I had the honor to attend this beautiful concert at Oltenia Philarmonic this evening (6th May 2016), in Craiova, Romania, being invited by a friend of mine, Mrs Mirela Coman. This concert celebrates Hungary, the 26th country in Europa Season, a great event organized by Oltenia Philarmonic, having as partners the embassies and consulates of EU member states.
http://www.europaseason.eu/
I have to recognize that this is my first attendance in this season and I am really impressed by the event. Europa Season started on 23rd October 2015 and will end at 20th May 2016, 28 weeks celebrating the 28th member states of EU. I can only imagine the efforts behind the scene for organizing such a great event, on such a long period (7 months).
I accepted the invitation of Mrs Mirela Coman because I really feel the need to do more things for myself. I make time for reading and watching a lot of movies, but I rarely succeed to go to the theatre or the philarmonic. This evening I attended this beautiful and amazing concert and the conclusion is that I want to get out of the comfort zone more often. :)
The concert lasted almost 2 hours, from 7 pm to 9 pm. There were two parts, first with the Orchestra conducted by ÁDÁM MEDVECZKY (born in 1941) and the second with the pianist Tamas Erdi (born in 1979). I think it is always very impressive to see how an Orchestra and a Conductor make such a wonderful team, how they succeed to coordinate themselves. During the concert, I listened to the music that calmed me, but I also looked at their faces and see their concentration and passion. No words, just music and musical instruments, just sound and soul and passion.
The pianist lost his eyesight as a consequence of an oxygen overdose in a defective incubator, according to the official web site of Tamas Erdi. I really loved the piano part of the concert and the way the pianist communicated with the audience with his smile, hands and body. He inclined in front of the audience applauding him. It was touching.
ÁDÁM MEDVECZKY & TAMAS ERDI, Photo credit: Laurentiu Badea
Photo credit: Laurentiu Badea
During the pause between the parts, I heard a story about a boy in Craiova who came to the Philarmonic to listen to the pianist. The boy whose name I do not know is also blind and playing the piano. After the concert, the two pianists, one known and one on his way of becoming known (why not?) smiled in front of our cameras.
In conclusion, I think we all have to go to the philarmonic more often and I want to highlight that education has an important role. Children need to receive a musical culture in order to learn to love this type of music. You are not born loving music, books, music or theatre. You learn that. So, let's try to promote more these values in music or other arts.
I am grateful for this evening, I really appreciate it, I met new and beautiful people!
Thank you, Mirela Coman, for the invitation! Thank you, Oltenia Philarmonic for this event and thank you, ÁDÁM MEDVECZKY & TAMAS ERDI for the beautiful music.
Foarte puțini
români merg la dermatolog să își verifice alunițele, ba chiar mai rău circulă
mitul că nu e bine să le deranjezi. Acum nici eu nu sunt vreun expert, dar
Google e la un pas de net și dacă alunița (nev pigmentar) nu este deja
transformată, nu are cum să devină malignă, în urma operației.
Persoanele cu
tenul alb sunt mai predispuse riscului, se bronzează sau ard destul de repede
la soare. Acum vreo patru ani, mi-a apărut și mie o aluniță în zona axilei,
care m-a cam obsedat. O tot urmăream și nu părea să sufere modificări
alarmante, dar parcă nu îmi dădea pace.
M-am interesat de
un cabinet privat în Craiova, care să aibă dermatoscop (un aparat care mărește
alunița foarte mult), deoarece cu ochiul, e greu să îți dai cu părerea. Am
găsit cabinetul Helios, unde lucrează doamna doctor Simona Marinoaica. Doamna
dr. are contract cu CAS, astfel încât nu am plătit nimic.
M-am programat la
o consultație pe 11 aprilie, am avut trimitere de la medicul de familie, cardul
de sanatate si buletinul. Consultația și cartografierea alunițelor de pe corp (fotografierea
cu dermatoscopul și memorarea pe calculator) nu a costat nimic și nu a durut în
vreun fel. Dermatoscopul este ca o lupă. Am descoperit mai multe alunițe care
trebuie atent monitorizate, plus cea de la axilă, pe care mi-a recomandat să o
scot, deoarece arăta traumatizată.
M-am speriat
foarte tare, m-am panicat, am citit o grămadă pe net. Pe 20, m-am programat la
operație, a trebuit să aduc cardul de sanatate, copie CI si adeverinta de
salariat. Operatia si biopsia au fost gratuite. Operatia a durat 20 minute, de
la intrarea in cabinet, pana la iesire. Dar vreo 5 minute cred, s-a mai uitat
la alunite, pe calculator, apoi mi s-a facut anestezia. Imi era teama și am o
problema si cu tensiunea foarte mica. Din momentul in care m-am asezat pe pat,
am intors capul si am inchis ochii. Asa ca nu stiu cum arata acul sau mai stiu
eu ce. Stiu doar ca transpiram ca naiba, doctora a rugat asistenta sa deschida
geamul si sa imi dea apa.
