Ca cititoare pasionată încă de la vârsta de 9-10 ani, mă fascinează provocarea lansată de editura NICULESCU în cadrul competiției SuperBlog. Ce se va întâmpla cu formatul tipărit al cărților în câteva zeci de ani? Vor mai fi cărți sau vor arde în flăcările timpului? Poate nu va fi la fel de dramatic și intens ca în universul lui Bradbury cu a lui Fahrenheit 451, dar oare vom ajunge la asta, la dispariția cărților tipărite?
Naufragiatul din bibliotecă
Când eram mică, mergeam la biblioteca din micul meu oraș și chiar dacă asta se întâmpla acum vreo două decenii (erau, totuși, anii 2000), parcă tot aveam sentimentul de izolare al unui naufragiat. Nu eram foarte mulți copii și, cumva, cititorii au început să cumpere cărți în loc să le împrumute. Prețul lor a devenit accessibil, poate și veniturile au mai crescut, oamenii au devenit doritori de cunoaștere și dezvoltare personală, dar în confortul propriei locuințe.
 |
| Naufragiat: Artă digitală, creație proprie |
Achiziția de cărți la începutul anilor 2000
Am început, treptat, să prefer achiziția lor în locul celor împrumutate sau citite la sala de lectură a orașului. Îmi aduc aminte cu drag cum, din banii din bursa școlară și din premiile primite la olimpiade și concursuri, dădeam comandă de cărți și când le primeam, eram atât de fericită că pot să le simt textura, mirosul. Ca amintire dragă, pe la începutul anilor 2000, nu aveam Internet și dădeam comandă folosind niște formulare tipărite pe care le trimiteam prin poștă la editură. Era drăguț și acum e chiar nostalgic să mă gândesc la asta.
Cartea tipărită și povestea oamenilor pe care îi poartă între pagini
O să ajung și în zilele noastre, la dezbaterea tipărit sau digital (ca e-book sau audiobook)? Ceva ce nu ai cum să simți la o carte în format digital sau un audiobook este povestea ascunsă între pagini, faptul că nu doar noi purtăm cartea tipărită cu noi, ci și ea ne poartă între paginile ei (nu doar metaforic).
Fiind o adolescentă precoce și cu o gândire poate, uneori, prea matură, obișnuiam să am discuții filosofice și să creez prietenii cu profesorii mei. Din dorința de a mă ajuta să mă dezvolt, îmi împrumutau adesea și cărți pe care le citiseră și credeau că mă vor ajuta. Ar fi fost mai greu să îmi împrumute o carte digitală, acesta, cred eu, fiind un avantaj al cărții tipărite.
 |
| Tânără mirosind paginile unei cărți. Artă digitală creată de mine. |
O carte în format fizic poate fi un element de socializare și împrietenire a oamenilor. Este ceva personal când îi dai o carte cuiva drag și nu mă refer la una nouă, cumpărată cadou, ci la una citită de tine. Practic, îi dai și o parte din tine. Persoana care o primește o va citi gândindu-se la tine, la ce ți-a plăcut și de ce ai crezut că este important/interesant să o citești si tu.
Nu cred că sunt singura care adoră mirosul paginilor dintr-o carte. Și nu doar a celor noi. Când cineva îmi împrumuta o carte, simțeam omul din spate. Fiind nefumătoare, îmi amintesc și acum mirosul de tutun vechi din paginile cărților de filosofie sau beletristică pe care unul dintre profesorii mei mi le împrumutase. Mă fascina cumva faptul că o carte ne poartă cu ea.
Am vrut să prezint toate aceste povești din adolescența mea pentru că ele, cărțile în format tipărit, fie că erau împrumutate din biblioteca orașului sau de la profesorii mei, fie că erau comandate printr-un formular de asemenea tipărit sau luate din biblioteca părinților mei, m-au format și m-au ajutat să devin cine sunt astăzi.
În plus, tatăl meu, cel care mi-a insuflat pasiunea pentru cărți, obișnuia să citească în același timp cu mine. Puneam capul pe umărul lui și citeam amândoi o carte. Dădeam pagina când terminam amândoi. E o amintire frumoasă și nu știu câți cititori de e-bookuri au această experiență.
