Misterul fetei din Paris

Împlineam 40 de ani și nimic nu era cum trebuie. Lucram într-o companie mare, îmi luasem și un credit. Voiam un credit rapid, la vârsta mea nu ai timp de pierdut. Un prieten care lucra la AVBS mi-a recomandat un credit de nevoi personale. L-am obținut repede. Mi-am cumpărat o mașină sport. Aveam o furie în mine și, dintr-un motiv bizar, voiam să conduc până la capătul pământului. 

De ziua mea, mi-am dat demisia și am plecat. Nu știam încotro...

Sunt obosit ... nu știu dacă e azi sau mâine, dar știu că trebuie să dorm. Opresc la primul motel infect de pe marginea drumului. Cer o cameră și un pachet de țigări mai scumpe decât camera. Am dubii dacă să dorm pe pat sau pe podea.

Deschid laptopul și mă uit pe blog. Acum sunt blogger și atât. În ultimii ani, am scris mizerabil. Eram plin de ură. Mă uit la titlul ultimului articol legat de atacul terorist. Eram supărat pe Dumnezeu. Au murit oameni nevinovați ... Mi-am luat o grămadă de șuturi.

Vreau să mă schimb. Am puterea de a fi cine vreau. Vreau să fiu mândru de mine. Dacă aș putea cumpăra credit online, așa cum am luat creditul pentru mașină.... însă, e mai greu. Mai mult timp, mai mult stres.

Șterg tot de pe site, mă înscriu pe tb și zelist și mă gândesc să cer câteva sfaturi unui tip din blogosfera….l­‑am văzut odată la un concert Iris. Mă enerva oricine și tipul ăsta nu făcea excepție. Poate în fond, tipul e de treabă. Cine știe, poate la bătrânețe vom ajunge să ne citim doar unul pe altul…

Caut ceva pe net și găsesc o competiție SuperBlog. Mâine e ultima zi. Scrie ceva de puncte, clasamente. Nu mă interesează. Mă înregistrez și scriu la toate probele, evident voi lua zero puncte, dar nu de asta scriu. Scriu pentru că vreau să fiu EU. Închis în biroul ăla mare de la etajul 7, nu mai știam cine sunt. Am 40 de ani și nu știu cine sunt. 

Nu am dormit deloc ... am scris toată noaptea.

Plec din parcare cu ținta Paris. De ce? Nu știu ... îmi e dor de EA, cred că de atunci am uitat să fiu OM și mi-am pierdut orice credit în blogosferă și în viața reală. Poate că acest concurs pentru bloggeri îmi va aduce ultimul loc, dar este al meu.

………………………..

Sunt în Paris de câteva zile, inbox-ul este plin…. Vreau să fac pace cu mine. E noapte și în preajma Turnului Eiffel sunt cerșetori. 

O invit să meargă cu mine. E timidă ... aș vrea și nu aș vrea să îi știu secretul. Simt nevoia să o protejez, văd în ea fiica pe care nu am avut-o ... poate sunt doar nebun și singur. Stătea cuminte în fotoliu, în timp ce eu scriam în întuneric un articol despre misterul fetei din Paris. 

Din nou dimineață, postarea cu fata misterioasă a înregistrat mii de vizualizări.... aveam mesaje de la bloggeri, inclusiv de la tipul cu blog de aloe.

***

Au trecut doi ani, am fost voluntar în Africa .... Am reușit să înfiez o fetiță. A fost cam greu, pentru că nu eram căsătorit. Îmi câștigasem creditul online, devenisem cunoscut în blogosferă pentru campaniile umanitare în care mă implicam.

Am ajuns la aeroport ... Îi văd chipul misterios. Pare obosită ... acum, e voluntar pe ambulanță.

Când mă gândesc că totul a început cu un credit pentru o mașină sport .... Am devenit OM .....am înfiat-o pe Mia și m-am îndrăgostit nebunește de misterioasa fată din Paris. Florile de mucigai de care vorbea Arghezi sunt pretutindeni ...

 

Sâmbătă merg la Gala SuperBlog cu Mia și soția mea. Unul dintre sponsori mi-a făcut o ofertă de colaborare pe probleme umanitare. Mi-am găsit nișa în blogging. Ajut companiile să implementeze politici de CSR în diferite zone din țară sau din exterior.

Noapte bună, Mia!

*** 

Material scris pentru Spring SuperBlog 2016

Simformer Business Cup 2016 through the eyes of a professor

The day I found out about Simformer Business Cup was a magic day :) I do not usually enter LinkedIn but that day I entered and I saw a message from Adelina Jensen, a representative of Simformer. She announced me about the opportunity to apply for a contest on business simulations. I was really happy because I searched all the Internet to find a business game for my students. 

I found out at the end of February and the contest was starting at the beginning of March. So, I did not have much time to convince my students to register to the contest, create their teams and also a Facebook page for their virtual company. 

I was very grateful that my students were enthusiast and dynamic. They told me the game was becomming addicting, but in a good way. They loved it. 

One of my students (Lavinia Elena Balan) wrote an article for a local paper of students at Faculty of Economics and Business Administration, Craiova, Romania - Simformer Experience (in Romanian). She said she waited Simformer Business Cup even more than she ever expected Santa Claus. 