Injectia nu a
durut, a usturat un pic, suportabil, dar cele 30 de secunde cat a durat, mi
s-au parut cateva minute bune. Simteam anestezicul intrand foarte incet și mi
se parea ca nu se mai termina. Imi era mai mult teama ca nu va prinde si voi
simti ceva, dar doamna dr m-a asigurat ca trebuie doar sa ii spun daca doare,
ca are anestezic destul.
Am apreciat
empatia doamnei dr. si faptul ca nu s-a suparat pentru teama mea, cum mai fac unii
doctori. Cel mai rau a fost cu anestezia, care nu a fost asa rea, pentru ca
apoi excizia alunitei si coaserea au trecut repede si fara nici o minima durere
sau disconfort. Simteam presiune desigur, deoarece anestezia era locala, dar nu
durere.
Mi s-a pus un
pansament, urmand ca zilele urmatoare sa il schimb eu (betadina si plasturi).
Citind pe net tot felul de povesti despre ce e in spatele bandajului, a durat
cam o ora cred pana sa reusesc a doua zi sa dezlipesc plasturele. Nu pt ca
durea, ci pt ca imi teama sa nu vad vreo ditamai rana. In cele din urma am
reusit, dar nu se vedea nimic, decat firele.
Nu am avut
dureri, poate un usor disconfort la vreo 2 ore de la anestezie, dar am luat un
calmant. Cred ca era mai mult in mintea mea. De dormit, mi-a fost greu, nu
pentru ca aveam dureri, dar simteam firele ca se intind si ma temeam sa nu fac
ceva. Desi doamna dr. m-a asigurat ca pot sa ma misc in voie.
La 8 zile, am
scos firele. Nu a durut deloc chestia asta, nici macar piscatura nu am simtit.
Am avut 2-3 fire. A venit si rezultatul biopsiei si se pare ca era un nev
epidermal iritat, de 1 cm. Urmeaza sa merg in decembrie la un nou control de
monitorizare a alunitelor.
Sfatul meu e sa
mergeti cu incredere la un dermatolog sa va verificati alunitele. Dna dr.
Simona Marinoaica mi-a lasat o impresie foarte buna, m-a tratat cu blandete.
Pentru mine, conteaza mult si omul din spatele medicului. Asta e, unii sunt mai
fricosi.
Daca aveti vreo
intrebare, scrieti-mi cu incredere pe pagina de Facebook sau aici.
Tineti minte si regulile ABCDE:
A (asimetrie)
B (borduri, margini neregulate)
C (culoare neuniforma)
D (diametru mai mare de 0.6 cm)
E (extindere pe verticala sau orizontala)
Daca observati una dintre aceste reguli, adresati-va neaparat medicului dermatolog sau daca taiati vreo alunita din greseala.
Am aflat de acest eveniment de pe
Facebook, din grupul departamentului de Management & Marketing
Club (FEAA Craiova), in urma unei postări a dlui profesor Radu Ogarcă. Dovada că Facebookul nu este o prostie și
poate avea scop didactic.:)
Timpul era destul de scurt, eu
fiind implicată cu studenții și într-o altă competiție internațională,
Simformer Business Cup 2016, unde am luat 4 premii I. Recomand cu căldură Simformer, pentru că este un soft de simulări
manageriale foarte complex, interactiv și friendly.
Trei studente au reușit să se
înscrie și, printre alte proiecte și competiții, le-am încurajat să participe
și la evenimentul Entrepreneurship Matching Event. FEAA Craiova a participat cu
10 studenți coordonați de Silviu Cârstina, Radu Ogarcă, Marian Siminică.
Am avut onoarea să fiu evaluator
a trei proiecte de afaceri în prima etapă și al pitch-urilor antreprenoriale
din etapa a II-a. Dl profesor Gabriel Croitoru, organizatorul evenimentului, a
fost exemplar și chiar îl admir pentru dedicația și pasiunea puse în acest
eveniment. Nu sunt simple vorbe, chiar am văzut multe lucruri frumoase pe parte
de organizare.
Pe 16 aprilie, am aflat că
studenții noștri s-au calificat în etapa finală de pe 21-22 aprilie și că, pe
20, trebuia să mergem la Târgoviște. Eu și studentele eram sigure de la
început, dacă ne calificam, mergeam. Desigur, data de 20 nu era cea mai
fericită pentru mine (am avut o operație mică, dar stresantă psihic și fizic).
Aveam operație la ora 14, apoi trebuia să ajung imediat la facultate, să
prezint o disciplină opțională studenților și la ora 16 să plecăm spre
Târgoviște.
Mi-am luat studentele cu mine (Andreea
Mărăcine, Beatrice Iovu și Diana Bobaru) și am plecat în excursie :) Nu este
ușor să ții moralul sus cuiva, dar asta e menirea noastră, a dascălilor. Am
ajuns după ora 20, am cazat fetele la cămin, iar noi am mers către Hotelul Nova. Hotelul
arată extraordinar, îl recomand oricui ajunge prin Târgoviște. Personalul este
foarte amabil, oferindu-ne și recomandări turistice. Parcul din fața hotelului
avea un aranjament floral foarte drăguț, unde am făcut poze înainte de plecare.
