Proba 9 din competiția SuperBlog ne provoacă la introspecție: cum ne proiectăm noi viitorul? Dar, orice prezent este mai întâi viitor. Deși trebuie să trăim prezentul, așa cum spune Tolle în cartea lui, Puterea Prezentului, orice viitor este planificat de noi, mai mult sau mai puțin conștient.
Astăzi, am un vis. Să cumpăr o casă, Mi-ar plăcea să fie o casă activă, cu consum energetic aproape zero. Fiind cercetător, am această deprindere, să mă documentez, să studiez, să fac planuri. Diagrama Gantt e numele meu mijlociu. Glumesc, desigur, dar e bine să fii proactiv cu visurile. Să stabilești niște pași concreți pe care să îi faci și, în fiecare zi, să pui câte o cărămidă (metaforic vorbind) la atingerea visului tău. Planul este un instrument foarte util și te ajută în menținerea optimismului și încrederii la nivele ridicate.
De ce o casă activă? Pentru că sunt vegană. Știu, pare că nu are nicio legătură ce mănânc cu casa în care locuiesc. Acum doi ani, am devenit vegană, din motive de prevenire a unor boli cronice pe care părinții le au. Dar, am început să.... oare ce? Să mă documentez. V-am spus că nu mă pot abține. Am citit cărți multe, unele după altele și am realizat că veganismul ajută la salvarea mediului. Consumi mai puține produse animale, se reduce impactul asupra mediului. Și, din lectură în lectură, și din documentar în documentar, am realizat că pot lua și alte măsuri pentru a proteja mediul: pot fi minimalistă, pot reduce consumerismul inutil, pot recicla, pot refolosi anumite lucruri, pot economisi energie. Și aici, vedeți voi, apare legătura. Am plecat de la povestea deciziei mele de a deveni vegană și am ajuns la dorința de a economisi energie, iar acest lucru îl pot face achiziționând o casă activă care își amortizează prețul în câțiva ani. Între timp, însă, mă pot bucura de economiile de cost făcute și pot să mă simt bine că am grijă de mine și de mediu, având o atitudine proactivă.
De-a lungul timpul, mi-am făcut diverse planuri de viitor, unele s-au realizat, altele nu. Dar chiar și din cele care nu s-au realizat, am învățat multe. În 2018, am avut un vis: să creez un ONG pe educație împreună cu două foste studente. La început, mi se părea greu, multă birocrație, multe instituții de unde să luăm și să ducem acte. Am făcut, însă, un plan cu etapele necesare și le-am împărțit în timp, dar și pe oamenii din echipă. Astfel, am reușit să simplificăm lucrurile, să pară totul mai ușor și mai rapid. Și visul s-a împlinit la finalul lui 2018.
Apoi, am visat să public o carte adresată studenților mei. Am început cu titlul - Scrisori pentru studenții mei. Fiind foarte apropiată de ei și implicându-mă în tot felul de activități alături de ei, am avut această dorință de a le scrie o colecție de idei, sfaturi, opinii, pornind de la propria mea experiență ca studentă și micile dificultăți întâlnite în cale. Visul a început în 2017, dar de-abia în iulie 2019 a prins viață, fiind online, în aplicațiile de cărți ale telefoanelor mobile. Pentru a duce la bun sfârșit acest plan, am pregătit o structură, m-am documentat zilnic, am făcut chiar și o cercetare de tip chestionar și am scris zilnic minim 100-200 de cuvinte. Mai bine puțin și constant decât deloc.
Cu toții avem visuri, cu toții ne facem planuri. Când eram mică, visam să devin profesoară. Și, deși aparent nu am avut un plan, am făcut lucruri, conștient sau inconștient, care m-au dus acolo. Am citit de mică literatură, împreună cu tata, am învățat mereu la școală, am avut dorința de a ajuta tinerii să învețe într-un mod mai ușor, fiindu-le în același timp ca o soră mai mare. Astăzi, predau discipline economice la facultate studenților și, la Management, învățăm despre funcțiile managementului, prima dintre ele fiind previziunea (planificarea). Și încep cu aceste exemple simple despre cum toți ne facem planuri, mentale sau pe hârtie.
După cum am povestit la începutul acestui articol, îmi doresc foarte mult să mă mut la casă, să am o grădină mică unde pot respira aer curat. Acum stau la bloc și e foarte claustrofobic traiul în 44 metri pătrați. Acum doi ani, conduceam o rablă care dădea rateuri și visam să îmi iau o mașină. Mă gândeam că e imposibil să iau o mașină nouă, dar, cu disciplină financiară, am reușit să o iau printr-un credit. Imediat după, a apărut visul cu casa și acum trebuie să aștept să achit mașina. Mi-am făcut însă un nou plan. De ce să stau 5 ani cu credit la mașină când pot face economii și să plătesc totul mai repede? În 2 ani, am achitat 85% din credit, urmează să achit totul și să încep economiile pentru plata avansului. Poate părea copleșitor uneori, dar cu un plan bine pus la punct, cu disciplina financiară, cu mici recompense când atingem un obiectiv cât de mic, realizăm că drumul până la casa mult visată este presărat cu multe lucruri frumoase. Am început să facem un folder Dream House și în el avem fiecare cameră/zonă pe subfoldere. Am făcut colaje cu imagini care ne plac, ne inspiră pentru a avea o viziune mai clară asupra modului în care vrem să amenajăm atunci când vom reuși să ne luăm căsuța.
Fără visuri, nu putem fi fericiți. Ele ne condimentează și dau culoare și savoare vieții.
