgiți de notele afișate. Eu și dl Pascu am fost extremele :) Au fost câteva speech-uri din partea organizatorilor și a unor domni din juriu (dl Pascu, dl Nicolescu). Dl Croitoru a întrebat dacă vreunul dintre invitați sau studenți vrea să mai spună ceva. Am oscilat să spun DA sau să tac, eram sigură că dacă tac, nu mai vorbește nimeni, deoarece simțeam secundele cum trec și nu zice nimeni nimic, iar pentru mine, secundele erau minute :) Am zis DA, am ridicat mâna cred și m-am dus să vorbesc, să țin un speech, neanunțat. Nici eu nu știusem cu mai mult de câteva secunde în urmă ce vreau să spun. 

Am avut emoții cât pentru 17

Pentru cei care nu au fost acolo, am ținut un speech motivațional pentru studenți și doar pentru ei, pentru toți, nu doar pentru ai mei. I-am privit pe toți în ochi și le-am citit emoția, am citit tristețe/dezamăgire la unii, chiar dacă mascată. Până la urmă, urmau să fie anunțați 4 premianți și restul de 17 erau ținta discursului meu. Poate vă întrebați de ce? Pentru că mă marcase speech-ul de deschidere al dlui Croitoru: Visați și nu lăsați pe nimeni să vă spună că nu aveți voie! Dacă nu spunea asta, tăceam.

Sper că nu am deranjat pe nimeni din juriu, doar am vrut să simtă și ceilalți 17, pe lângă impactul vizual puternic al notelor de 0.5, 1 sau 2 și altceva și anume că sunt ÎNVINGĂTORI, indiferent de puncte și note. Este ceea ce le spun și studenților mei: Pe voi nu vă definește nota, aveți POTENȚIAL, Credeți în voi, visați și nu lăsați pe NIMENI să vă taie aripile. 

Poate unii colegi din comunitatea academică sau de business nu îmi dau dreptate, dar EȘECUL este doar o cale spre SUCCES, dacă nu te lași doborât de el. Iar menirea noastră, a dascălilor, este să nu tăiem visuri. Visurile trebuie susținute sau cel puțin asta vreau eu să fac. Acesta este și motivul pentru care am putut să evaluez, făcând o clasificare a proiectelor (era un concurs), dar, în același timp, și să țin cont că evaluez oameni și nu roboți.

Au fost anunțate și premiile, mențiunea și Premiul I către UVT, Premiul III către ASE și Premiul II către FEAA Craiova, studenta Valentina Dogaru (coordonatori Silviu Cârstina și Marian Siminică). FEAA Craiova a fost o mare echipă, am fost uniți și am adus la Craiova un premiu. 

Dl profesor Croitoru ne-a îndemnat să scriem un feed-back pe panourile de afară (cât de tare) și a spus că îl interesează criticile. Eu cred în sugestii și cuvinte calde, nu în critici. Mi se pare o contradicție în termeni asocierea dintre critică și constructiv. Am făcut câteva sugestii, pe care mi le-am asumat (prin semnătură și poză). Din păcate, nu am avut timpul necesar dezbaterii lor cu dl profesor. Am avut vreme doar pentru prima sugestie, pe care, din motive tehnice și organizatorice, am înțeles că e greu de realizat.

Sugestiile vizau:

                      Juriu independent de coordonatori (am înțeles că e dificil, organizatoric vorbind)

           Baremul primei etape poate fi îmbunătățit (chiar și dl Pascu spunea ceva de posibilitatea oferită participanților de a mai corecta planul). Sperăm să mai fie evenimente de acest gen, pentru a avea această ocazie.

            Baremul la interviu mai detaliat, pe fiecare componentă, mai în genul primei etape

           Limitarea numărului de întrebări adresate de evaluatori, pentru a nu răpi din timpul prezentării și delimitarea timpului pt prezentare/întrebări.

Oricum eventul a fost super și chiar cred că, o comunitate academică unită, ar putea să organizeze mai multe astfel de evenimente. Să fie un parteneriat între facultăți, departamente, antreprenori.