Silvia Neamtu, another student: The subject of business simulations is a practical one and I think we were all very involved in the contest, very interested and started a lot of debates. We finally made something practical, useful and closer to the reality. 

We talked about Simformer at a local marketing club organized by me in March and two teams (the team placed on the second position in the contest and another one with two students in the first year) were speakers there.

The team of Diana Bobaru was on the second position in the first stage. In the pic, you can see three members of the team: Cristina Raicu, Gabi Pungari and Gabi Tudor. 

The team of Diana Bobaru and her team mates Cristina, Gabriela, Gabriel and Adrian

Me (middle) and the team of two students in the first year, Andreea Maracine and Beatrice Iovu, two enthusiast girls

Me and the girls from Brave Corporation, Silvia Neamtu, Roxana Mihai, Daniela Rudeanu

We were also invited at local television TeleU Craiova, where we talked about this amazing contest and its advantages for students. The show was in Romanian and I was accompanied by Andreea Maracine and Diana Bobaru.

For me, the experience was very intense because the first stage lasted 30 hours and I stayed connected for my students because I was receiving lots of messages in which they needed my advice or simply some encouragement. I created a Facebook group on Business Simulations, we also talked there and at some point, when I realized they should be tired, I sent them some links with some happy music, like these ones:

I also attended the contest because I wanted to be able to help them. Being a participant was the only way to understand the contest and help them, offering some suggestions. 
I coordinated 9 teams (40-45 students) and 7 of them qualified for the Professional League. In the second stage, the number of teams will be higher, because news spread rapidly and now, a lot of students in the first year will compete for the Amateur League.
They learn how to manage a business, they have employees and they have to pay them or send them for training, they can invest in marketing campaigns and so on. A lot of practical things, different than just reading/learning theory.

Badges got by the team of Lavinia Balan

Picture from the simulation of Lavinia Balan

Picture from the simulation of Lavinia Balan

But being able to work and compete in teams helped them to communicate better, to make an effort and coordinate their activities in the game, to socialize more and very important and touching for me they became friends of mine. I met them at the end of February but due to this contest, we became friends. They told me I motivated them but they also motivated me and made me appreciate more my profession.

I really appreciate the kind words they expressed for me, in private or even in their articles for the Best Reporter Competition. They are great kids, all of them, smart and passionate. I am very proud of them and I am grateful for the efforts they put in the contest, for their time and energy.
I also thank Adelina Jensen for telling me about this opportunity, Minvydas Latauskas and Danas for preparing an offer for the faculty.

I am proud that from 82 teams in the first stage (400 participants), 33 of them qualified for the second stage and FEAA Craiova (our faculty) has 8 teams (7 teams with students and me). So, we are almost 25% of the finalists. This is an honour for us and for the university we belong to - University of Craiova.

3 minute de Farmec

Sunt o persoană organizată și îmi place să folosesc timpul eficient. Prin urmare, deși epilarea a devenit o necesitate, e bine că nu trebuie să aștepți cu orele. Și eu chiar nu sunt genul tipei care merge la salon să își petreacă o zi întreagă acolo. Și sunt mai sensibilă la durere, așa că am căutat o cremă depilatoare pentru piele sensibilă.  Hidratează, lasă pielea catifelată și, cel mai important, promite o epilare rapidă. 

Farmec este un brand românesc și sunt mândră de asta, produsele lor sunt de calitate, au un preț mai mult decât rezonabil și au trecut proba timpului. Cine nu a auzit de Farmec? Bunica sigur a auzit și ea este născută în 1935. O mai știți pe buni? Povesteam despre chipul ei de copil în articolul meu despre secretul de frumusețe al româncelor.

Revenind, Farmec oferă creme depilatoare pentru diferite nevoi și mi-a plăcut că au creat chiar și cremă depilatoare pentru bărbați. Mi s-a părut genial. Ca membru în clubul Farmec, poți beneficia și de alte avantaje, cum ar fi discounturi, posibilitatea de a influența promoțiile, surprize în cont.

Ideea e că am 3 minute, în care trebuie să las crema să acționeze. Ce poți face în 3 minute? O grămadă de lucruri. Trebuie să fii un pic inventiv.

Vă propun 10 modalități prin care puteți savura cele 3 minute de Farmec:

1. Ascult Lady in Red de Chris de Burgh, melodia noastră de suflet. Asta pentru că prima oarcă când ne-am întâlnit purtam un costum roșu și el îmi cânta la ureche Lady in Red..... 

2. Concep un mesaj senzual și îl trimit :) 

3. Citesc 3 pagini (viteza mea e de 60 pe oră) din Fata de hârtie de Guillaume Musso (dacă nu ați citit nimic din Musso, e musai, eu l-am devorat).

4. Îmi sun bunica, pentru că știu cât de nerăbdătoare e ca, noi nepoții, să o mai sunăm. O întreb de Farmec și de Doina. Cred că toate mamele și bunicile noastre aveau Doina acasă. Eu una am copilărit cu lapte Doina :) Nu, nu îl beam, dar mama și bunica îl foloseau la o grămadă de lucruri.

