Suntem doar doi extratereștri

Am venit prima oară pe Pământ, în urmă cu secole, și mi se păreau bizari oamenii. Sentimentele lor confuze mă amețeau și nu puteam să înțeleg de ce simt ceea ce simt sau de ce fac ceea ce fac. Sunt un extraterestru simplu, dar blazat și întotdeauna am urât nunțile la care am participat printre oameni. Să nu vă imaginați, voi oameni sau extratereștri, că sunt vreo ființă gălbuie sau verde și cu capul mare și lipicios. Ne-am adaptat diferitelor planete pe care am poposit.

Întotdeauna am fost un neadaptat și încercarea superiorilor mei de a mă transforma într-un semi-pământean a cam dat greș. De câteva decenii, însă, i-am simțit prezența – o extraterestră senzuală, dar îndrăgostită de iubire și de tot ce e omenesc. A trebuit să mă adaptez....Din nou! Acum acceptam cu mai multă ușurință, pentru că era EA. O văd aplecată deasupra laptopului, în miez de noapte căutând pe internet un salon de nuntă.

Știa că nu mă dau în vânt după nunți, dar mi-am dat seama că o iubesc și chiar vreau să fie fericită. Așa că mi-a venit o idee:

Iubito, oprește-te acolo la salonul ăsta cu nume franțuzesc!

OK.... îmi răspunde ea ușor speriată și mirată de veselia mea. Dar să știi că doar mă uitam, nu trebuie să facem o nuntă ca în povești.

Ba da, chiar trebuie, îi zic, iar ochii ei violet încep să scânteieze. Facem, dar alegem o temă care să ne placă amândurora. Văd că salonul ăsta are piscină. La cât de cald e pe planeta asta, cred că toți s-ar bucura să scape de costume, cravate, pantofi, sandale cu toc până în tavan, rochii insuportabil de lungi..... Facem nuntă la piscină.

Căutăm niște costume de baie ieșite din comun, personalul va trebui să se conformeze și el. Și poate îi convingem pe proprietarii localului, să amenajăm și o mică plajă artificială lângă piscină. Vreau să fac baie pe muzică de Sinatra. Salonul spațios, fără stâlpi, ar fi potrivit pentru ideea asta trăznită. Ce părere ai?

                Te iubesc! Știi cât iubesc apa și cât de dor imi e de planeta noastră. Și vom avea totul în tematica marină, de la meniu, la decor și costumație.  

Îmi place și chestia cu pianul, singurul instrument decent la care îmi place să cânt....

Nu, te rog, nu...... :)

Bine, bine.... o să-i las pe profesioniști de data asta! Și totul va culmina cu focul de artificii, în timp ce stăm pe șezlonguri sau direct de nisip.

                Crezi că suntem nebuni? Adică am putea face pe o plajă ..... 

Am putea...... dar atunci am fi doar niște snobi, așa suntem originali :)

O văd cum zâmbește și dorul de planeta noastră i se mai estompează. Îi ating ochii cu palmele mele reci și știu că vom fi mereu îndrăgostiți. Poate că salonul ăsta este fermecat, are un nume pe gustul meu.

Somn ușor, iubito!

Paris, mon amour!

Dintre toate orașele pe care le-am văzut, am rămas cu nostalgia Parisului. 

Poți să mergi în multe locuri din țară sau străinătate, dar eu îți recomand pentru o vacanță Parisul. Dacă nu ai fost, e musai, dacă ai fost, e imposibil să nu ai deja nostalgia în sânge, ca mine. Vă recomand un city break.  

Pentru o călătorie la Paris, eu am ales avionul, ajungi în aproximativ două ore, este confortabil și se pretează mai bine unui city break. Mie îmi place foarte mult să stau la aer, în natură, pe străzi. Desigur, e frumos să te cațeri în Turnul Eiffel sau să admiri opere de artă la Luvru, dar nu vei simți cu adevărat Parisul decât dacă te plimbi pe străzile înguste, te oprești să bei o cafea la măsuțele puse în mijlocul trotuarului, stai în Champ du Mars pe iarbă și savurezi o baghetă franțuzească și un vin (sau un suc, dacă nu bei alcool).

Când am fost în Paris, am găsit cazare la un hotel de trei stele, la 10 minute de mers pe jos de Turnul Eiffel. Nu fusesem niciodată în acest oraș, dar aveam GPS și lecțiile făcute. În cel mai rău caz, te uitai după turn și Sena și ajungeai la hotel. Am avut și peripeții, dar plăcute. Deoarece am vrut să respir Parisul, nu am folosit deloc mijloace de transport în comun, astfel că, de la Turnul Eiffel la Sacre Coeur, în Montmartre, am mers pe jos. Dar a meritat.

M-a impresionat foarte mult și muzeul Armelor, unde se află mormântul lui Napoleon Bonaparte. Deși îmi propusesem să nu îmi petrec ziua închisă într-un muzeu, nu am putut să nu mă opresc să admir frumusețea armelor și costumelor din diverse perioade.

O altă amintire de neuitat este legată de prima seară în care am ajuns, nu era weekend, nu era sărbătoare, dar Turnul Eiffel s-a aprins ca un brad de Crăciun la ora 9 seara. Știam că este luminat, dar licărea intermitent, asemeni instalației din bradul de Crăciun. Nu știu de ce, pentru că în serile următoare nu a mai fost așa. Dar atunci, mă uitam pur și simplu în sus, fascinată, minunată și nu îmi venea să plec. M-am uitat în cele din urmă la oamenii din jur, din Champs du Mars, dar nu păreau la fel de fascinați. Probabil îl mai văzuseră și erau obișnuiți, dar pentru mine rămâne una dintre amintirile feerice trăite acolo.

Croaziera pe Sena a costat 14 euro, dar a meritat, a fost un vis frumos

 Știu că mulți vă gândiți că pe lângă Turn, se perindă diverse personaje care cer bani. Nu m-a deranjat nimeni. Am chiar o amintire frumoasă. Era dimineață, ploua și, din depărtare, s-a apropiat de noi o fată. Părea de etnie rromă, dar vorbea foarte bine engleza (am admirat asta), era politicoasă și chiar dacă am donat ceva pentru o chestie fictivă, m-a întrebat de unde sunt (i-am spus România) și în momentul ăla, am simțit o complicitate între noi, o empatie. Deși mi-a spus că e din Bosnia, când a auzit România, ochii i-au licărit și a trimis un sărut în aer către mine. Poate vi se pare banal, dar m-a impresionat cumva, era sinceră și cred că e frumos să iubim oamenii din jur, să îi privim mai atent și să ne bucurăm de prezența lor.

Am iubit Parisul în acele trei zile, dar nu muzeele și turnurile înalte mă fac să visez să ajung iar acolo, ci oamenii: bucătarul de la Bistro Dupleix, care ne spunea Champagne, Romantique, Tour Eiffel, sau Aldo de la o pizzerie italiană, care mi-a zis Princess și mi-a spus că a fost la Cluj și știe câteva cuvinte în limba română (Te iubesc, Mulțumesc), fata din Bosnia sau România, care a simțit o fraternitate culturală, vânzătorii din magazine sau chelnerii, care se bucurau că ziceam Bonjour și Merci.

Mergi la Paris și iubește-l, așa cum doar tu știi să o faci, călătorule plin de mistere! 

Acest articol reflectă emoțiile trăite de mine acum doi ani, când nici ploaia nu m-a oprit din a vizita Parisul pe jos.