Am apreciat că dl Croitoru a organizat evenimentul atât de bine, a avut și o înregistrare live, a organizat o tombolă în sală, a adus și o dronă (care mi s-a părut super), a acceptat prietenia pe Facebook a studenților participanți, a editat clipul video final, a coordonat studenții în acest proces.

Mulțumesc foarte mult organizatorilor pentru invitație, studenților pentru cum ne-au primit (am comunicat frumos cu Mariana Profir, studentă în anul III). Per ansamblu, a fost o experiență frumoasă, inedită și sper ca Universitatea Valahia și cea din Craiova să mai colaboreze și la alte proiecte.

Poate următoarea întâlnire este la Craiova; în octombrie, FEAA Craiova sărbătorește 50 ani de la înființare și organizează și conferința internațională ICONEC 2016.
Multumim si dnei prorector Magdalena Mihai, care ne-a asigurat transportul nostru și al studentilor.  

Pe lângă evenimentul în sine, am câștigat multe: m-am împrietenit și mai mult cu studentele mele, Andreea, Beatrice și Diana, am socializat cu studenții FEAA Craiova, dar am legat încă două prietenii cu Mariana Profir (studentă la Târgoviște, dar din Republica Moldova) și cu Diana Pavel (de la UPG Ploiești, dar din Buzău).

Diana era singură, dar au adoptat-o mai multe grupuri :) M-a impresionat când după speech-ul meu motivațional, mi-a spus că sunt o profesoară extraordinară. 

Andreea, Diana B., eu, Beatrice și Diana Pavel de la UPG Ploiesti

A fost una dintre cele mai tari experiențe cu studenții (anul trecut, tot în corpul K de la Târgoviște am înțeles că au fost premiate studentele mele Diana Zabad și Andreea Geantă la Olimpiada de Marketing, organizată de AFER. Au luat Marele Premiu cu tema Miscarea feministă în marketing. Din păcate, nu eram în țară și nu am putut să fiu fizic alături de ele).

Noi suntem o echipă :)

In concluzie, am fost și suntem ÎNVINGĂTORI! Visăm și nu lăsăm pe nimeni să ne spună că nu avem voie! Contează ca tu să crezi în tine! 

http://www.uky.edu/~eushe2/Pajares/OnFailingG.html

 Mândră că am participat la EME 2016!

Un extraterestru prin Spring SuperBlog 2016

Am auzit de SuperBlog probabil, dar era o chestie pentru bloggeri, iar eu nu sunt blogger. Nu sunt nici om, sunt poate extraterestru. Aici, imi aduc aminte involuntar de un amic din blogosfera, care mi-a luat un interviu in 2015.

Eu am blog de prin 2012, daca se poate spune asta. Aveam 3 articole scurte despre impresiile mele la carti si filme. Deci nu sunt blogger. Am o colaborare de prin octombrie 2014 cu Flavius, de la Fmustsee, unde am facut recenzii la cateva filme si seriale. 

De ceva vreme, o vedeam pe studenta mea, Alexandra, că scrie pe blogul ei si la un moment dat, am vazut ca participa la Spring SuperBlog. Chiar am citit comentariul unei prietene a ei, cred, despre regretul ca nu s-a inscris. 

M-am gandit sa vad si eu care-i treaba. Eu functionez bine cu deadline-uri. Voiam de mult sa reincep sa scriu pe blogul meu, dar imi era lene. Nici macar nu mai stiam care e adresa blogului sau pe unde intru sa scriu. Iar sablonul/designul arata oribil, dar nu am mai modificat nimic, de teama sa nu stric ceva la articolele jurizate.

Pe 22 martie, m-am inscris si am inceput cu proba 8, cu freonul, ca restul expirasera. Am plecat cu premisa sinceritatii si abandonarii fictiunii, de care sunt atat de atasata in citit/scris. Am luat 85 de puncte, la un articol sincer, unde nu m-am stresat si la o proba care nu m-a adus in extaz. 

La probele 9 si 10, am luat 89 de puncte. Am facut si prima contestatie la proba 9, unde scrisesem din suflet, cu emotie, despre Paris. Dar nu m-a afectat. Doar am rugat sa imi spuna ce pot imbunatati. E si normal sa fie asa! Trairile tale sunt ale tale si nu intotdeauna un cititor rezoneaza cu ce scrii! Deci, chiar cred ca nu ar trebui sa ne supere o nota. 