5. Ies pe balcon și admir oamenii. Îmi plac oamenii, îmi place să privesc copacii, florile, gâzele, m-am împrietenit și cu câțiva guguștiuci (nu în sens peiorativ). 

Mai 2013 (era de Paște), după ce îl lovise o mașină. L-am îngrijit și și-a revenit.

6. Îmi scot aparatul și imortalizez un copil căutând prin tomberon niște jucării și îmi amintesc să cobor și să vad dacă mai e acolo. Am atâtea jucării.... sigur puștoaica asta de 8-9 ani s-ar bucura mai mult de ele.

7. Îmi fac o cafea, pe care s-o savurez după operațiunea Fermec-ată a epilatului, la un episod din The Walking Dead. Urmează ultimul episod al sezonului. 

8. Fac niște exerciții ușoare de stretching, să nu deranjez crema. În felul ăsta, cresc numărul caloriilor arse.

9. Îmi analizez alunițele. E important să faci asta lunar. Iar eu am cam 100 de alunițe. Din păcate, cancerul de piele este tot mai frecvent și soarele sau solarul nu mai este așa de sănătos. Farmec oferă și astfel de produse. O piele epilată trebuie să fie o piele sănătoasă.

10. Citesc câteva citate motivaționale pe care mi le-am lipit pe perete, într-un colaj original. Este colțul meu energetic.

Toate visele tale se pot îndeplini dacă ai curajul să le urmezi (Walt Disney)

Frumusețea începe în momentul în care decizi să fii tu însăți (Coco Chanel)

Vorbele bune pot fi scurte și repede rostite, dar ecoul lor este nesfârșit (Maica Tereza).

Trăiește cu Farmec, fii fermecat de frumusețea vieții și încearcă să trezești și în alții acest dor pentru farmecul din oameni, din natură, din picurii de ploaie sau razele de soare. 

*** Articol scris pentru Spring SuperBlog 2016

Suntem doar doi extratereștri

Am venit prima oară pe Pământ, în urmă cu secole, și mi se păreau bizari oamenii. Sentimentele lor confuze mă amețeau și nu puteam să înțeleg de ce simt ceea ce simt sau de ce fac ceea ce fac. Sunt un extraterestru simplu, dar blazat și întotdeauna am urât nunțile la care am participat printre oameni. Să nu vă imaginați, voi oameni sau extratereștri, că sunt vreo ființă gălbuie sau verde și cu capul mare și lipicios. Ne-am adaptat diferitelor planete pe care am poposit.

Întotdeauna am fost un neadaptat și încercarea superiorilor mei de a mă transforma într-un semi-pământean a cam dat greș. De câteva decenii, însă, i-am simțit prezența – o extraterestră senzuală, dar îndrăgostită de iubire și de tot ce e omenesc. A trebuit să mă adaptez....Din nou! Acum acceptam cu mai multă ușurință, pentru că era EA. O văd aplecată deasupra laptopului, în miez de noapte căutând pe internet un salon de nuntă.

Știa că nu mă dau în vânt după nunți, dar mi-am dat seama că o iubesc și chiar vreau să fie fericită. Așa că mi-a venit o idee:

Iubito, oprește-te acolo la salonul ăsta cu nume franțuzesc!

OK.... îmi răspunde ea ușor speriată și mirată de veselia mea. Dar să știi că doar mă uitam, nu trebuie să facem o nuntă ca în povești.

Ba da, chiar trebuie, îi zic, iar ochii ei violet încep să scânteieze. Facem, dar alegem o temă care să ne placă amândurora. Văd că salonul ăsta are piscină. La cât de cald e pe planeta asta, cred că toți s-ar bucura să scape de costume, cravate, pantofi, sandale cu toc până în tavan, rochii insuportabil de lungi..... Facem nuntă la piscină.

Căutăm niște costume de baie ieșite din comun, personalul va trebui să se conformeze și el. Și poate îi convingem pe proprietarii localului, să amenajăm și o mică plajă artificială lângă piscină. Vreau să fac baie pe muzică de Sinatra. Salonul spațios, fără stâlpi, ar fi potrivit pentru ideea asta trăznită. Ce părere ai?

                Te iubesc! Știi cât iubesc apa și cât de dor imi e de planeta noastră. Și vom avea totul în tematica marină, de la meniu, la decor și costumație.  

Îmi place și chestia cu pianul, singurul instrument decent la care îmi place să cânt....

Nu, te rog, nu...... :)

Bine, bine.... o să-i las pe profesioniști de data asta! Și totul va culmina cu focul de artificii, în timp ce stăm pe șezlonguri sau direct de nisip.

                Crezi că suntem nebuni? Adică am putea face pe o plajă ..... 

Am putea...... dar atunci am fi doar niște snobi, așa suntem originali :)

O văd cum zâmbește și dorul de planeta noastră i se mai estompează. Îi ating ochii cu palmele mele reci și știu că vom fi mereu îndrăgostiți. Poate că salonul ăsta este fermecat, are un nume pe gustul meu.

Somn ușor, iubito!