Sărbători vegane cu ajutorul Băneasa

Acum 5 ani am devenit vegană. Principala provocare au fost sărbătorile, în special pe partea de deserturi, care se fac, în mod tradițional, cu lapte și ouă. 

Oarecum de nevoie, dar și cu pasiunea de a descoperi reinventarea rețelor clasice, am început să testez tot felul de bunătățuri. Contează foarte mult făina pe care o folosești, astfel încât aluatul să crească frumos și rezultatul să fie unul pufos. 

Chec vegan cu merișoare - prima rețetă din seria Gătește cu Băneasa

Weekendul acesta, am gătit cu Băneasa și rezultatul îl vedeți mai jos. Este un chec vegan reinventat, similar ca textură cu banana bread sau cranberry bread.

Ingrediente pentru 2 tăvi

720 grame de făină pentru cozonac Băneasa

2 plicuri de drojdie uscată 

2 linguri zahăr brun

575 ml băutură vegentală de soia cu vanilie

puțină sare

Am împărțit acest amestec în două. O parte am lăsat-o albă, încorporând în ea câteva bucățele mici de ciocolată, iar în jumătatea cealaltă am încorporat merișoare (după preferință) și o lingură de cacao. 

Fiecare a fost împărțită în alte două bucăți pentru a le pune în cele 2 tăvi. Am intercalat cele două bucăți ca și cum aș fi împletit o coadă și le-am lăsat la crescut în tăvile unse cu ulei. Le-am lăsat cam 90 de minute. 

Apoi, le-am dat pe deasupra cu puțin lapte vegetal și le-am pus la cuptor la o temperatură de 150 grade. După 30-40 minute (depinde și de cuptor), am folosit testul cu scobitoarea și le-am scos. Le-am glazurat cu un amestec făcut din zahăr brun topit în apă călduță. 
Se servesc cu o cană de ciocolată caldă, în prezența cuiva drag. Poftă bună și sărbători minunate alături de cei dragi!

Brioșe vegane cu glazură de ciocolată neagră - a două rețetă din seria Gătește cu Băneasa

 

Ingrediente pentru 12 brioșe

300 grame făină 000 Băneasa

300 ml băutură vegetală la alegere

1 plic praf de copt

1 praf de sare și o lingurită de zahăr

1 praf de curcumă pentru culoare

scorțișoară

2 linguri de fulgi de cocos

1 plic de glazură de ciocolată neagră sau 1 ciocolată topită

Dacă se vor mai complexe, se pot adăuga în interior fructe (mai pun stafide sau merișoare), cacao sau bucățele de ciocolată, semințe sau nuci. 

Se amestecă ingredientele și se pun în forme cu lingura. Se dau la cuptor la 200 grade, cam 20-25 minute sau în funcție de cuptorul și experiența fiecăruia. 

La final, se glazurează cu ciocolata topită și se lasă să se întărească. 

Se savurează cu o cafea, la micul dejun, alături de cartea favorită. Puțină muzică de Crăciun pe fundal nu strică. 

Așa cum îmi spune mama, care e o expertă (ca orice mamă sau bunică) în deserturi, mai ales tradiționale, făina este cea mai importantă. Cu Băneasa nu am dat greș niciodată. Este un brand românesc de calitate și bifezi două lucruri dintr-o dată: faci bunătățuri Băneasa și te simți și mândru că ești român și consumi românește. 

*Articol scris pentru SuperBlog 2022. Pozele sunt din arhiva personală

Paste delicioase în Postul Crăciunului

Suntem deja în postul Crăciunului, un motiv în plus să mâncăm sănătos, dar și gustos. În acest moment din an, ne gândim la cei dragi nouă și la experiențele trăite în decursul anului. 

În acest articol, vreau să împărtășesc cu cititorii mei două rețete delicioase de paste, potrivite pentru cei care țin postul, sunt vegani sau au diferite intoleranțe sau alergii. 

Când eram copil, nu mâncam paste, ele fiind considerate, cumva, de inspirație italiană, iar mama ne gătea mai mult mâncare tradițional românească. Cu gândul primei vacanțe de 2 luni petrecute în 2015 în Italia la cumnata mea, am adaptat câteva rețete care să se potrivească perioadei în care ne aflăm. 

Prima rețetă - Paste Carbonara (de post)

Ingrediente pentru 2 porții: 

200 g spaghetti grâu dur Băneasa

o ceapă medie

4 căței de usturoi

4 cuburi de spanac congelat sau proaspăt dacă aveți

6 roșii cherry

150g ciuperci (sau 4 ciuperci Pleurotus medii)

condimente (sare, piper, curcumă)

ulei de măsline

200 ml sos alb vegetal/cremă vegetală pentru gătit

frunze de busuioc și pătrunjel 

Se fierb pastele Băneasa al dente. Îmi place că se fierb ușor și nu se prind între ele. Chiar dacă le fierbeți puțin mai mult (am observat că unora nu le plac al dente și le vor puțin mai moi), își păstrează forma și consistența. 

În timp ce pastele fierb, se rumenesc ciupercile, ceapa și usturoiul, apoi se adaugă sosul alb și spanacul. Se adaugă condimentele și frunzele de busuioc și pătrunjel tocate mărunt. Se amestecă bine și se lasă pe foc până se omogenizează amestecul (cam 5-6 minute). 

Când pastele s-au fiert, se scurg și se adaugă în tigaie peste sos. Se amestecă bine pentru omogenizare și se mai lasă puțin la foc (2-3 minute). 

Este o rețetă ușor de făcut, cu ingrediente simple și, cel mai important, foarte gustoasă. La final, puteți prăji puțin roșiile cherry tăiate jumătăți în ulei de măsline, doar cât să împrumute din aromă. Se adaugă peste paste, împreună cu câteva frunzulițe de busuioc și pătrunjel pentru decor. 