Desigur, intrasem in concurs la jumatatea lui, pe pozitia 146, adica ultima, dar nu o faceam pentru premii sau diplome sau clasament. Nici nu stiam ce e SuperBlog. Apoi, am citit regulamentul mai cu atentie si am vazt ca poti sa scrii si la probele expirate, doar ca vei luat zero puncte.

Mi-am propus sa fac asta si, intr-o singura zi, pe 28 martie, am scris 8 articole, de la 1-7 si 11. Au fost articole cu respectarea cerintelor tehnice integral si corecte gramatical, cred. Desi am fixul sa nu verific ce scriu, deoarece scriu in transa si daca as revizui, as schimba si nu vreau. La creativitate, nu mi-am dat efortul, pentru ca stiam ca voi lua 0 puncte.

Cu toate acestea, am luat intre 70-87 de puncte la probele expirate, desigur cu penalizari, care anulau tot punctajul. Am vazut si note de 60, asa ca daca am luat 70-87 la cele expirate, eu am fost in culmea fericirii.

Treptat, am facut si pagina de Facebook si am interactionat chiar cu cativa sponsori, Empire Film a fost unul dintre ei. Apoi Art & Craft. Luasem 70-75 de puncte de la ei, zero dupa aplicarea penalizarilor, dar eram al naibii de mandra de acel zero. :) Articolele pt Diego m-au atras cumva, amandoua sunt conturate in jurul tipului Diego, un tip carismatic si galant, cuceritor chiar :) Altfel, nu puteam sa scriu despre covoare si tablouri....  

Alexandra m-a adaugat in grupul SuperBlog, unde ma gandeam ca nu prea am ce sa fac. Oricum sunt un outsider, nu am blog si nu sunt blogger. Mi se pareau niste ciudati cu intalnirile lor :) Dar daca in viata reala, e condamnabil sa fii stalker, pe Facebook, nu e asa, cred :) Asa ca am citit tot ce scriau acolo, am inceput sa vad care-i comica grupului (pt mine, Dana Maria), care e persoana revoltata (Constantin T., chiar daca am eu feelingul ca isi doreste sa aiba motiv de revolta), care e persoana impaciuitoare (Claudia, despre care nu stiam ca e organizatoare), mai erau niste tipi si tipe, suparate ca nu au premii sau ca au luat altii cu greseli gramaticale mai mult. Am vazut ca sunt multe mamici, am interactionat un pic, doar la nevoie, cu cate cineva. Am primit si mesaje pe grup sau pe blog, usor insinuoase cred, dar m-am facut ca ploua. Nu aveam chef de polemici de 2 bani. 

Am primit si mesaje calde, de la dna Adriana T, despre care vazusem ca are acelasi nume cu Constantin T si tot nu pricepeam eu cine cu cine e combinat :) M-am prins pana la urma, cred :). O felicit pe Adriana pentru locul 2 si pentru caldura vorbelor. 

Mai era si tipul fantoma Gigel, pe care nu il stiu, dar nu il condamn, nu stim cine este, ce probleme are, poate e mai timid, poate e lipsit de incredere, poate e mai micut, poate se teme de oameni..... nu ma grabesc sa judec, asa ca, Gigel, sper ca o sa cunosti si oameni frumosi, sau mai bine spus, sper ca o sa ii lasi sa te descopere si sa ii descoperi.

Iubesc oamenii asa diferiti de mine, mai artagosi sau mai competitivi, mai blanzi sau altfel, mai cu greseli gramaticale sau nu, mai bolnavi sau mai sanatosi (stiu ca era un domn Radu, care scria din spital. Multa sanatate!). Ce trista ar fi viata si omenirea, daca toti ar fi dupa chipul si asemanarea noastra, daca toti ar fi perfecti sau ca noi. 

Probele 11, 13-16 mi-au adus note de 90, 94, 95, 100 si 95 si aprecieri din partea unor studenti, care mi-au citit cateva articole. Am scris doua articole de fictiune, pt proba 13 - Suntem doar doi extraterestri si pt proba 16 - Misterul fetei din Paris. 