Beatrice, Diana, eu și Andreea
Am ieșit cu copii în oraș să
căutăm o pizzerie, am dat de una La Cărămizi, cred că prin centru. Oricum era
noapte și habar nu aveam pe unde suntem. Aveam GPS-ul pe telefonul cu bateria
aproape dusă.... Am intrat vreo 13-14 în local și, cel puțin eu, eram fascinată
de design. Mie mi-au plăcut cărțile pe etajere (am identificat una în engleză
de economie și Singur pe lume de Malot), radiourile vechi și sticlele de alcool
pe peretii de cărămidă. Mi s-a părut boemă. O recomand pentru atmosferă, deși,
aș prefera o muzică bună, în locul meciului dintre Steaua și nu mai știu ce
echipă :)
Sunt cam inaccesibile pt citit :)
Ziua de 21 a început la ora 9 cu
înregistrarea participanților și audierea/evaluarea planurilor de afaceri.
Copilașii aveau emoții, unii mai mult, alții mai puțin sau aș zice eu, la unii
se vedea, la alții nu. Emoții am avut cu toții, cred. Am văzut pe ușă ordinea
intrării, erau 21 de finaliști, iar FEAA Craiova avea 10. Speram și noi la un
premiu, indiferent de student sau coordonator.
Eu eram evaluator, alături de
alți profesori de la ASE București, Universitatea Valahia din Târgoviște,
colegul meu Silviu Cârstina, dar și un antreprenor, Marius Pascu de la Pluriva. Pe lângă rolul meu de evaluator
și coordonator, a trebuit să mă asigur în permanență că fetele mele (Andreea,
Beatrice și Diana), dar și Gabriel, pe care l-am adoptat de la colegul Radu
Ogarcă, sunt cu moralul sus și se simt ÎNVINGĂTOARE, indiferent de clasamente
și punctaje. Am încercat să mai transmit și acasă, la Craiova, poze din timpul
prezentărilor, pentru că știam că așteaptă.
Fiind o fire analitică, am fost
foarte atentă la cerințele baremului, la limbajul trupului studenților (pe care
trebuia să îl evaluăm), dar și al colegilor evaluatori. În fiecare moment, mă
uitam însă la studentul din față și îmi aduceam aminte cuvintele dlui profesor
Croitoru, organizatorul evenimentului: Visați! Nu lăsați pe nimeni să vă spună
că nu aveți voie să visați! Mi s-au întipărit în creier cuvintele dlui, nu
mulți reușesc să cucerească publicul la prezentări de genul. Am observat că în
spatele dlui, erau foarte mulți studenți implicați în organizare.
Așa că am evaluat cu acest îndemn
în minte! În plus, majoritatea au avut un limbaj al trupului, spațiului și timpului
ok, deci ar fi trebuit să ia peste 3-4 la acest criteriu. Am rămas uimită să
văd că s-au dat note de 0.5 și 1. Îmi mențin punctul de vedere că, în ciuda
obiectivismului, orice evaluare este subiectivă. Eram 8 în juriu, deci pe
total, asta era în avantajul copiilor. Subiectivismul se reduce, deoarece sunt
și evaluatori foarte stricți, dar și unii foarte analitici. Și aici apreciez că juriul
a fost atât de mare. Eu am despicat baremul în mintea mea și îmi era imposibil
să dau sub 3 la limbajul non-verbal. Nu aveam roboți în față, aveam oameni,
care și-au mascat emoțiile destul de bine. Iar depășirea timpului nu era vina
studenților.
A trecut și ziua prezentărilor,
am fugit repejor să vizităm și noi Târgoviște până la cină.
Desigur, am dat pe
GPS Turnul Chindiei și găsea Strada Chimiei dintr-un alt oraș. Am găsit până la
urmă Parcul Chindia, cu Turnul Chindiei și Curtea Domnească. Am făcut poze și,
pe lângă turn, mi-a atras atenția lacul, statuetele bust, moara de vânt. Fetele
și-au achiziționat jucării :) un ponei luminos (sau ceva similar), au
făcut selfie cu Țepeș și am făcut multe poze. Ne-a surprins politica taxei foto
de la Turn (căutând pe Google, am văzut că și străinii au această nedumerire).
Cam peste tot, fotografiile făcute de turiști au scopul de promovare gratuită.
O taxă de urcare în turn poate fi înțeleasă. Am apreciat totuși că își pun în
valoare potențialul turistic, cel puțin așa la prima vedere, deoarece nu am
stat prin oraș decât vreo 2 ore.
Parcul Chindia
Am ajuns la cină, unde fetele
s-au bucurat că s-a servit și tort, iar eu că e cafea :) Am apreciat apariția dlui Croitoru într-o ie
tradițională, care înveselea atmosfera. A venit la mesele invitaților, a vorbit
cu noi, cu studenții, a rezolvat rapid două probleme pentru ei (căldura în
cămin și wireless-ul), iar copiii erau deja super happy.
