Albastru magnetic într-o intersecție

M-am trezit cu o durere de cap îngrozitoare.... împlinesc 37 de ani și tot ce vreau e puțină liniște, doar eu cu mine. Dușul rece și cafeaua fierbinte sunt tot ce îmi doresc la orele acestei dimineți târzii. Oglinda se zgâiește trist la mine și îmi arată un chip palid, un păr răsfirat în șuvițe pe fruntea-mi ce ascunde o cicatrice și o mare iubire.

Aud un bătut strident în ușă și sunt tentat să nu răspund. Mi-am scos soneria din priză cu o speranță deșartă de a nu fi deranjat de ziua mea. Dar sunetul mi se propagă dureros prin creier și mă face să deschid mai repede decât aș fi vrut. E doamna de la poștă, îmi întinde obosită un plic și semnez de primire.

Numele de pe plic mă lovește mai tare decât pumnul unui boxer profesionist....e EA. Nu am mai vorbit deloc din ziua aceea și nu mă așteptam să aud de ea acum, de ziua mea, și în acest mod.... e o invitație la nuntă.... la nunta ei...Nici nu știam că e cu cineva, atât de repede.

Urăsc nunțile, în general...și ea știe asta....așa că nu îmi pot da seama dacă m-a invitat ca să nu vin sau pentru a mă răni, din indiferență, din răzbunare....Încercând să găsesc un motiv, simt cum capul îmi explodează de durere, simt durerea cum îmi cuprinde ochii, fruntea, inima, stomacul, mâinile care mototolesc involuntar invitația.

O nuntă...o mulțime de rochii scurte, pantofi cu toc, cămăși albe și pantofi de lac mi se perindă amețitor prin fața ochilor.... mă doare să privesc chipurile lor, pentru că nu vreau să îl văd pe al ei. Sunt ca un clișeu prost, un bărbat cu chip de băiat rebel, insuficient maturizat.

Cobor grăbit scările și mă îndrept spre cea mai aglomerată intersecție din zonă, unde știu că voi găsi un cerșetor care spală geamurile mașinilor. Mă cunosc toți, așa că mă salută politicos și puțin speriați de chipul meu traumatizat. Le spun pe scurt povestea și mă bazez pe intuiția lor de oameni simpli, pentru care viața se rezumă la lucruri simple. Îi admir pentru asta. Fără să ezite, o fată timidă, cu niște ochi albaștri magnetici, îmi spune că aș fi prost să nu merg. Zâmbesc la inocența ei și îi spun fără să gândesc, că voi merge dacă îmi va fi parteneră. Desigur că toți mă credeau puțin scrântit, dar acum sigur nu mai aveau vreo îndoială. Da-ul fetei mă tulbură mai mult decât buzele și ochii ei. 

Sursa: https://pixabay.com/static/uploads/photo/2016/09/21/15/22/blue-eyes-1684954_960_720.jpg

 ..........................

Mă trezesc și calendarul de pe perete îmi aduce aminte că astăzi este nunta. Regret impulsivitatea mea și aș vrea să dau timpul înapoi. Nu mă pricep deloc la ținute elegante, dar vreau să mă pierd în mulțimea de sacouri elegante, așa că vreau să rezonez cu ceilalți. Deschid laptopul și caut niște clipuri pe Youtube, care să mă ajute să găsesc ceva potrivit.

Bate cineva la ușă ... deschid și albastrul magnetic și roșul strident îmi schimbă modul în care funcționez. Vorbește repede, de-abia înțeleg ce vrea, îmi spune să iau bani și să mergem. Mă trage după ea, frenetic și nu știu dacă visez sau am o boală și îmi imaginez fata asta. Ajungem în magazine, alege haine pentru mine, pentru ea, vorbește cu vânzătoarea...deci, pesemne nu sunt nebun. Din hainele pe care le alege, înțeleg că preferă un stil chic, deloc clasic. Nu mi se potrivește, dar nu așa se spune? Să ieșim din zona de confort? O las să decidă pentru mine, părând că știe ce face și eu mă întreb cine e fata asta, pe care am văzut-o în intersecție spălând geamurile unei mașini?

Sursa mea de inspirație este o fată pe care o văd a doua oară în viața mea... mă simt lipsit de voință și asta îmi place.

...........

Sosim la restaurant ... Fata cu ochii de un albastru magnetic poartă o rochie roșie, care contrastează puternic cu albul trupului ei cald, iar eu nu știu în ce sunt îmbrăcat ... o văd doar pe ea și privirile întoarse care mă fac gelos, deși nu știu cum o cheamă și dacă o voi mai vedea vreodată. 