Stiu ca la proba 13, eram suparata pt ca nu sunt genul de fata care viseaza la o nunta, sunt chiar impotriva lor si ma gandeam cum sa scriu, nu pot sa scriu ceva fals, decat daca e fictiune. Prietenul meu a venit cu ideea: scrie despre extraterestri! Nu mi-a spus mai mult, restul a curs din imaginatia mea. 

La proba 16, am primit cele mai multe apecieri in privat. Chiar si dna Adriana T m-a felicitat pentru curajul abordarii. Pentru mine nu era curaj, asa scriu eu, SuperBlogul cu advertorialele lui e curajul. Oricum sunt pe locul 103, intrasem de pe 146, nu era ca si cum pierdeam ceva. Doar ma distram si scriam cu maxima placere. 

Am luat 100 puncte la Farmec -  unde am primit vreo 2 comentarii pe blog si cateva pe grup, care au parut un pic malitioase. Dar nu e bai! Asa cum spuneam, suntem diferiti! Asta e frumos! 

Imi facusem o strategie la cel cu nunta, de exemplu, in cazul in care castigam un voucher. Evident, nu ma duceam sa il folosesc, eu fiind din Craiova. Voiam sa le propun o chestie de CSR pentru ei, evident. Chiar am vazut ca cineva zicea ca abia asteapta sa nu foloseasca voucherul (suparat cu schimbarea notei cred). Dar ai libertatea sa faci ce vrei tu cu voucherul. Fii creativ! :)

Am vazut ca sunt multi care doresc neaparat un loc, un premiu sau o colaborare. As vrea sa le spun sa savureze calatoria si nu astepte nimic. Daca vin, sa se bucure, daca nu, sa admire oamenii intalniti pe drum, sa invete cum sa faca bine, fara sa ceara nimic in schimb, nici macar respect. Am pus o gramada de linkuri in acest articol si putin imi pasa daca le vede cineva. Am facut-o ca asa simt. 

Sunt finalista acum, am scris la toate probele, am vreo 500 de puncte penalizare, sunt pe locul 103 si ce bucurie! Daca primesc vreo diploma sa ma hlizesc la ea, deja e prea mult.

Un alt articol unde am scris cu pasiune maxima a fost la proba 11, care a declansat notele peste 90 - Emotii mari...Am fost sincera si emotionata in acel articol, care descrie trairile mele in activitatea didactica de la facultate. 

In concluzie, posibil sa gasiti cuvinte lipsa, litere mancate si asta pentru ca niciodata nu recitesc ce scriu. Las febra scrierii sa se manifeste in stare bruta. Nu zic ca e bine! 

Ma bucur ca am participat, le multumesc studentilor care au citit si si-au exprimat aprecierea, multumesc celor cativa sponsori amabili, care mi-au raspuns pe Facebook si mi-au dat cele 0 puncte. Eu sunt mandra de ele. Multumesc Claudiei pt raspunsurile rapide, multumesc doamnei Adriana T. pt cuvintele calde rostite, Danei pt umorul de care m-am bucurat in secret si pt explicatia cu stage-ul, lui Daniel Botea pt comentariul lasat la ultima proba, unde te-am mentionat (nu stiu daca ai priceput tu contextul J), dnei din juriul ultimei probe, pe al carei blog am intrat de curiozitate si mi-a placut ce scria....am citit si partea Despre mine....cand vedem un om, nu stim niciodata ce e in spate.....asa imi spunea mie o studenta, cand i-am spus ca urmaresc filme de animatie, ca nu i-ar fi trecut prin cap, credea ca ma uit numai la documentare :)

Am scris si doua articole in engleza, ca urmare a unui concurs la care am participat cu studentii. Ei au loc locul I mondial, iar eu premiul pt Cel mai bun reporter. 

Asa ca multumesc SuperBlogului din nou, altfel nu scriam pe blog nimic.

Va doresc tuturor un Paste fericit, distractie placuta la Gala, mentionata in ultimul meu articol. La multi ani Florilor, daca sunteti pe acolo. 