Tot la masă, dl profesor Croitoru
a mai spus ceva copiilor, COMUNICAȚI! Așadar, visați și comunicați! Am apreciat
unul dintre studenții noștri, Olivian Bîltac, (masterand și cu ceva experiență),
care, vâzând că juriul pune întrebare după întrebare, le-a transmis că trebuie
să își termine prezentarea, altfel rămâne fără timp. Și timpul era important,
iar uneori nu studentul era cel care depășea timpul alocat, ci erau prea multe
întrebări din juriu. Motiv pentru care studentul putea fi depunctat? Eu nu am
depunctat, apreciind că nu e greșeala lor. Olivian a cucerit juriul, zic eu,
dacă și dl Pascu l-a menționat ulterior.
A doua zi, urma festivitatea de
premiere. S-au oferit 3 premii și o mențiune. Studenții au intrat în sală, dar
unii dintre ei ușor dezamăgiți de notele afișate. Eu și dl Pascu am fost
extremele :) Au fost câteva speech-uri din partea organizatorilor și a unor
domni din juriu (dl Pascu, dl Nicolescu). Dl Croitoru a întrebat dacă vreunul
dintre invitați sau studenți vrea să mai spună ceva. Am oscilat să spun DA sau
să tac, eram sigură că dacă tac, nu mai vorbește nimeni, deoarece simțeam secundele
cum trec și nu zice nimeni nimic, iar pentru mine, secundele erau minute :) Am
zis DA, am ridicat mâna cred și m-am dus să vorbesc, să țin un speech,
neanunțat. Nici eu nu știusem cu mai mult de câteva secunde în urmă ce vreau să
spun.
Am avut emoții cât pentru 17
Pentru cei care nu au fost acolo,
am ținut un speech motivațional pentru studenți și doar pentru ei, pentru toți,
nu doar pentru ai mei. I-am privit pe toți în ochi și le-am citit emoția, am
citit tristețe/dezamăgire la unii, chiar dacă mascată. Până la urmă, urmau să
fie anunțați 4 premianți și restul de 17 erau ținta discursului meu. Poate vă
întrebați de ce? Pentru că mă marcase speech-ul de deschidere al dlui Croitoru:
Visați și nu lăsați pe nimeni să vă spună că nu aveți voie! Dacă nu spunea
asta, tăceam.
Sper că nu am deranjat pe nimeni
din juriu, doar am vrut să simtă și ceilalți 17, pe lângă impactul vizual
puternic al notelor de 0.5, 1 sau 2 și altceva și anume că sunt ÎNVINGĂTORI,
indiferent de puncte și note. Este ceea ce le spun și studenților mei:Pe voi nu vă definește nota,
aveți POTENȚIAL, Credeți în voi, visați și nu lăsați pe NIMENI să vă taie
aripile.
Poate unii colegi din comunitatea academică sau de business nu îmi dau
dreptate, dar EȘECUL este doar o cale spre SUCCES, dacă nu te lași doborât de
el. Iar menirea noastră, a dascălilor, este să nu tăiem visuri. Visurile
trebuie susținute sau cel puțin asta vreau eu să fac. Acesta este și motivul
pentru care am putut să evaluez, făcând o clasificare a proiectelor (era un
concurs), dar, în același timp, și să țin cont că evaluez oameni și nu roboți.
Au fost anunțate și premiile,
mențiunea și Premiul I către UVT, Premiul III către ASE și Premiul II către
FEAA Craiova, studenta Valentina Dogaru (coordonatori Silviu Cârstina și Marian
Siminică). FEAA Craiova a fost o mare echipă, am fost uniți și am adus la
Craiova un premiu.
Dl profesor Croitoru ne-a
îndemnat să scriem un feed-back pe panourile de afară (cât de tare) și a spus
că îl interesează criticile. Eu cred în sugestii și cuvinte calde, nu în
critici. Mi se pare o contradicție în termeni asocierea dintre critică și
constructiv. Am făcut câteva sugestii, pe care mi le-am asumat (prin semnătură
și poză). Din păcate, nu am avut timpul necesar dezbaterii lor cu dl profesor.
Am avut vreme doar pentru prima sugestie, pe care, din motive tehnice și
organizatorice, am înțeles că e greu de realizat.
Sugestiile vizau:
Juriu independent de coordonatori (am
înțeles că e dificil, organizatoric vorbind)
Baremul primei etape poate fi
îmbunătățit (chiar și dl Pascu spunea ceva de posibilitatea oferită participanților
de a mai corecta planul). Sperăm să mai fie evenimente de acest gen, pentru a
avea această ocazie.
Baremul la interviu mai detaliat, pe
fiecare componentă, mai în genul primei etape
Limitarea numărului de întrebări
adresate de evaluatori, pentru a nu răpi din timpul prezentării și delimitarea
timpului pt prezentare/întrebări.
Oricum eventul a fost super și chiar cred că, o
comunitate academică unită, ar putea să organizeze mai multe astfel de
evenimente. Să fie un parteneriat între facultăți, departamente, antreprenori.