Poftă bună! A se savura într-o companie plăcută, cu muzică și un pahar de vin. 

A doua rețetă - Paste Marinara 

Și această rețetă este tot de post, prin natura ei. Avem busuioc în ghiveci, așa că, încercăm, pe cât posibil, să facem sosurile cât mai proaspete și aromate.            

Ingrediente (2 porții):

200 g Fusilli grâu dur Băneasa

o conservă de roșii tocate

o ceapă medie

4 căței de usturoi

busuioc și pătrunjel 

condimente (sare, piper, curcumă)

50 g măsline verzi feliate

În timp ce pastele fierb, se rumenesc ceapa și usturoiul în puțin ulei de măsline, apoi se adaugă sosul de roșii, măslinele, busuiocul și pătrunjelul tocate mărunt. 

Se fierbe sosul până se omogenizează și capătă o textură potrivită, apoi se adaugă pastele fierte. Se amestecă bine și se mai lasă câteva minute pe foc pentru a împrumuta din aromele sosului. 

Această rețetă este și mai simplă și ușor de făcut, dar aroma usturoiului, uleiului de măsline și a busuiocului proaspăt îi dau o notă de eleganță culinară. Pastele Băneasa din grâu dur sunt mai consistente și au mai multe proteine și fibre, atât de importante pentru noi toți, dar mai ales pentru cineva care ține post. 

Să aveți poftă! 

Articol scris cu savoare în cadrul SuperBlog 2022

Tradițional sau modern? Mirosul paginilor sau cerneala digitală?

Ca cititoare pasionată încă de la vârsta de 9-10 ani, mă fascinează provocarea lansată de editura NICULESCU în cadrul competiției SuperBlog. Ce se va întâmpla cu formatul tipărit al cărților în câteva zeci de ani? Vor mai fi cărți sau vor arde în flăcările timpului? Poate nu va fi la fel de dramatic și intens ca în universul lui Bradbury cu a lui Fahrenheit 451, dar oare vom ajunge la asta, la dispariția cărților tipărite? 

Naufragiatul din bibliotecă 

Când eram mică, mergeam la biblioteca din micul meu oraș și chiar dacă asta se întâmpla acum vreo două decenii (erau, totuși, anii 2000), parcă tot aveam sentimentul de izolare al unui naufragiat. Nu eram foarte mulți copii și, cumva, cititorii au început să cumpere cărți în loc să le împrumute. Prețul lor a devenit accessibil, poate și veniturile au mai crescut, oamenii au devenit doritori de cunoaștere și dezvoltare personală, dar în confortul propriei locuințe. 

Naufragiat: Artă digitală, creație proprie

Achiziția de cărți la începutul anilor 2000

Am început, treptat, să prefer achiziția lor în locul celor împrumutate sau citite la sala de lectură a orașului. Îmi aduc aminte cu drag cum, din banii din bursa școlară și din premiile primite la olimpiade și concursuri, dădeam comandă de cărți și când le primeam, eram atât de fericită că pot să le simt textura, mirosul. Ca amintire dragă, pe la începutul anilor 2000, nu aveam Internet și dădeam comandă folosind niște formulare tipărite pe care le trimiteam prin poștă la editură. Era drăguț și acum e chiar nostalgic să mă gândesc la asta. 

Cartea tipărită și povestea oamenilor pe care îi poartă între pagini

O să ajung și în zilele noastre, la dezbaterea tipărit sau digital (ca e-book sau audiobook)? Ceva ce nu ai cum să simți la o carte în format digital sau un audiobook este povestea ascunsă între pagini, faptul că nu doar noi purtăm cartea tipărită cu noi, ci și ea ne poartă între paginile ei (nu doar metaforic). 

Fiind o adolescentă precoce și cu o gândire poate, uneori, prea matură, obișnuiam să am discuții filosofice și să creez prietenii cu profesorii mei. Din dorința de a mă ajuta să mă dezvolt, îmi împrumutau adesea și cărți pe care le citiseră și credeau că mă vor ajuta. Ar fi fost mai greu să îmi împrumute o carte digitală, acesta, cred eu, fiind un avantaj al cărții tipărite. 

Tânără mirosind paginile unei cărți. Artă digitală creată de mine.

O carte în format fizic poate fi un element de socializare și împrietenire a oamenilor. Este ceva personal când îi dai o carte cuiva drag și nu mă refer la una nouă, cumpărată cadou, ci la una citită de tine. Practic, îi dai și o parte din tine. Persoana care o primește o va citi gândindu-se la tine, la ce ți-a plăcut și de ce ai crezut că este important/interesant să o citești si tu. 

Nu cred că sunt singura care adoră mirosul paginilor dintr-o carte. Și nu doar a celor noi. Când cineva îmi împrumuta o carte, simțeam omul din spate. Fiind nefumătoare, îmi amintesc și acum mirosul de tutun vechi din paginile cărților de filosofie sau beletristică pe care unul dintre profesorii mei mi le împrumutase. Mă fascina cumva faptul că o carte ne poartă cu ea. 

Am vrut să prezint toate aceste povești din adolescența mea pentru că ele, cărțile în format tipărit, fie că erau împrumutate din biblioteca orașului sau de la profesorii mei, fie că erau comandate printr-un formular de asemenea tipărit sau luate din biblioteca părinților mei, m-au format și m-au ajutat să devin cine sunt astăzi. 

În plus, tatăl meu, cel care mi-a insuflat pasiunea pentru cărți, obișnuia să citească în același timp cu mine. Puneam capul pe umărul lui și citeam amândoi o carte. Dădeam pagina când terminam amândoi. E o amintire frumoasă și nu știu câți cititori de e-bookuri au această experiență.

Târguri, comenzi online, minimalism și primul meu e-book 

Revenind mai în zilele noastre, prin 2010-2014, obișnuiam să cumpăr foarte multe cărți. De data aceasta, foloseam Târgul Gaudeamus ca prilej și comandam și online, formularul tipărit trimis prin poștă fiind de multă vreme uitat. 