Felicitari tuturor, nu stiu voi cum va percepeti sau de ce sunteti tristi. Fiti veseli, zambiti, radeti, viata e prea scurta, iar la dimensiunea intregului Univers, grijile astea cu juriul, contestatiile si greselile gramaticale, pe ce loc sunteti sau nu sunteti, sunt atat de mici, incat nici nu exista!

Sunteti toti invingatori! Traieste viata cu Farmec!

Poate sunt extraterestru sau cum zicea Dana, sunt eu prea draguta...

Va dedic aceasta melodie a lui James Bay, pe care am avut bucuria sa il vad live la Milano, la MTV EMA Awards. 

Te imbratisez, cititorule! :)

Rayuela e titlul unui roman de Cortazar, de care m-am indragostit in liceu.....

FEAA Craiova wins Simformer Business Cup 2016 in both Leagues

What a day, what a lovely day!

Those who saw Mad Max: Fury Road know what I am talking about :)

As you probably remember from the article I wrote a few days ago, April 8 was the day for the second stage of Simformer Business Cup 2016. So, a very expected day by me and my students. 

From the interview for Simformer

 My motto for my students is something like this: You are winners, no matter what. Maybe some colleagues in teaching area disagree with me, but in my opinion, it is more important to convince your students that they are valuable even if they lose a contest or fail to get higher grades or something similar.

I never push my students do things they do not like or things just for a recognition. I believe in them and social media helped me a lot to coach them. Friendship is more important than anything. And I am very grateful that my students became my friends and for some of them I succeded to be a mentor. These are not my words, but sincere appreciations from the students that competed in Simformer BusinessCup 2016.

So, Simformer team offered us an opportunity to really create a connection between theory and practice, but also to learn how to manage a team. And even if we were 8 teams in Pro League and 5 teams in Amateur League, I am not wrong if I say that we were ONE big team. I changed a few words with Denis, the guy from the second position in the Pro League and I really appreciate him and congratulate him for having such wonderful results by himself and not in a team. 

From the interview for Simformer

But working in a team is better, you create strong connections, make friends and you cannot know what could happen, maybe you decide to create a real business with your team mates after that.

I started my April 8 day with some courses (duty first), but I gave my personal phone number to the contestants in order to be reachable for them. The company given to them was one in distress so our emotions climbed a mountain that day :) They also had only 8 hours to stabilize their business, not 30 like in the first stage. They were relieved because 30 hours was indeed very long, but in 8 hours (meaning 2 months in the game), the competition became more aggressive.

As Minvydas told us in the Live sessions they had on Youtube, small and steady businesses are not enough if your goal is to win the contest, not just survive. I also was a contestant in the simulation, but my goal was only to become familiar with the mechanics of the game and be able to offer them my advice. I have to recognize that my main task was to focus on their enthusiasm so I tried to boost their energy tagging them in different post, pictures, on different groups, in order to show them that I really appreciate their effort, their time and their dedication. 

It did not matter their place in the game for me, I really wanted to make them understand it is more important what you gain from the contest, in terms of friendship, self-control, organization, connecting the theory with the practice, working under pressure and also trying to have some fun at the same time. 

First 4-5 hours were ok but I noticed that the team of Diana Bobaru (Diana, Adi Voicu, Cristina Raicu, Gabi Pungaru, Gabi Tudor and Ionut Renghea) had a different strategy. They expanded their activities a lot, restaurants, clothes, food, moto stores. Their expenses were very high because of their investments so the losses in the first half of the contest were very important. 

In the second part of the contest, my emotions became higher and higher. Usually, my blood pressure is very low but I think it grew and normalized :) I watched all the live sessions held by Minvydas (I think they were 16) so my activity was something like this: calls from my students, private messages on Facebook with captures from the simulation (especially from those in the Amateur League), watching Minvydas, posting on Facebook about the contest and keeping people informed, creating a hype for the event and keeping my students’ motivation and energy up. 

This is why the game is even funny, not only callenging :)

Yeah, sometimes you need music when working :)

Restaurants are good :)

I hope I managed it well because I really haven’t had a free minute. During the last 2-3 hours, Diana Corporation started to show some profits and higher revenues and that was the moment I understood that the battle was given between them and Denis (ASEM Wave).