Am apreciat că dl Croitoru a organizat evenimentul atât
de bine, a avut și o înregistrare live, a organizat o tombolă în sală, a adus
și o dronă (care mi s-a părut super), a acceptat prietenia pe Facebook a studenților
participanți, a editat clipul video final, a coordonat studenții în acest
proces.
Mulțumesc foarte mult organizatorilor pentru invitație, studenților
pentru cum ne-au primit (am comunicat frumos cu Mariana Profir, studentă în anul
III).Per ansamblu, a fost o experiență frumoasă, inedită și sper ca
Universitatea Valahia și cea din Craiova să mai colaboreze și la alte proiecte.
Poate următoarea întâlnire este la Craiova; în octombrie,
FEAA Craiova sărbătorește 50 ani de la înființare și organizează și conferința
internațională ICONEC 2016. Multumim si dnei prorector Magdalena Mihai, care ne-a asigurat transportul nostru și al studentilor.
Pe lângă evenimentul în sine, am câștigat multe: m-am împrietenit
și mai mult cu studentele mele, Andreea, Beatrice și Diana, am socializat cu studenții FEAA
Craiova, dar am legat încă două prietenii cu Mariana Profir (studentă la
Târgoviște, dar din Republica Moldova) și cu Diana Pavel (de la UPG Ploiești,
dar din Buzău).
Diana era singură, dar au adoptat-o mai multe grupuri :)
M-a impresionat când după speech-ul meu motivațional, mi-a spus că sunt o
profesoară extraordinară.
Andreea, Diana B., eu, Beatrice și Diana Pavel de la UPG Ploiesti
A fost una dintre cele mai tari experiențe cu studenții (anul
trecut, tot în corpul K de la Târgoviște am înțeles că au fost premiate
studentele mele Diana Zabad și Andreea Geantă la Olimpiada de Marketing,
organizată de AFER. Au luat Marele Premiu cu tema Miscarea feministă în marketing.
Din păcate, nu eram în țară și nu am putut să fiu fizic alături de ele).
Noi suntem o echipă :)
In concluzie, am fost și suntem ÎNVINGĂTORI! Visăm și nu
lăsăm pe nimeni să ne spună că nu avem voie! Contează ca tu să crezi în tine!
Am auzit de SuperBlog probabil, dar era o chestie pentru bloggeri, iar eu nu sunt blogger. Nu sunt nici om, sunt poate extraterestru. Aici, imi aduc aminte involuntar de un amic din blogosfera, care mi-a luat un interviu in 2015.
Eu am blog de prin 2012, daca se poate spune asta. Aveam 3 articole scurte despre impresiile mele la carti si filme. Deci nu sunt blogger. Am o colaborare de prin octombrie 2014 cu Flavius, de la Fmustsee, unde am facut recenzii la cateva filme si seriale.
De ceva vreme, o vedeam pe studenta mea, Alexandra, că scrie pe blogul ei si la un moment dat, am vazut ca participa la Spring SuperBlog. Chiar am citit comentariul unei prietene a ei, cred, despre regretul ca nu s-a inscris.
M-am gandit sa vad si eu care-i treaba. Eu functionez bine cu deadline-uri. Voiam de mult sa reincep sa scriu pe blogul meu, dar imi era lene. Nici macar nu mai stiam care e adresa blogului sau pe unde intru sa scriu. Iar sablonul/designul arata oribil, dar nu am mai modificat nimic, de teama sa nu stric ceva la articolele jurizate.
Pe 22 martie, m-am inscris si am inceput cu proba 8, cu freonul, ca restul expirasera. Am plecat cu premisa sinceritatii si abandonarii fictiunii, de care sunt atat de atasata in citit/scris. Am luat 85 de puncte, la un articol sincer, unde nu m-am stresat si la o proba care nu m-a adus in extaz.
La probele 9 si 10, am luat 89 de puncte. Am facut si prima contestatie la proba 9, unde scrisesem din suflet, cu emotie, despre Paris. Dar nu m-a afectat. Doar am rugat sa imi spuna ce pot imbunatati. E si normal sa fie asa! Trairile tale sunt ale tale si nu intotdeauna un cititor rezoneaza cu ce scrii! Deci, chiar cred ca nu ar trebui sa ne supere o nota.
Desigur, intrasem in concurs la jumatatea lui, pe pozitia 146, adica ultima, dar nu o faceam pentru premii sau diplome sau clasament. Nici nu stiam ce e SuperBlog. Apoi, am citit regulamentul mai cu atentie si am vazt ca poti sa scrii si la probele expirate, doar ca vei luat zero puncte.
Mi-am propus sa fac asta si, intr-o singura zi, pe 28 martie, am scris 8 articole, de la 1-7 si 11. Au fost articole cu respectarea cerintelor tehnice integral si corecte gramatical, cred. Desi am fixul sa nu verific ce scriu, deoarece scriu in transa si daca as revizui, as schimba si nu vreau. La creativitate, nu mi-am dat efortul, pentru ca stiam ca voi lua 0 puncte.