Adoram să am cărți tipărite în biblioteca mea, mai ales că acum aveam propriul apartament, propriul salariu și plăcerea era mai mare. Prin 2015, fiind cu o bursă în Milano, plimbându-ne prin magazine, prietenul meu îmi spune că, la cât de mult ador să citesc, ar trebui să îmi iau un e-book reader. Am stat două luni în Italia și mi se părea o idee foarte stranie să citesc pe un dispozitiv care semăna cu o tabletă și, care, vrăjitorie sau magie, mai putea conține și întreaga mea bibliotecă de acasă. Adică toate kilogramele de cărți tipărite ar fi încăput într-un dispozitiv mai ușor decât o singură carte. 

Eram împotriva ideii până în ultima zi în Italia când, presată de timp și din dorința de a avea o amintire, am zis să îl iau și vedem noi care e treaba. S-a întâmplat ceva extraordinar după aceea: am început să citesc și mai multe cărți, mi-am făcut chiar și prieteni pe platforma cititorilor (un fel de social media pentru tocilari, glumesc, desigur) - Goodreads. 

Am realizat avantajele unui e-book reader: mai multe cărți într-un spațiu mai mic. În acelați timp, am devenită preocupată de minimalism și am început să prefer achiziția de cărți digitale în locul celor tipărite. Și am început să prefer și cărțile în limba engleză. În felul acesta, nu mai aștepți să fie traduuse în limba noastră maternă. 

De la câteva cărți citite pe an în format tipărit (nu mai mult de 20), am ajuns să depășesc și 100 de cărți citite într-un an în format e-book. 

Tipărit sau digital? Viitorul este copacul cu rădăcini în prezent

Cred că prin prisma experienței mele de cititor și cumpărător de cărți tipărite în ultimii 30 de ani, dar și de cititor de e-book-uri în ultimii 7 ani, pot să spun că ambele au avantajele lor. Legat de cum va fi viitorul, nu cred că acesta e scris în stele și depinde doar de noi și de modul în care contribuim la formarea tinerelor generații. 

Sunt cadru didactic la universitate și am realizat că fiecare student este diferit, cu propriile nevoi afective și psihologice, delicat în acești ani de trecere de la adolescență la vârsta adultă. Am puz bazele unei reviste care să îi ajute și încerc să le ofer cărți cadou: cărți în format tipărit, cărți pe care le-am citit și care cred că se potrivesc lor, în acel moment. Nu sunt părinte dar încerc prin meseria mea să dezvolt pasiunea pentru lectură. La cursul de Management în limba engleză, le recomand câte o carte pe care să o citească. 

Concluzionând, deși am un e-book reader și citesc multe cărți în format digital, prefer și cărțile tipărite. Dacă merg la plajă sau piscină, cu siguranță voi lua o carte în format fizic. Dacă împrumut o carte sau dăruiesc, cu siguranță va fi una pe care să o poți mirosi și pe care să îți pot lăsa un mesaj: cartea asta e pentru tine. Cu drag de la Profa :) 

Sursa: Editura NICULESCU

Am mai multe amintiri și povești legate de cărțile în format fizic decât de e-book-uri. O carte tradițională este mai romantică, îmi șoptește mai multe mistere, o carte digitală înseamnă, uneori, goană. Un audiobook este soluția pentru oamenii ocupați care vor să savureze o carte în puținul timp pe care îl au. Un e-book poate duce la oboseală ca și orice altă conectare online prelungită și, uneori, o resimt și eu. Atunci iau o pauză și revin la vechea mea prietenă: CARTEA cu parfumul dintre pagini și amintirea celor care mi-au dăruit-o. 

Premiera, premiera!! Primul podcast pe care il ascult

Când am văzut proba celor de Tehnocultura la SuperBlog, mi-am zis: oamenii aceștia merită să încerc să ascult un podcast pentru prima oară. Articolul acesta este subiectiv și mi-ar plăcea să aflu și părerea cititorilor mei legat de podcasturi în general, dar și de podcasturile lor în special. 

Mi-a plăcut ideea unui podcast în echipă și mai ales a unui podcast pe tehnologie, deoarece face parte din existența noastră, nu dintr-un episod Black Mirror. 

Ca să fiu cinstită cu cititorii mei, aceasta a fost prima ascultare a unui podcast, dar nu prima oară când sunt parte a unui podcast. O studentă a mea m-a invitat la podcastul ei să vorbesc despre meseria mea de prof și ce presupune aceasta. 

Voi începe prin a explica de ce prima oară. Fiind profă și având o mentalitate de mentor pentru studenții mei, îmi place să promovez oameni și proiecte faine, cum e acesta. Știu de la tinerii mei studenți că podcasturile are a thing nowadays, așa că neascultarea unui podcast până acum are legătură cu mine și nu cu ceea ce oferă un podcast. 

Sunt o cititoare înrăită, dar am o problemă cu tot ceea ce implică doar voce. Nu știu dacă mai sunt și alți ciudați ca mine. Ideea e că pot sta zile întregi citind transcriptul unui podcast, dar îmi e greu să ascult. Poate are de-a face cu memoria mea vizuală? cine știe! 

În fine. Am ascultat o parte din episodul 100 și, pentru că i-a atras atenția partenerului meu, și episodul 101 despre noua placă video de la Intel, ARC 770. În urmă cu câteva seri, chiar îmi spusese despre această mare știre (nu sunt gamer, dar îmi place să îl ascult când îmi povestește noutăți în materie, deoarece mă ajută în predarea disciplinelor mele și rezonarea cu generația mai tânără). 