The contest rules stated that there were four prizes, one for each category: Performance, Revenues, Profits and Assets. The difference between Diana Corporation (representing students from FEAA Craiova) and ASEM Wave (Denis) was not that big, so my heart started to beat faster :)

18 o’clock came and the end of the contest too. In top 10, our faculty had 5 teams (including me). I think this is a great achievement for the faculty and our university. And I want to mention here the teams Craiova Fighters (Lavinia Balan and her team mates), Ciobanu International (Adina Ciobanu and her colleagues), Brave Corporation (Silvia Neamtu and her team mates).

Love that yellow! :) (1, 5, 6, 8, 10, 15, 16, 22 are from FEAA Craiova, University of Craiova)

 Of course, Diana Corporation won the contest, but my reaction was like: What a wonderful game! What a day, what a lovely day! They were first for all four categories: Profit, Revenues, Assets and Overall Performance. They played the game in different conditions, using a phone, talking with me while driving, giving them a small advice before the end of the contest, but they won!

Me and the winning team

Me and Andree-Corina International

Me and the girls from Brave Corporation! We are brave girls here, at FEAA Craiova :)

In top 10 of Amateur League, we had two teams from five and one of them - that of Catalin Bodae (UCVCompany) succeeded to qualify for the highest position in Assets category. Catalin is like a Pro in the Amateur League because his team and also the team of Alina Tirei (Alina-Maria Limited) were contestants in the first stage of Simformer Business Cup. So their experience helped them to maintain in this ranking.

Amateur League and we have a winner, UCV represented by C. Bodae

I am so proud of you, my dear students, I learned a lot from you: 

I learned that most of the time, you need a friend and not a rigid teacher

I learned that you become more enthusiast, energetic and do wonderful things when you are encouraged

I learned that you can make me the happiest person 

I learned that you raised you interest for projects outside school, because of me. You keep telling me this so it must be true :)

I learned that social media (Facebook mainly) makes miracles in teaching. We organized our activity on a Facebook group and we also entered Simformer group for more info on the contest. 

I learned that I am better because of you.

So, thank you for all these and I address this message to all my students (I also want to mention here the guys from the first year who attended the contest because they saw my enthusiasm: Andreea and Beatrice in Pro League and Andrada, Lali, Vali in Amateur League). 

Thank you for giving me a purpose! I am very proud of you and grateful that I had the honor to work with such wonderful kids. 

I also want to mention here Simformer guys who organized very well the activity of Simformer Business Cup and I want to express my gratitude and what are the things I learned from them:

I learned from AdelinaJensen that it is very important to take the initiative and contact people and use LinkedIn more often.

I learned from Minvydas that using multiple channels for communication is better :) For example, I felt an improvement in the second stage with the live sessions on YouTube, comparing with the first stage where it was only a chat. But I have nice memories with the day I entered the chat on 5^th March. 

I learned from Danas that it is important to be flexible in business and also friendly.

From Anton, I learned that it is important to create the hype when things are still hot or warm. 

I learned how to translate from Russian with the help of Facebook and also of Silvia Neamtu, a student in the contest (Brave Corporation). 

At the end of this contest, I hope Simformer guys will organize the event every year and they can be sure that I spread the words with a lot of posts on LinkedIn, Twitter, Google+, Facebook, my blog, a journal of students, a marketing club I organize, posts on the website of our faculty and also attending two shows at a local TV station. 

I also know that sharing means caring, so I do all these because I appreciate the work you do there, your simulation is very challenging, comparing to others and most important it is also friendly. Your servers did not have problems or if they had, the problems were rapidly solved, the communication was also very important. 

I want to wish Happy Birhday to two of my students: Catalin Bodae (his birthday was on 5^th April) and Andreea Maracine (hers was yesterday, during the final stage). You are winners and I am proud of you!