Cu toate acestea, am luat intre 70-87 de puncte la probele expirate, desigur cu penalizari, care anulau tot punctajul. Am vazut si note de 60, asa ca daca am luat 70-87 la cele expirate, eu am fost in culmea fericirii.
Treptat, am facut si pagina de Facebook si am interactionat chiar cu cativa sponsori, Empire Film a fost unul dintre ei. Apoi Art & Craft. Luasem 70-75 de puncte de la ei, zero dupa aplicarea penalizarilor, dar eram al naibii de mandra de acel zero. :) Articolele pt Diego m-au atras cumva, amandoua sunt conturate in jurul tipului Diego, un tip carismatic si galant, cuceritor chiar :) Altfel, nu puteam sa scriu despre covoare si tablouri....
Alexandra m-a adaugat in grupul SuperBlog, unde ma gandeam ca nu prea am ce sa fac. Oricum sunt un outsider, nu am blog si nu sunt blogger. Mi se pareau niste ciudati cu intalnirile lor :)Dar daca in viata reala, e condamnabil sa fii stalker, pe Facebook, nu e asa, cred :) Asa ca am citit tot ce scriau acolo, am inceput sa vad care-i comica grupului (pt mine, Dana Maria), care e persoana revoltata (Constantin T., chiar daca am eu feelingul ca isi doreste sa aiba motiv de revolta), care e persoana impaciuitoare (Claudia, despre care nu stiam ca e organizatoare), mai erau niste tipi si tipe, suparate ca nu au premii sau ca au luat altii cu greseli gramaticale mai mult. Am vazut ca sunt multe mamici, am interactionat un pic, doar la nevoie, cu cate cineva. Am primit si mesaje pe grup sau pe blog, usor insinuoase cred, dar m-am facut ca ploua. Nu aveam chef de polemici de 2 bani.
Am primit si mesaje calde, de la dna Adriana T, despre care vazusem ca are acelasi nume cu Constantin T si tot nu pricepeam eu cine cu cine e combinat :) M-am prins pana la urma, cred :). O felicit pe Adriana pentru locul 2 si pentru caldura vorbelor.
Mai era si tipul fantoma Gigel, pe care nu il stiu, darnu il condamn, nu stim cine este, ce probleme are, poate e mai timid, poate e lipsit de incredere, poate e mai micut, poate se teme de oameni..... nu ma grabesc sa judec, asa ca, Gigel, sper ca o sa cunosti si oameni frumosi, sau mai bine spus, sper ca o sa ii lasi sa te descopere si sa ii descoperi.
Iubesc oamenii asa diferiti de mine, mai artagosi sau mai competitivi, mai blanzi sau altfel, mai cu greseli gramaticale sau nu, mai bolnavi sau mai sanatosi (stiu ca era un domn Radu, care scria din spital. Multa sanatate!).Ce trista ar fi viata si omenirea, daca toti ar fi dupa chipul si asemanarea noastra, daca toti ar fi perfecti sau ca noi.
Probele 11, 13-16 mi-au adus note de 90, 94, 95, 100 si 95 si aprecieri din partea unor studenti, care mi-au citit cateva articole. Am scris doua articole de fictiune, pt proba 13 - Suntem doar doi extraterestri si pt proba 16 - Misterul fetei din Paris.
Stiu ca la proba 13, eram suparata pt ca nu sunt genul de fata care viseaza la o nunta, sunt chiar impotriva lor si ma gandeam cum sa scriu, nu pot sa scriu ceva fals, decat daca e fictiune. Prietenul meu a venit cu ideea: scrie despre extraterestri! Nu mi-a spus mai mult, restul a curs din imaginatia mea.
La proba 16, am primit cele mai multe apecieri in privat. Chiar si dna Adriana T m-a felicitat pentru curajul abordarii. Pentru mine nu era curaj, asa scriu eu, SuperBlogul cu advertorialele lui e curajul. Oricum sunt pe locul 103, intrasem de pe 146, nu era ca si cum pierdeam ceva. Doar ma distram si scriam cu maxima placere.
Am luat 100 puncte la Farmec - unde am primit vreo 2 comentarii pe blog si cateva pe grup, care au parut un pic malitioase. Dar nu e bai! Asa cum spuneam, suntem diferiti! Asta e frumos!
Imi facusem o strategie la cel cu nunta, de exemplu, in cazul in care castigam un voucher. Evident, nu ma duceam sa il folosesc, eu fiind din Craiova. Voiam sa le propun o chestie de CSR pentru ei, evident. Chiar am vazut ca cineva zicea ca abia asteapta sa nu foloseasca voucherul (suparat cu schimbarea notei cred). Dar ai libertatea sa faci ce vrei tu cu voucherul. Fii creativ! :)
Am vazut ca sunt multi care doresc neaparat un loc, un premiu sau o colaborare. As vrea sa le spun sa savureze calatoria si nu astepte nimic. Daca vin, sa se bucure, daca nu, sa admire oamenii intalniti pe drum, sa invete cum sa faca bine, fara sa ceara nimic in schimb, nici macar respect. Am pus o gramada de linkuri in acest articol si putin imi pasa daca le vede cineva. Am facut-o ca asa simt.