Târguri, comenzi online, minimalism și primul meu e-book
Revenind mai în zilele noastre, prin 2010-2014, obișnuiam să cumpăr foarte multe cărți. De data aceasta, foloseam Târgul Gaudeamus ca prilej și comandam și online, formularul tipărit trimis prin poștă fiind de multă vreme uitat.
Adoram să am cărți tipărite în biblioteca mea, mai ales că acum aveam propriul apartament, propriul salariu și plăcerea era mai mare. Prin 2015, fiind cu o bursă în Milano, plimbându-ne prin magazine, prietenul meu îmi spune că, la cât de mult ador să citesc, ar trebui să îmi iau un e-book reader. Am stat două luni în Italia și mi se părea o idee foarte stranie să citesc pe un dispozitiv care semăna cu o tabletă și, care, vrăjitorie sau magie, mai putea conține și întreaga mea bibliotecă de acasă. Adică toate kilogramele de cărți tipărite ar fi încăput într-un dispozitiv mai ușor decât o singură carte.
Eram împotriva ideii până în ultima zi în Italia când, presată de timp și din dorința de a avea o amintire, am zis să îl iau și vedem noi care e treaba. S-a întâmplat ceva extraordinar după aceea: am început să citesc și mai multe cărți, mi-am făcut chiar și prieteni pe platforma cititorilor (un fel de social media pentru tocilari, glumesc, desigur) - Goodreads.
Am realizat avantajele unui e-book reader: mai multe cărți într-un spațiu mai mic. În acelați timp, am devenită preocupată de minimalism și am început să prefer achiziția de cărți digitale în locul celor tipărite. Și am început să prefer și cărțile în limba engleză. În felul acesta, nu mai aștepți să fie traduuse în limba noastră maternă.
De la câteva cărți citite pe an în format tipărit (nu mai mult de 20), am ajuns să depășesc și 100 de cărți citite într-un an în format e-book.
Tipărit sau digital? Viitorul este copacul cu rădăcini în prezent
Cred că prin prisma experienței mele de cititor și cumpărător de cărți tipărite în ultimii 30 de ani, dar și de cititor de e-book-uri în ultimii 7 ani, pot să spun că ambele au avantajele lor. Legat de cum va fi viitorul, nu cred că acesta e scris în stele și depinde doar de noi și de modul în care contribuim la formarea tinerelor generații.
Sunt cadru didactic la universitate și am realizat că fiecare student este diferit, cu propriile nevoi afective și psihologice, delicat în acești ani de trecere de la adolescență la vârsta adultă. Am puz bazele unei reviste care să îi ajute și încerc să le ofer cărți cadou: cărți în format tipărit, cărți pe care le-am citit și care cred că se potrivesc lor, în acel moment. Nu sunt părinte dar încerc prin meseria mea să dezvolt pasiunea pentru lectură. La cursul de Management în limba engleză, le recomand câte o carte pe care să o citească.
Concluzionând, deși am un e-book reader și citesc multe cărți în format digital, prefer și cărțile tipărite. Dacă merg la plajă sau piscină, cu siguranță voi lua o carte în format fizic. Dacă împrumut o carte sau dăruiesc, cu siguranță va fi una pe care să o poți mirosi și pe care să îți pot lăsa un mesaj: cartea asta e pentru tine. Cu drag de la Profa :)
 |
| Sursa: Editura NICULESCU |
Am mai multe amintiri și povești legate de cărțile în format fizic decât de e-book-uri. O carte tradițională este mai romantică, îmi șoptește mai multe mistere, o carte digitală înseamnă, uneori, goană. Un audiobook este soluția pentru oamenii ocupați care vor să savureze o carte în puținul timp pe care îl au. Un e-book poate duce la oboseală ca și orice altă conectare online prelungită și, uneori, o resimt și eu. Atunci iau o pauză și revin la vechea mea prietenă: CARTEA cu parfumul dintre pagini și amintirea celor care mi-au dăruit-o.