And this is not all :) Simformer also has a Simformer Best Reporter Competition and my students registered there too with the following articles:

1. Diana Corporation 

2. Craiova Fighters

3. Ciobanu International

4. Brave Corporation, in english and in russian

5. Puiu Corporation (this is just me, but I want to be lost among my students :)

6. Vikings Corporation/Draga Corporation

7. UCV 

8. Alina-Maria Limited

Smile and shine, wherever you are! 

Misterul fetei din Paris

Împlineam 40 de ani și nimic nu era cum trebuie. Lucram într-o companie mare, îmi luasem și un credit. Voiam un credit rapid, la vârsta mea nu ai timp de pierdut. Un prieten care lucra la AVBS mi-a recomandat un credit de nevoi personale. L-am obținut repede. Mi-am cumpărat o mașină sport. Aveam o furie în mine și, dintr-un motiv bizar, voiam să conduc până la capătul pământului. 

De ziua mea, mi-am dat demisia și am plecat. Nu știam încotro...

Sunt obosit ... nu știu dacă e azi sau mâine, dar știu că trebuie să dorm. Opresc la primul motel infect de pe marginea drumului. Cer o cameră și un pachet de țigări mai scumpe decât camera. Am dubii dacă să dorm pe pat sau pe podea.

Deschid laptopul și mă uit pe blog. Acum sunt blogger și atât. În ultimii ani, am scris mizerabil. Eram plin de ură. Mă uit la titlul ultimului articol legat de atacul terorist. Eram supărat pe Dumnezeu. Au murit oameni nevinovați ... Mi-am luat o grămadă de șuturi.

Vreau să mă schimb. Am puterea de a fi cine vreau. Vreau să fiu mândru de mine. Dacă aș putea cumpăra credit online, așa cum am luat creditul pentru mașină.... însă, e mai greu. Mai mult timp, mai mult stres.

Șterg tot de pe site, mă înscriu pe tb și zelist și mă gândesc să cer câteva sfaturi unui tip din blogosfera….l­‑am văzut odată la un concert Iris. Mă enerva oricine și tipul ăsta nu făcea excepție. Poate în fond, tipul e de treabă. Cine știe, poate la bătrânețe vom ajunge să ne citim doar unul pe altul…

Caut ceva pe net și găsesc o competiție SuperBlog. Mâine e ultima zi. Scrie ceva de puncte, clasamente. Nu mă interesează. Mă înregistrez și scriu la toate probele, evident voi lua zero puncte, dar nu de asta scriu. Scriu pentru că vreau să fiu EU. Închis în biroul ăla mare de la etajul 7, nu mai știam cine sunt. Am 40 de ani și nu știu cine sunt. 

Nu am dormit deloc ... am scris toată noaptea.

Plec din parcare cu ținta Paris. De ce? Nu știu ... îmi e dor de EA, cred că de atunci am uitat să fiu OM și mi-am pierdut orice credit în blogosferă și în viața reală. Poate că acest concurs pentru bloggeri îmi va aduce ultimul loc, dar este al meu.

………………………..

Sunt în Paris de câteva zile, inbox-ul este plin…. Vreau să fac pace cu mine. E noapte și în preajma Turnului Eiffel sunt cerșetori. 

O invit să meargă cu mine. E timidă ... aș vrea și nu aș vrea să îi știu secretul. Simt nevoia să o protejez, văd în ea fiica pe care nu am avut-o ... poate sunt doar nebun și singur. Stătea cuminte în fotoliu, în timp ce eu scriam în întuneric un articol despre misterul fetei din Paris. 

Din nou dimineață, postarea cu fata misterioasă a înregistrat mii de vizualizări.... aveam mesaje de la bloggeri, inclusiv de la tipul cu blog de aloe.

***

Au trecut doi ani, am fost voluntar în Africa .... Am reușit să înfiez o fetiță. A fost cam greu, pentru că nu eram căsătorit. Îmi câștigasem creditul online, devenisem cunoscut în blogosferă pentru campaniile umanitare în care mă implicam.

Am ajuns la aeroport ... Îi văd chipul misterios. Pare obosită ... acum, e voluntar pe ambulanță.

Când mă gândesc că totul a început cu un credit pentru o mașină sport .... Am devenit OM .....am înfiat-o pe Mia și m-am îndrăgostit nebunește de misterioasa fată din Paris. Florile de mucigai de care vorbea Arghezi sunt pretutindeni ...