Sunt finalista acum, am scris la toate probele, am vreo 500 de puncte penalizare, sunt pe locul 103 si ce bucurie! Daca primesc vreo diploma sa ma hlizesc la ea, deja e prea mult.
Un alt articol unde am scris cu pasiune maxima a fost la proba 11, care a declansat notele peste 90 - Emotii mari...Am fost sincera si emotionata in acel articol, care descrie trairile mele in activitatea didactica de la facultate.
In concluzie, posibil sa gasiti cuvinte lipsa, litere mancate si asta pentru ca niciodata nu recitesc ce scriu. Las febra scrierii sa se manifeste in stare bruta. Nu zic ca e bine!
Ma bucur ca am participat, le multumesc studentilor care au citit si si-au exprimat aprecierea, multumesc celor cativa sponsori amabili, care mi-au raspuns pe Facebook si mi-au dat cele 0 puncte. Eu sunt mandra de ele. Multumesc Claudiei pt raspunsurile rapide, multumesc doamnei Adriana T. pt cuvintele calde rostite, Danei pt umorul de care m-am bucurat in secret si pt explicatia cu stage-ul, lui Daniel Botea pt comentariul lasat la ultima proba, unde te-am mentionat (nu stiu daca ai priceput tu contextul J), dnei din juriul ultimei probe, pe al carei blog am intrat de curiozitate si mi-a placut ce scria....am citit si partea Despre mine....cand vedem un om, nu stim niciodata ce e in spate.....asa imi spunea mie o studenta, cand i-am spus ca urmaresc filme de animatie, ca nu i-ar fi trecut prin cap, credea ca ma uit numai la documentare :)
Am scris si doua articole in engleza, ca urmare a unui concurs la care am participat cu studentii. Ei au loc locul I mondial, iar eu premiul pt Cel mai bun reporter.
Asa ca multumesc SuperBlogului din nou, altfel nu scriam pe blog nimic.
Va doresc tuturor un Paste fericit, distractie placuta la Gala, mentionata in ultimul meu articol. La multi ani Florilor, daca sunteti pe acolo.
Felicitari tuturor, nu stiu voi cum va percepeti sau de ce sunteti tristi. Fiti veseli, zambiti, radeti, viata e prea scurta, iar la dimensiunea intregului Univers, grijile astea cu juriul, contestatiile si greselile gramaticale, pe ce loc sunteti sau nu sunteti, sunt atat de mici, incat nici nu exista!
Sunteti toti invingatori! Traieste viata cu Farmec!
Poate sunt extraterestru sau cum zicea Dana, sunt eu prea draguta...
Va dedic aceasta melodie a lui James Bay, pe care am avut bucuria sa il vad live la Milano, la MTV EMA Awards.
Te imbratisez, cititorule! :)
Rayuela e titlul unui roman de Cortazar, de care m-am indragostit in liceu.....
Those
who saw Mad Max: Fury Road know what I am talking about :)
As you probably
remember from the article I wrote a few days ago, April 8 was the day for the
second stage of Simformer Business Cup 2016. So, a very expected day by me and
my students.
My motto for my
students is something like this: You are winners, no matter what.Maybe some
colleagues in teaching area disagree with me, but in my opinion, it is more
important to convince your students that they are valuable even if they lose a
contest or fail to get higher grades or something similar.
I never push my
students do things they do not like or things just for a recognition. I believe
in them and social media helped me a lot to coach them. Friendship is more
important than anything. And I am very grateful that my students became my
friends and for some of them I succeded to be a mentor. These are not my words,
but sincere appreciations from the students that competed in Simformer BusinessCup 2016.
So, Simformer team
offered us an opportunity to really create a connection between theory and
practice, but also to learn how to manage a team. And even if we were 8 teams
in Pro League and 5 teams in Amateur League, I am not wrong if I say that we
were ONE big team. I changed a few words with Denis, the guy from the second
position in the Pro League and I really appreciate him and congratulate him for
having such wonderful results by himself and not in a team.
But working in a team
is better, you create strong connections, make friends and you cannot know what
could happen, maybe you decide to create a real business with your team mates
after that.
I started my April 8 day
with some courses (duty first), but I gave my personal phone number to the
contestants in order to be reachable for them. The company given to them was
one in distress so our emotions climbed a mountain that day :) They also had
only 8 hours to stabilize their business, not 30 like in the first stage. They
were relieved because 30 hours was indeed very long, but in 8 hours (meaning 2
months in the game), the competition became more aggressive.
As Minvydas told us in
the Live sessions they had on Youtube, small and steady businesses are not
enough if your goal is to win the contest, not just survive. I also was a
contestant in the simulation, but my goal was only to become familiar with the
mechanics of the game and be able to offer them my advice. I have to
recognize that my main task was to focus on their enthusiasm so I tried to
boost their energy tagging them in different post, pictures, on different
groups, in order to show them that I really appreciate their effort, their time
and their dedication.