O invit la dans și mă pierd în sunetul muzicii lui Chris de Burgh și al pantofilor din jur ... nu văd chipuri, mă pierd în albastrul magnetic și în roșul buzelor ei, îmi simt inima cum bate puternic ... transpir ........ senzația de bine devine senzație de rău, capul îmi e prins între ghearele unei păsări de noapte, îmi deschid cu greu ochii și o aud ca prin vis. 

La mulți ani, iubire!!!

La radio e Lady in Red, iar lângă mine se cuibărește zgomotos o fată cu ochii de un albastru magnetic. 

***

Articol scris pentru Super Blog 2016

I drink my coffee American

Guest Post by Laurentiu Badea (Alientower)

Usually, my favorite coffee is an everything-goes coffee. If it's not instant coffee, I'll take a big warm expresso with cream and sugar. That's the real deal caffè americano. I can't do anything right without a good cup of brown brew. 

Coffee is my fuel, it gives me energy, even now as I write this article. I don't really care how unsofisticated I prepare my delicious drink at home, it does the job. When I go out, I simply ask for a coffee. I'm no fussy guy, give me whatever you can concoct from grounded roasted coffee beans (or soluble freeze-dried is all the same to me) and warm water. And yes, please, the water needs to be warm! If I can have a bit of milk and a teaspoon of sugar with that, you're my hero. 

And I bet that was everyone's way of drinking coffee for a very long while in the US too. But, back in the early 1970s, three young pals from Seattle decided to open up a coffee shop where they sold roasted coffee beans. A decade later, in 1984, a time when coffee shops were going out of business, they quickly expanded their business. What they did have was a love for coffee I can relate with and their clever wit to anticipate a changing market. Specialty coffee started to become a demand, people always want something new, and in many European countries making coffee was profound as art and intense as science. That's how Starbucks was born. 

45 years later, the first Starbucks in Craiova has opened its doors at the Mercur Shopping Center. I feel proud to have been invited at the opening event alongside some of my friends in ASBO. Since it's not the first Starbucks store in Romania, I didn't really expect much, but I'm glad I didn't drink my regular morning coffee at home. 

So we got there early at dawn and we were gracefully received by the friendly smiling faces of the baristas and waiters. We've been offered spiced cold brew coffee  infused with orange and probably a hint of cinnamon, served in tall champagne glasses, it was both classy and quirky at the same time. 

Overall, it was about having fun in a cozy environment. We had cake and two more types of coffee, a coffee tasting demonstration and a few speeches from representatives of the company and the director of Mercur Shopping Center that houses the store. It was a delightful experience, I really enjoyed having my energy fix there and since they've given me lots of coupons, I will surely be visiting again.

Thanks for the invite to Evobrand.  

Wine Tasting of the Ages

Guest Post by Laurentiu Badea de la Alien Tower

I'm not much of a wine drinker, which makes me even less so a wine taster. I may never be able to fully appreciate the richness of a glass of wine, but I enjoy it as the finest beverage humanity has ever brewed. Wine doesn't draw out the poet in me to sing the praises it well deserves, but I understand it on a personal level, one that goes beyond the classy prestige. I grew up in a small, humble town, near a winery in Orevița Mare, and to have their own little vineyard on those plentiful hills was each of my  neighbor's yearning and most certainly part of their livelihood. 

I've participated at the yearly grape harvesting and juicing, I've tasted the sweet stum and bottled it in old demijohns, and lastly, played the waiting game. I've experienced the making of wine, the oldest of traditions, and yet I can't really tell one dry wine from another. However, I wish I could and I have a lucky opportunity to learn.

A week ago I've been invited at another exquisite wine tasting event by my friends in ASBO, every time a different locale, each time a better and enriching experience. This time, it was a special event in more than one way, held at Epoca, a stylish restaurant in Craiova. Laurențiu Achim Avram, president of the Sommelier Federation Romania, led our event with a remarkable tasting and insightful presentation of five varied wines,  combined with an assortment of cheeses.

One combination in particular stood out for me, a dry red wine with a dense texture and woody taste, obvious even for me. It's called Soare, which means Sun, name derived from the location of the Cabernet Sauvignon grapes it's made of, the most popular wine grape variety. The vine sits on the hills of Stârmina -- close to my hometown -- always facing the Sun. It was a smart decision to combine this rich wine with the creamy Brie splashed with a bit of honey. 

The tastes really complement themselves. A strong wine with a great array of spicery that only get richer with age, and a smooth cheese that sets the combination apart by diluting the alcohol and thus releasing all the best flavors of the wine on the taste buds, making it a powerful combination everyone should enjoy.

This event Branzeturi cum se ... cuVin was organized by Asociatia Bloggerilor Olteni and Dictionar Culinar.ro.