Felicitări pentru depășirea bornei de 100 de emisiuni. Ca o curiozitate ca să nu îmi uit ideea? există posibilitatea tehnică de a face transcripturi la podcasturi? Știu că TedTalk au o chestie cu transcript și eu sunt genul ălă care preferă scrisul în locul vocii, poate cu excepția în care vocea este extraordinar de magică :) 

Ca parte de recenzie, mi-a plăcut episodul 101 deoarece s-a încadrat sub 40 de minute, cel cu nr 100 a fost cam lung pentru mine, mai ales că nu sunt obișnuită cu ideea de voce în urechea mea pentru prea mult timp. Cred că maxim 45 minute este un timp rezonabil și mi-a plăcut mult că am găsit link către Spotify. Asta e util când pleci la drum lung cred, bagi Waze-ul și Spotify-ul și nu te plictisești, având în vedere traficul infernal din țară. 

Nu am nimic contra de spus pentru că sunt un ascultător atipic, doar ca o curiozitate/întrebare dacă există transcripturi, sau se pot implementa ori este prea complicat și nu se merită pentru câțiva ciudăței care nu sunt în stare să asculte și vor să citească :) 

Legat de întrebarea despre ce aș face eu un podcast sau cum l-aș face, ar fi ipocrit să mă dau mare expertă după ceea ce am spus mai sus. 

Dar, m-aș interesa de ideea transcriptului :) și aș avea invitați, așa cum are studenta mea. Îmi plac interviurile, îmi place să descopăr oameni noi, motiv pentru care și avem o revistă studențească coordonată de mine și editată de un grafician profesionist. 

45 minute cu un invitat din domenii diferite, pe anumite teme de interes. Sunt pasionată de sustenabilitate, responsabilitate socială, așa că ar fi pe zona aceasta probabil. Mi-ar plăcea și o serie de podcasturi pe tem psihologice. Tot mai mulți oameni au probleme și cred că o sesiune de întrebări și răspunsuri de la ascultători, cum au avut cei de la Tehnocultura, ar fi extraordinar. 

Ca experiență avută în calitate de invitat pentru podcast, am văzut că trebuie să te pregătești destul de bine ca organizator pentru că trebuie să îți cunoști invitații și să menții viu interesul. 

În concluzie, recomand celor care ascultă podcasturi să îi urmărească pe cei de la Tehnocultura. Merită să promovăm oameni și idei faine. Și, ca prof de marketing, mi-au plăcut mult titlurile episoadelor: Un măr amărât, Be real, AI is here. Legat de ultimul, am jonglat și eu cu arta AI în Playground și chiar e un subiect mindblowing. Este artă? este a ta? Foarte fain subiectul. Și am mai găsit câteva despre o zi din viața gazdelor sau DuckDuckFly. 

Mi-a plăcut că sunt chestii foarte noi, foarte faine și de actualitate și m-am gândit deja la câtea teme de licență/disertație pe tema podcasturilor și a profilului ascultătorului din România. dacă sunt cititori pe-aici sau studenți, îi invit să lase un comentariu despre băieții de la Tehnocultura și despre episodul preferat. 

Cadourile - esența poveștilor dintre oameni

Suntem atât de obișnuiți cu ideea de cadou încât nu dăm foarte multă atenție conceptului în sine. Primim cadouri încă dinainte de a ne fi născut, apoi primim când e ziua noastră sau îl așteptăm pe Moș Crăciun. Dar ce este un cadou? Ar trebui să înglobeze, asemeni unei semințe de stejar, întreaga poveste a ceea ce este și poate fi. 

Cadouri perfecte pentru ființe perfecte

Nu există cadouri perfecte și nici oameni perfecți la modul absolut, dar există pentru noi, ca ființe afective, care ne atașăm de oamenii dragi din viața noastră și cărora vrem să le oferim în dar o parte din noi, o parte din ei și o parte din relația dintre noi. Sună complicat, dar nu este. Trebuie doar să fii atent la cei dragi și să hrănești relația prin conversații, povești, experiențe, seri tandre...

Indiferent că ești în căutare de cadouri pentru bărbați sau cadouri pentru femei, goana după acestea nu trebuie să fie una în care îți pierzi zile sau nopți în găsirea darului perfect. Sunt câțiva ani de când căutam un astfel de cadou, măcar inedit dacă nu perfect, și am dat de Mindblower. Așa am găsit câteva idei de cadouri pentru bărbați cu care să lucrez. Știm cu toții că de la idee la acțiune mai sunt câțiva pași, așa că am retrăit povești din copilărie cu tatăl meu, apoi povești mai recente din viața mea de adult mai mult sau mai puțin stresat și am găsit-o! Evrika!

Evrika! sau How I blew my mind

Spuneam mai sus că nu trebuie să transpiri în calea descoperirii cadoului perfect pentru persoana dragă din viața ta. Dacă o iubești, ar trebui să ai multe conversații în spate, amintiri, care să te ajute să vizualizezi genul de cadouri care ar putea face persoana respectivă fericită. Căci, în final, tot ceea ce ne dorim, este zâmbetul pe chipul celor dragi și lumina din ochi ce ne transmite prin vibrațiile gândului că există o conexiune între noi. 

Dacă mă gândesc la propriile mele experiențe în dăruirea unui cadou, cred că pentru părinți mi-a fost cel mai greu. Și asta mă pune pe gânduri. Ar trebui să avem conversații mai lungi cu părinții noștri despre cine erau ei în tinerețe, cine sunt acum, ce pasiuni aveau sau încă au. Mă simt un pic vinovată că, poate, de multe ori, povestesc despre ce fac eu la muncă sau acasă și ei mă ascultă cu interes, dar poate ar trebui să aflu mai multe despre ei, gândurile și sentimentele lor. 

Căutând pe Mindblower un cadou pentru tata, am rememorat o parte din amintirile noastre și am descoperit câteva cadouri care cred că îi vor aduce acel zâmbet pe buze și în ochi: o brățară magnetică pentru scule și o cană cadou Super Dad. 

