Dintre toate orașele pe care
le-am văzut, am rămas cu nostalgia Parisului.
Poți să mergi în multe
locuri din țară sau străinătate, dar eu îți recomand pentru o vacanță Parisul.
Dacă nu ai fost, e musai, dacă ai fost, e imposibil să nu ai deja nostalgia în
sânge, ca mine. Vă recomand
un city
break.
Pentru o
călătorie la Paris, eu am ales avionul, ajungi în aproximativ două ore, este confortabil și se pretează mai bine unui city
break. Mie îmi place foarte mult să stau la aer, în natură, pe străzi. Desigur,
e frumos să te cațeri în Turnul Eiffel sau să admiri opere de artă la Luvru,
dar nu vei simți cu adevărat Parisul decât dacă te plimbi pe străzile înguste,
te oprești să bei o cafea la măsuțele puse în mijlocul trotuarului, stai în
Champ du Mars pe iarbă și savurezi o baghetă franțuzească și un vin (sau un
suc, dacă nu bei alcool).
Când am
fost în Paris, am găsit cazare la un hotel de trei stele, la 10 minute de mers
pe jos de Turnul Eiffel. Nu fusesem niciodată în acest oraș, dar aveam GPS și
lecțiile făcute. În cel mai rău caz, te uitai după turn și Sena și ajungeai la
hotel. Am avut și peripeții, dar plăcute. Deoarece am vrut să respir Parisul,
nu am folosit deloc mijloace de transport în comun, astfel că, de la Turnul
Eiffel la Sacre Coeur, în Montmartre, am mers pe jos. Dar a meritat.
M-a
impresionat foarte mult și muzeul Armelor, unde se află mormântul lui Napoleon
Bonaparte. Deși îmi propusesem să nu îmi petrec ziua închisă într-un muzeu, nu
am putut să nu mă opresc să admir frumusețea armelor și costumelor din
diverse perioade.
O altă
amintire de neuitat este legată de prima seară în care am ajuns, nu era
weekend, nu era sărbătoare, dar Turnul Eiffel s-a aprins ca un brad de Crăciun
la ora 9 seara. Știam că este luminat, dar licărea intermitent, asemeni
instalației din bradul de Crăciun. Nu știu de ce, pentru că în serile următoare
nu a mai fost așa. Dar atunci, mă uitam pur și simplu în sus, fascinată,
minunată și nu îmi venea să plec. M-am uitat în cele din urmă la oamenii din
jur, din Champs du Mars, dar nu păreau la fel de fascinați. Probabil îl mai
văzuseră și erau obișnuiți, dar pentru mine rămâne una dintre amintirile
feerice trăite acolo.
 |
| Croaziera pe Sena a costat 14 euro, dar a meritat, a fost un vis frumos |
Știu că
mulți vă gândiți că pe lângă Turn, se perindă diverse personaje care cer bani.
Nu m-a deranjat nimeni. Am chiar o amintire frumoasă. Era dimineață, ploua și,
din depărtare, s-a apropiat de noi o fată. Părea de etnie rromă, dar vorbea
foarte bine engleza (am admirat asta), era politicoasă și chiar dacă am donat
ceva pentru o chestie fictivă, m-a întrebat de unde sunt (i-am spus România) și
în momentul ăla, am simțit o complicitate între noi, o empatie. Deși mi-a spus
că e din Bosnia, când a auzit România, ochii i-au licărit și a trimis un sărut
în aer către mine. Poate vi se pare banal, dar m-a impresionat cumva, era
sinceră și cred că e frumos să iubim oamenii din jur, să îi privim mai atent și
să ne bucurăm de prezența lor.
Am iubit
Parisul în acele trei zile, dar nu muzeele și turnurile înalte mă fac să visez
să ajung iar acolo, ci oamenii: bucătarul de la Bistro Dupleix, care ne spunea
Champagne, Romantique, Tour Eiffel, sau Aldo de la o pizzerie italiană, care
mi-a zis Princess și mi-a spus că a fost la Cluj și știe câteva cuvinte în
limba română (Te iubesc, Mulțumesc), fata din Bosnia sau România, care a simțit
o fraternitate culturală, vânzătorii din magazine sau chelnerii, care se
bucurau că ziceam Bonjour și Merci.
Mergi la
Paris și iubește-l, așa cum doar tu știi să o faci, călătorule plin de mistere!
Acest
articol reflectă emoțiile trăite de mine acum doi ani, când nici ploaia nu m-a oprit
din a vizita Parisul pe jos.