 

Sâmbătă merg la Gala SuperBlog cu Mia și soția mea. Unul dintre sponsori mi-a făcut o ofertă de colaborare pe probleme umanitare. Mi-am găsit nișa în blogging. Ajut companiile să implementeze politici de CSR în diferite zone din țară sau din exterior.

Noapte bună, Mia!

*** 

Material scris pentru Spring SuperBlog 2016

Simformer Business Cup 2016 through the eyes of a professor

The day I found out about Simformer Business Cup was a magic day :) I do not usually enter LinkedIn but that day I entered and I saw a message from Adelina Jensen, a representative of Simformer. She announced me about the opportunity to apply for a contest on business simulations. I was really happy because I searched all the Internet to find a business game for my students. 

I found out at the end of February and the contest was starting at the beginning of March. So, I did not have much time to convince my students to register to the contest, create their teams and also a Facebook page for their virtual company. 

I was very grateful that my students were enthusiast and dynamic. They told me the game was becomming addicting, but in a good way. They loved it. 

One of my students (Lavinia Elena Balan) wrote an article for a local paper of students at Faculty of Economics and Business Administration, Craiova, Romania - Simformer Experience (in Romanian). She said she waited Simformer Business Cup even more than she ever expected Santa Claus. 

Silvia Neamtu, another student: The subject of business simulations is a practical one and I think we were all very involved in the contest, very interested and started a lot of debates. We finally made something practical, useful and closer to the reality. 

We talked about Simformer at a local marketing club organized by me in March and two teams (the team placed on the second position in the contest and another one with two students in the first year) were speakers there.

The team of Diana Bobaru was on the second position in the first stage. In the pic, you can see three members of the team: Cristina Raicu, Gabi Pungari and Gabi Tudor. 

The team of Diana Bobaru and her team mates Cristina, Gabriela, Gabriel and Adrian

Me (middle) and the team of two students in the first year, Andreea Maracine and Beatrice Iovu, two enthusiast girls

Me and the girls from Brave Corporation, Silvia Neamtu, Roxana Mihai, Daniela Rudeanu

We were also invited at local television TeleU Craiova, where we talked about this amazing contest and its advantages for students. The show was in Romanian and I was accompanied by Andreea Maracine and Diana Bobaru.

For me, the experience was very intense because the first stage lasted 30 hours and I stayed connected for my students because I was receiving lots of messages in which they needed my advice or simply some encouragement. I created a Facebook group on Business Simulations, we also talked there and at some point, when I realized they should be tired, I sent them some links with some happy music, like these ones:

I also attended the contest because I wanted to be able to help them. Being a participant was the only way to understand the contest and help them, offering some suggestions. 
I coordinated 9 teams (40-45 students) and 7 of them qualified for the Professional League. In the second stage, the number of teams will be higher, because news spread rapidly and now, a lot of students in the first year will compete for the Amateur League.
They learn how to manage a business, they have employees and they have to pay them or send them for training, they can invest in marketing campaigns and so on. A lot of practical things, different than just reading/learning theory.

Badges got by the team of Lavinia Balan

Picture from the simulation of Lavinia Balan

Picture from the simulation of Lavinia Balan

But being able to work and compete in teams helped them to communicate better, to make an effort and coordinate their activities in the game, to socialize more and very important and touching for me they became friends of mine. I met them at the end of February but due to this contest, we became friends. They told me I motivated them but they also motivated me and made me appreciate more my profession.

I really appreciate the kind words they expressed for me, in private or even in their articles for the Best Reporter Competition. They are great kids, all of them, smart and passionate. I am very proud of them and I am grateful for the efforts they put in the contest, for their time and energy.
I also thank Adelina Jensen for telling me about this opportunity, Minvydas Latauskas and Danas for preparing an offer for the faculty.

I am proud that from 82 teams in the first stage (400 participants), 33 of them qualified for the second stage and FEAA Craiova (our faculty) has 8 teams (7 teams with students and me). So, we are almost 25% of the finalists. This is an honour for us and for the university we belong to - University of Craiova.