Brățara pentru că îmi aduce aminte de copilărie. Eram foarte apropiată de tata și, deși sunt fată, îmi plăcea să stau pe lângă el când meșterea câte ceva. Mai țineam un cui, îi dădeam diverse lucruri când avea nevoie și mi le cerea. Acum, nu mai stau cu părinții mei și, cred că o astfel de brățară ar suplini, cumva, lipsa unui ajutor care să stea pe lângă el. Ceea ce vreau să spun este că fiecare cadou ar trebui să aibă în spate o poveste, o amintire, o stare de bine. Atunci cadoul devine perfect, perfect pentru cel care primește și cel care dăruiește. 

Brățară magnetică pentru scule

Al doilea cadou ar fi cana Super Dad. Cu toții știm aceste cadouri, nu sunt originale, dar nici nu trebuie să fie. Nu trebuie să punem presiune pe noi când oferim un cadou, e suficient să exprime ceva despre voi și să fie dat cu dragoste. 

Cana Super Tata

Pentru mine, tata a fost primul meu model în viață, a fost my super dad. În fiecare seara, adormeam pe brațul lui în timp ce îi povesteam tot ce făcusem în cele 4-6 ore la școală, cu lux de amănunte. Niciodată nu mi-a spus că este prea obosit să mă asculte sau să îl las în pace. Așa că o cană care să îi amintească de faptul că pentru mine, el este Super Tata, este un cadou perfect. Nu trebuie să fie original sau nemaiauzit. Poveștile și oamenii sunt originali și asta este tot ceea ce contează. 

***Poveste din dragoste pentru my super dad în cadrul competiției SuperBlog 2022

Cel mai bun partener co-op al unui gamer

Deoarece eu și partenerul meu la bine și la rău venim la pachet de 18 ani, o să prezint cum ne-a ajutat pe noi tehnologia să creștem, să evoluăm și să ne dezvoltăm pe noi și pasiunile noastre. Și, cel mai frumos, cum am descoperit că pasiunile noastre se întrepătrund cu ajutorul tehnologiei. 

El este pasionat de gaming și, prin urmare, upgrade-urile la calculator sau placa video sunt la ordinea zilei. Am încercat și eu să intru în lumea asta, dar, cu excepția Saints Row the third pe care l-am jucat împreună și a jocurilor de la Telltale, nu prea s-a prins de mine. Mie îmi place să citesc, să planific călătorii în detaliu, să mă plimb. La capitolul sport și călătorie, eu sunt cea care se ocupă de detaliile organizării. 

De-a lungul anilor, ne-am tot schimbat carcasa, și la propriu, și la figurat. Năravul mai puțin :) Glumesc, desigur. Pe lângă citit, amândoi suntem pasionați de scris și, fără tehnologie la tine acasă, nu ai cum să evoluezi în zilele noastre. Astfel, amândoi am publicat câteva cărți și povești, pe care cei interesați le pot găsi în magazinele online. 

El fiind și grafician, s-a ocupat inclusiv de partea grafică. Fără acces la calculatoare cu putere de procesare mare, cu plăci video performante, ar fi fost greu să facă grafică la nivel profesionist. Iar proiectele lui s-au îngemănat minunat cu ale mele. Eu am publicat cartea Scrisori pentru studenții meu și mă ocup de coordonarea unei reviste studențești. 

Cred că cel mai frumos proiect prin prisma faptului că are un impact major în comunitatea de studenți este Cronica Studentului pe care Laurențiu o editează atât de frumos și cu atâta pasiune. Fără tehnologie, acest lucru nu ar fi fost posibil. Revista apare în format digital, fiind pusă la dispoziția tuturor în mod gratuit. 

Pentru că Spacer ne-a lansat această provocare în cadrul competiției SuperBlog 2022, am aruncat un ochi pe site și mi-am imaginat cum mi-ar sta mie și lui Laurențiu cu niște ustensile noi. Îmi place să înlocuiesc lucrurile atunci chiar nu mai sunt utile și te încetinesc și să donez sau reciclez ceea ce este vechi. 

Nu ne permitem întotdeauna cele mai noi gadgeturi în materie de tehnologie, dar ne facem un plan astfel încât, economisind, să ni le achiziționăm, mai ales atunci când le folosim în meseria și pasiunea noastră pentru educație, scris și grafică. 

Îmi aduc aminte cu drag când am colindat orașul să ducem carcasa veche la un tânăr care o voia pentru un nepoțel. Am donat-o și am simțit că nu suntem doar niște răsfățați ai sorții. Lucrurile trebuie să circule. Nu știi niciodată când ceea ce ție nu îți mai folosește poate fi de ajutor cuiva în propria lui călătorie de dezvoltare personală. 

Un mouse și niște căști de gaming pentru el ar fi perfecte. Sunt un cadou drăguț și cred că aș da-o mai puțin în bară decât dacă m-aș apuca să ghicesc ce placă video îi trebuie :) Iar mie cred că niște boxe portabile. Am o pasiune pentru gadgeturi minuscule. 

Și, ca să înțelegeți cât de romantică poate fi tehnologia, ce poate fi mai cute decât să vezi pe Twitter (unde știe că intri doar o dată pe an) o postare despre gaming și partenerul co-op pe care și-l dorește. 

Și ca să închei, cu ajutorul tehnologiei ne-am cunoscut acum 18 ani. Așa că, dacă nu ar fi existat telefoane mobile și nebuni care să dea beepuri la oameni necunoscuți (adică noi), nu ne-am fi cunoscut. Prin 2004, tehnologia nu era așa avansată și lumea se plictisea :) Așa că, a fost o dată un beep, apoi apeluri de 300 minute (pe vremea când minutele multe erau un lux), apoi 4 luni de scrisori în stil clasic și apoi o întâlnire fără să știm cum arătăm, ci doar cum ni se aude vocea... o tehnologie la început de drum a făcut posibilă întâlnirea a doi oameni care locuiau la 340 km distanță unul de altul și care, cel mai probabil, nu s-ar fi întâlnit niciodată. 

De la economisire la un vis împlinit sunt câțiva pași

Provenind dintr-o familie de economiști, am dezvoltat de mică un simț spre economisire. Deși acum, ca adult, și profesor în domeniul economic, înțeleg că e bine să avem și un motiv, o țintă a economisirii, pe atunci nu aveam și părinții nu îmi dăduseră un țel concret. Îmi aduc aminte cum, deși nu eram o familie săracă, ci una de mijloc, nici prea prea, nici foarte foarte, cum se spune, tata nota într-un caiet fiecare cheltuială din luna respectivă. La finalul lunii, trăgea linie și vedea unde am cheltuit prea mult și nu era necesar. Desigur, ei aveau obiectivele lor de economisire, dar pentru mine devenise un joc sănătos. Cheltuielile mele erau minimale și frugale. Singurul lux al meu erau cărțile, cumpăram din alocație, din bursa mea de studiu, din premiile la olimpiadă și nu cred că am cerut vreodată bani pentru aceste lucruri. 

Am urmat aceeași direcție economică precum părinții mei, dar drumul m-a dus spre ceva mai bun: să devin profesor în domeniul economic. Revenind la zilele noastre, pot spune că economisirea m-a ajutat foart mult până acum. Venind dintr-o familie cu venituri medii, înțeleg cum este să câștigi puțin și cum este să drămuiești fiecare leu. Deși aș fi putut cere ajutor oricând familiei, am preferat pe cât posibil să nu o fac și să mă descurc singură. 

sursa: Pixabay

Cred că pentru persoanele cu venituri mai mici, este o plasă de siguranță să știi că poți apela la case de ajutor reciproc cum este și CAR Top Invest. Am în familie persoane care folosesc această formă de ajutor financiar care are în spate componenta de economisire și ajutorul mutual. Pentru cei din regiune, Casa de Ajutor Reciproc Top Invest este chiar în Craiova. 

Eu personal nu am apelat la CAR până acum, deși m-a bătut gândul la un moment dat. Cred că CAR te ajută să fii mai disciplinat, mai ales acolo unde este mai dificil de implementat un comportament constant de economisire. În plus, spre deosebire de depozitele clasice, cu un CAR ai și componenta sprijinului mutual pe care la o bancă nu o ai. 

Ca să reiau ideea titlului, de la economisire la un vis împlinit sunt câțiva pași, voi spune cum procedez eu. Deoarece am câștigat diverse sume de bani din burse, premii la concursuri, îi puneam deoparte pentru a-mi lua cărți. Îmi creasem un obiectiv. Principiul economic este simplu, dacă veniturile depășesc cheltuielile, ai un surplus pe care îl poți economisi (sau investi). Am citit multe cărți despre procente din venit pe care să le economisești, cum să te pui pe tine pe primul plan și să te plătești înaintea tuturor (sfat din renumita carte Tată bogat, tată sărac, dar și altele). 

Toate astea m-au lăsat rece. În 2015, câștigam 1299 lei (cam 300 euro pe atunci) cu tot cu studii și doctorat. După atâta muncă și pasiune depusă, eram revoltată în sinea mea. Așa că, neavând posibilitatea de a crește veniturile foarte mult, am redus cheltuielile atât cât să le fac să se încadreze în limite și să nu fac datorii. Ca să economisești, trebuie să nu ai datorii (există o excepție dar nu intru aici în detalii, poate într-un viitor articol). Așa că nu aveam nicio datorie. Veniturile le creșteam cu maxim 50 lei pe lună din chestionare online, marketing afiliat sau cadouri prin includerea mea într-un panel național de consumatori. Sume mici, dar am fost învățată de copil că banii se adună :) Treptat, treptat, au mai crescut salariile, nu suficient, dar dobândisem un stil minimalist de nevoie, învățasem cum să reduc cheltuielile, cum să mănânc acasă, nu în oraș, să cumpăr cărți doar o dată pe an etc. 

sursa: Pixabay

De obicei, când oamenii câștigă mai mult, cheltuiesc mai mult. La mine nu s-a întâmplat așa. Ce am reușit să fac a fost ca, între 2015-2018 să strâng bani pentru un avans la o mașină nouă, apoi în 2020 să achit un credit pe 5 ani în doar 2 ani. Cum am făcut? Cu multă rigoare și disciplină. Nu o să fiu ipocrită să spun că nu au crescut veniturile pentru că au crescut. Dar poți să îți stabilești un vis și să te ții de el, cât poți tu. 

E important și ce faci cu banii. Deși nu vreau să judec pe nimeni, e important să fii atent la natura cheltuielilor. Degeaba economisești sau iei un ajutor de la CAR, dacă îi risipești pe lucruri fără valoare. Văd mulți oameni în datorii, care nu reușesc să pună bani deoparte, dar fumează câte un pachet pe zi sau beau alcool periodic. Văd oameni care au lucruri prin casă pe care nu le folosesc, dar nici măcar nu se gândesc să le pună la vânzare. Eu mereu am crezut că lucrurile trebuie să circule. Degeaba îl dețin, dacă nu îl folosesc. Aceste mici comportamente pot să contribuie la o sursă de venit suplimentar. 

Pentru a nu risipi, trebuie să economisim cu un vis în minte. Cu cât visul este mai puternic, cu atât puterea de a renunța la haine noi în fiecare sezon, la sucuri în oraș, etc. va fi mai mare. Nu spun că trebuie să devenim asceți, frugali sau minimaliști extremi, dar putem alege la ce să renunțăm și la ce nu. 