It did not matter their
place in the game for me, I really wanted to make them understand it is more
important what you gain from the contest, in terms of friendship, self-control,
organization, connecting the theory with the practice, working under pressure
and also trying to have some fun at the same time.
First 4-5 hours were ok
but I noticed that the team of Diana Bobaru(Diana, Adi Voicu, Cristina Raicu,
Gabi Pungaru, Gabi Tudor and Ionut Renghea) had a different strategy. They
expanded their activities a lot, restaurants, clothes, food, moto stores. Their expenses were very high because of their investments so the losses in the first
half of the contest were very important.
In the second part of
the contest, my emotions became higher and higher. Usually, my blood pressure
is very low but I think it grew and normalized :) I watched all the live
sessions held by Minvydas (I think they were 16) so my activity was something
like this: calls from my students, private messages on Facebook with captures
from the simulation (especially from those in the Amateur League), watching
Minvydas, posting on Facebook about the contest and keeping people informed,
creating a hype for the event and keeping my students’ motivation and energy
up.
This is why the game is even funny, not only callenging :)
I hope I managed it
well because I really haven’t had a free minute. During the last 2-3 hours,
Diana Corporation started to show some profits and higher revenues and that was
the moment I understood that the battle was given between them and Denis (ASEM
Wave).
The contest rules
stated that there were four prizes, one for each category: Performance,
Revenues, Profits and Assets. The difference between Diana Corporation (representing
students from FEAA Craiova) and ASEM Wave (Denis) was not that big, so my heart
started to beat faster :)
18 o’clock came and the
end of the contest too. In top 10, our faculty had 5 teams (including me). I
think this is a great achievement for the faculty and our university. And I
want to mention here the teams Craiova Fighters (Lavinia Balan and her team mates),
Ciobanu International (Adina Ciobanu and her colleagues), Brave Corporation (Silvia
Neamtu and her team mates).
Of course, Diana
Corporation won the contest, but my reaction was like: What a wonderful game!
What a day, what a lovely day!They were first for all four categories:
Profit, Revenues, Assets and Overall Performance. They played the game in
different conditions, using a phone, talking with me while driving, giving them
a small advice before the end of the contest, but they won!
Me and the winning team
Me and Andree-Corina International
Me and the girls from Brave Corporation! We are brave girls here, at FEAA Craiova :)
In top 10 of Amateur
League, we had two teams from five and one of them - that of Catalin Bodae (UCVCompany) succeeded to qualify for the highest position in Assets category. Catalin
is like a Pro in the Amateur League because his team and also the team of Alina
Tirei (Alina-Maria Limited) were contestants in the first stage of Simformer
Business Cup. So their experience helped them to maintain in this ranking.
Amateur League and we have a winner, UCV represented by C. Bodae
I
am so proud of you, my dear students, I learned a lot from you:
I learned that most of
the time, you need a friend and not a rigid teacher
I learned that you become
more enthusiast, energetic and do wonderful things when you are encouraged
I learned that you can
make me the happiest person
I learned that you
raised you interest for projects outside school, because of me. You keep
telling me this so it must be true :)
I learned that social
media (Facebook mainly) makes miracles in teaching. We organized our activity
on a Facebook group and we also entered Simformer group for more info on the
contest.
I learned that I am
better because of you.
So, thank you for all
these and I address this message to all my students (I also want to mention here
the guys from the first year who attended the contest because they saw my
enthusiasm: Andreea and Beatrice in Pro League and Andrada, Lali, Vali in
Amateur League).
Thank you for giving me
a purpose! I am very proud of you and grateful that I had the honor to work
with such wonderful kids.
I also want to mention
here Simformer guys who organized very well the activity of Simformer Business
Cup and I want to express my gratitude and what are the things I learned from
them:
I learned from AdelinaJensen that it is very important to take the initiative and contact people and
use LinkedIn more often.
I learned from Minvydas that using multiple channels for communication is better :) For example, I felt
an improvement in the second stage with the live sessions on YouTube, comparing
with the first stage where it was only a chat. But I have nice memories with the day
I entered the chat on 5th March.
I learned from Danas that it is important to be flexible in business and also friendly.
From Anton, I learned
that it is important to create
the hype when things are still hot or warm.
I learned how to
translate from Russian with the help of Facebook and also of Silvia Neamtu, a
student in the contest (Brave Corporation).
At the end of this
contest, I hope Simformer guys will organize the event every year and they can
be sure that I spread the words with a lot of posts on LinkedIn, Twitter,
Google+, Facebook, my blog, a journal of students, a marketing club I organize,
posts on the website of our faculty and also attending two shows at a local TV
station.
I also know that
sharing means caring, so I do all these because I appreciate the work you do
there, your simulation is very challenging, comparing to others and most
important it is also friendly. Your servers did not have problems or if they
had, the problems were rapidly solved, the communication was also very
important.
I want to wish Happy
Birhday to two of my students: Catalin Bodae (his birthday was on 5th
April) and Andreea Maracine (hers was yesterday, during the final stage). You are winners and I am
proud of you!
And this is not all :) Simformer also has a Simformer Best Reporter Competition and my students registered there too with the following articles:
