Mamă singură cu două fete, o poziție de manager într-o multinațională și prea puțin timp pentru mine... Asta sunt eu la cei peste 40 de ani. Toată lumea mă felicită pentru realizările personale și profesionale, dar eu nu simt decât oboseală. În timpul organizării zilnice a e-mailurilor primite, am văzut un mesaj de la Farmec despre noua gamă de machiaj Gerovital Beauty.
În momentul acela, am realizat că îmi pierdusem feminitatea și, implicit, și puterea. Eram mamă și manager, dar nu mă simțeam completă. Mi-am făcut cadou un coș de produse din gama Gerovital Beauty, de la un ruj cremos cu acid hialuronic până la mascara și lac pentru unghii. Nu mă mai răsfățasem de multă vreme... mă simțeam din nou o puștoaică îndrăzneață. Timpul trecuse și eram hotărâtă să mă folosesc de toate trucurile posibile pentru a-mi pune în valoare ochii verzi, tenul alb, părul creț și mâinile de pianistă.
După câteva zile, am primit coletul și am început transformarea. Balul de strângere de fonduri pentru copiii cu autism organizat de compania la care lucram era o ocazie bună de a mă face remarcată. Mi-a venit în minte celebrul citat al distinsei Coco Chanel: If you are sad, add more lipstick and attack. Prin urmare, am început cu rujul de un roșu intens care mi-a hidratat buzele și le-a conferit un luciu natural. Textura cremoasă și culoarea îmi scoteau în evidență senzualitatea și asigurau un contrast plăcut cu tenul alb. Pentru micile imperfecțiuni care se încăpățânau să apară pe chip deși nu mai eram o adolescentă, am folosit un fond de ten, o pudră pentru luminozitate și un anticearcăn.
Am încheiat cu o notă rebelă, aplicând mascara Devilash, care a oferit volum genelor mele. Arătam ca o mică diavoliță îmbrăcată într-o rochie mulată roșie. Toate produsele folosite se simțeau bine pe piele, nu dădeau un aspect încărcat și cred că aveau un ingredient secret: încrederea în sine și îndrăzneala. Mă simțeam frumoasă și femeie după atât de mult timp. Am plecat zâmbind către bal...
Ajunsă acolo, simțeam privirile surprinse ale celor din jur. Nu aveam nevoie de admirația lor pentru a mă simți bine, ci doar de admirația mea. Și, în momentul acela, mă iubeam cu toată ființa mea. Am auzit în spatele meu o șoaptă: Dansați? Era graficianul agenției de marketing cu care colaboram. Vorbisem de câteva ori, dar nu cred că îi stârnisem prea mult curiozitatea... până atunci. Îi simțeam privirea pe buzele roșii și m-am speriat. Am fugit la baie, temându-mă că ceva e nelalocul lui, dar totul era perfect: rujul era la fel de intens ca în momentul aplicării, fondul de ten îmi acoperea imperfecțiunile, mascara îmi scotea în evidență privirea seducătoare. Ceva era, însă, diferit: eu... mă priveam și cu greu recunoșteam femeia sobră de acum câteva zile. Radiam de fericire, eram sclipitoare, puternică, încrezătoare, visătoare și... inima îmi bătea prea tare.
Balul a fost un succes și am reușit să strângem fondurile dorite. Alex, graficianul, m-a întrebat dacă mă poate conduce acasă și am spus da, după foarte mult timp în care fusesem doar mamă și uitasem să mai fiu femeie...
*** Articol scris pentru Spring SuperBlog 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Ti-a placut? Spune-mi! Imi vei face ziua mai buna.
Nu ti-a placut? Spune-mi! Poate voi imbunatati ceva.
Multumesc! Zambeste! Astazi e o zi frumoasa! :)