Sunt două lucruri prin care poți economisi mai mult, crești veniturile și reduci cheltuielile. E simplu. Poate la venituri nu ne pricepem mulți cum să facem, deși mai poți vinde un lucru care nu îți mai trebuie, mai poți face chestionare, etc., dar poți lucra pe minimalizarea cheltuielilor. Nu înseamnă că nu îți vei mai face bucurii materiale, doar că te vei bucura mai mult de cele puține care rămân sau poate amâni o bucurie din prezent pentru una mai mare din viitor. Trebuie să facem diferența dintre nevoie și dorință sau moft. Chiar am nevoie de un nou telefon mobil? Dacă am, pot găsi unul mai ieftin, second sau resigilat? 

sursa: Pixabay

Mă bucur că cei de la CAR Top Invest Craiova ne-au lansat această provocare să vorbim din propria experiență, pentru că fiecare este diferit. Avem nevoi diferite, venituri diferite, experiențe de viață diferite. 

Pentru Președinte Consiliului Director al CAR Top Invest Craiova, am trei întrebări: 

1. Orice în viață are și un risc. Care sunt riscurile indirecte ale apelării la CAR?

Pentru a explica întrebarea mea, există un risc indirect al bazării pe ajutorul reciproc?  

2. Legat de prima întrebare, dacă există riscuri și sunt sigură că există, chiar și de natură comportamentală, cum se pot atenua acestea?

3. Aș vrea să știu câteva obiceiuri sănătoase și sincere de economisire ale Președintelui Consiliului Director de la CAR Top Invest Craiova. 

Update: Au venit și răspunsurile. :)

1. Da. Viața în sine este un risc. Unul calculat. Sunt riscuri directe pentru că un membru se află în trei situatii:

 Are economii și se întreabă în primul rând, banii mei sunt în siguranță?

Are un împrumut și se întreabă dacă îi ajung banii să platească rata lunară.

Are economii la CAR, dar și un împrumut în derulare. E mai liniștit.

Există și riscuri indirecte, cum ar fi evoluția veniturilor, alte cheltuieli neprevăzute. Directe sau indirecte, sunt riscuri calculate pe care fiecare persoană și le asumă.

CAR Top Invest întelege riscurile și vine cu elemente de certitudine. Pentru cei care au economisit în anul 2021, am oferit o dobândă de 7,2%, iar media ratei trimestriale a inflației a fost de 5,2% pe an. Am generat un câstig real de doua procente.

Pentru cei care acceseză un credit CAR, oferim o dobândă fixă și rate egale pentru o periodă de rambursare de pâna la 72 de luni. Riscul să se întample ceva cu banii membrilor depuși la CAR Top Invest este dat de o slabă administrare a activitații, de care sunt răspunzător personal. Ar mai putea fi și un potențial risc sistemic, fapt pentru care am devenit participanți la Fondul de Garantare al Caselor de Ajutor Reciproc. În orice situație ar fi CAR-ul, banii membrilor sunt în siguranță.

2. Exista și acest tip de risc. Îl regasim la persoanele care se împrumută excesiv ajungând la un grad de îndatorare ridicat, fapt ce duce uneori la imposibiltatea achitării ratelor.

De cele mai multe ori se exagerează asupra sumei împrumutate, adică în loc să ia un credit de zece mii lei cât are nevoie, o persoană accesează cinsprezece mii lei, pe ideea ”bani să fie că vad eu pe ce îi cheltui”. Sau atunci când dintr-o sumă împrumutată ne luam telefon de fițe, plasmă cu diagonala cât peretele camerei sau schimbăm mașina funcțională cu una care are mai mult cu 100 cp. E bine să avem de toate, dar bunurile și serviciile ”de fițe” să fie cumpărate din sume economisite.

Altfel, fiecare plătește un cost prea mare, cât nu face. Când ai economisit pentru un scop, te gândesti de două ori dacă iți trebuie un produs banal. Cea mai bună metodă de atenuare a riscului de natură comportamentală este educația financiară în mod general.

În cadrul CAR Top Invest avem un mecanism foarte eficient: consultanța acordată membrilor, care are o componentă socială, încercăm să-i facem să fie realiști cu ei înșiși în primul rând.

3. Nu sunt un tip zgârcit. Bine, sunt, dar nu exagerez 🙂 Am grijă de banii mei, nu cheltui banii pe lucruri fără importantă. Am haine decente, nu am costume de firmă. M-aș simți împăiat într-un costum de 1.000 euro. Am cheltuieli de trai zilnic, normale. Stau la bloc. Am o mașină autohtonă. Plec în concediu la Corbu, nu în Bora-Bora. Viața m-a învățat să economisesc de cate ori pot, nu doar când iau salariul. Am învățat sa fiu disciplinat pe banii mei. Trăiesc sub nivelul veniturilor realizate.

 Am doar doua obiceiuri:

- economisesc în fiecare lună bani pentru un fond de sănătate. Nu am probleme medicale, dar vreau să fiu liniștit;

- economisesc pentru lucruri importante pentru familia mea, pe care vreau să le realizez, dezvoltarea afacerilor, casă, un trai decent.

Am învățat că atunci când cheltuielile sunt la limita veniturilor, și acestea sunt reduse, nu trebuie să cheltui mai puțin ca să economisești. Trebuie să muncești eficient, să câștigi mai mult ca să economisești. Există o unitate de masură a economiilor mele: mihaiul.

Abonament la lectura, cand vrei, unde vrei si cate vrei

Competiția SuperBlog este cea prin intermediul careia aflu ca exista Voxa, un serviciu pe baza de abonament care iti permite sa citesti sau sa asculti carti cand vrei, unde vrei si cate vrei. In primul rand, m-am bucurat sa vad ca avem un start-up romanesc pe placul meu. Pe placul meu si al multora, desigur. Ador sa citesc. E ca si cum as manca lectura pe paine. Trecem peste faptul ca e aproape o obsesie lectura si uneori nu face bine :) 

Faptul ca exista Netflix sau alt serviciu de streaming pentru filme stim cu totii. Pentru carti, nu stiam ca avem. Am avut ocazia sa testez timp de 15 zile aceasta platforma si numai de bine. 

In 12 zile mai exact de cand o testez, am citit 5 carti:

Nu sunt eu de Maia Morgenstern (nu am gasit audiobook)

Atlasul fericirii de Helen Russell (nu am gasit audiobook)

Magia ordinii la locul de munca de binecunoscuta Marie Kondo (nu am gasit audiobook)

Inventeaza si viseaza de Jeff Bezos (fondatorul Amazon). Se gaseste si audiobook

si inca una pe care cu greu am citit-o: Iubesc sa fiu femeie 

Desi trebuia sa scriem despre audiobook, nu pot sa o fac. Oricat as incerca, nu reusesc sa ascult pe cineva in capul meu. Prefer sa citesc in pasul meu, cu lentoarea sau rapiditatea mea. E un defect personal, clar. Pentru ca stiu ca multi oameni adora audiobookurile. Nu si eu. Am incercat. 

Asa ca voi scrie parerea mea despre aplicatie, carti si un audiobook pe care l-am citit in forma carte :) In categoria dezvoltare personala, gasiti foarte multe carti interesante. Prin prisma meseriei mele de formator, am fost atrasa din start de cartea lui Jeff Bezos - Inventeaza si viseaza. Mi-a fost chiar util la cursul de antreprenoriat pe care il predau deoarece am putut sa dau exemple din cariera acestui antreprenor de succes. Va recomand audiobookul sau cartea pentru ca merita! Vad cu alti ochi povestea acestei carti care cuprinde scrisorile catre actionari ale fondatorului de la listarea copaniei pana in 2020. 

Platforma merita incercata deoarece ai si posibilitatea unui trial de 15 zile dupa care poti plati abonamentul de 48 lei/luna si citesti cat vrei tu de banii acestia. Eu personal ador acest gen de platforma dar simt nevoia sa iau o pauza. Nu as putea plati un abonament luna de luna pentru ca e ridicat dar cu siguranta as plati pentru cand am concediu si mult timp de lectura. 

Am citit 5 carti in 12 zile si mi-a placut dar este si obositor daca citesti zilnic incercand sa maximizezi valoarea abonamentului. E un gand al meu, poate doar eu gandesc asa, economistul din mine si gandurile lui. 

Am cateva sugestii pentru antreprenori, daca le e de folos bine, daca nu, the same :)

1. cumva calitatea scrierii ar trebui verificata. Cartea pe care am citit-o cu greu are multe greseli gramaticale de exemplu, desi autoarea e psiholog si are, clar, studii. Dar calitatea cartii lasa de dorit. 

2. Implementarea unui sistem de rating pentru carti. Daca vedeam ceva recenzii, nu pierdeam timpul cu cartea

3. Am adaugat cartile in biblioteca din aplicatie, le-am citit 100% (inclusiv bibiografie) si tot arata stadiul cu 70-80% ca si cum nu sunt terminate

4. sugerez incheierea unor contracte cu autorii pentru posibilitatea adaugarii cartilor si extinderea bazei lor de date. Inteleg ca nu se poate colabora decat daca ai editura sau SRL. Embers of Atlanta editia bilingva aparuta la Editura Berg este o carte care ar merita sa fie in Voxa. 

5. faptul ca a trebuit sa citesc pe telefon a facut totul greoi. as fi preferat sa fie aplicatia si in Microsoft Store pt a putea citi pe laptop. Eu citesc pe Kindle de obicei si trecerea la telefon pune probleme mari. Nu am tableta pt ca nu cred ca mai are multa lume tableta. 

De aceea, un audiobook are un avantaj aici!

6. posibilitatea de legare a contului de Goodreads. E chiar mentionat ca sfat in cartea lui Bezos. Asta a facut el pe Kindle. 

7. facilitati de creare notite. Eu am gasit o chestie superba in cartea Maiei Morgenstern (apropos in descriere e scris gresit numele autoarei). Va pun poza mai jos. Pe Kndle pot selecta pasajul si apoi sa distribui citatul pe Goodreads, Twitter, Facebook etc. Ar fi dragut sa mearga si la voi. Ca sa va pun citatul de jos, am facut poza la ecran telefon si modificat poza cu editorul foto de pe calculator. Un pic cam greoi procesul. 

8. Am cautat multe carti pe care nu le-am gasit dar si multe pe care le-am gasit. Daca va ajuta, puteti adauga un buton de sugereaza cartea pe care nu ai gasit-o. La un abonament asa mare, ar trebui sa gasim mai multe. Am cautat Rafa, Prime Time si altele. Dar am gasit ce citi, nu e problema. 

9. La acest pret, cred ca ar merge si un book lending sau library lending in care sa inviti un alt membru al familiei sa citeasca folosind abonamentul tau. Desi s-ar putea sa credeti ca e in dezavantajul vostru, e in favoarea voastra si pot sa va explic, trimitandu-va la sfatul 10. 

10. Ascultati audiobook-ul sau cititi cartea Inventeaza si viseaza a lui Bezos pe platforma Voxa :) e musai, nu glumesc. Cred ca orice antreprenor la inceput si nu numai ar trebui sa citeasca aceasta carte. Pe scurt, Bezos zice ca antreprenorul si angajatii trebuie sa nu poata dormi de grija clientului, sa il viseze, sa aiba cosmaruri cu clientii nemultumiti. Poate exagereaza, dar oare? :) 

Al vostru tester, oricand, cu mare drag! 

Silvia P. 

PS: Felicitari si mult succes! Am citit descrierea pe Voxa, ca a venit din pasiunea pentru carti si lansez si invitatia de a va lua un interviu scris pentru a va spune povestea in revista Cronica Studentului (Universitatea din Craiova) pe care eu si scriitorul Laurentiu Badea (autorul Embers of Atlanta) o coordonam.