12 martie 2017

You can do it!

Întotdeauna le spun studenților mei că nimic nu este imposibil dacă au încredere în ei. Eu predau discipline economice, dar mă intersectez destul de des cu limba engleză. 

Deși acest articol este scris pentru competiția de blogging creativ Spring SuperBlog 2017, dedic acest articol tuturor studenților mei și, în special, celor cărora le este teamă să vorbească în engleză, deși nu se descurcă atât de rău pe cât ar crede. 

Vorbesc eu perfect în engleză? NU! Nu sunt nativ și nu cred că vreun american sau britanic ar avea pretenția să îi vorbesc la perfecție limba. Noi, cadrele didactice, participăm adesea la conferințe internaționale pe teme economice, unde trebuie să ne prezentăm articolele în engleză. Îmi aduc aminte că, auzindu-mă vorbind în engleză, un profesor din Germania mi-a spus că probabil a fost regizată prezentarea, pentru că eram prea fluentă. Nu știam dacă e un compliment sau nu, dar am preferat să îl consider așa. De ce? A fost spontan, iar eu, mult prea critică și perfecționistă, deja îmi auzeam greșelile de engleză imediat ce rosteam cuvintele respective. Auditoriul nu le auzea, pentru că era axat pe mesaj și înțelegea, dar eu aveam emoții și atenția mea era axată pe greșeli. 

Altădată, tot la o conferință, m-am ridicat să pun o întrebare în engleză tot unui profesor din Germania. Am spus-o bine, fără greșeli, dar simțeam că îmi bate inima foarte tare. Și cred că e prima oară când recunosc :) Îmi trebuie ceva curaj. Poate vă întrebați de ce ... Una e să vorbești o limbă străină și alta să conversezi, într-un cadru oficial, înconjurat de o grămada de oameni, care sunt cu ochii pe tine atunci când ceri microfonul și te ridici în două piciorușe. 

Aș putea să aleg versiunea haioasă a prezentării mele, dar prefer ca studenții mei să înțeleagă că e normal să aibă emoții. Important e să le înfrunte, să pășească în afara zonei de confort și, la final, să fie recunoscători pentru pașii făcuți, chiar dacă este doar unul. Un pas înainte este un pas înainte!

Cum am început eu să învăț limba engleză?

Eram în liceu și simțeam că am un handicap legat de limba engleză. Eram bună la franceză, dar la engleză nu mă descurcam deloc. Meditațiile la engleză nu erau pentru mine: am fost mereu autodidactă. Numai că e greu să înveți o limbă străină dacă nu ai un feed-back. Pe atunci, nu aveam internet și scrisorile încă se practicau. Așa că am luat decizia de a urma niște cursuri prin corespondență. Efectiv, făceam temele și le trimiteam prin poștă unui profesor. Am făcut progrese uluitoare. 

Ce m-a ajutat? 

Adică și la școală făceam engleza și nu reușeam să avansez. Cursul la distanță te poate relaxa. Nimeni nu face glume dacă faci o greșeală, ești doar tu și pereții din camera ta. Profesorul care îmi retrimitea temele prin corespondență (nu știu dacă era bărbat sau femeie) mă încuraja mereu. 

De ce am progresat? Pentru că am început să am încredere în mine. Încrederea în forțele proprii nu e ceva de neglijat. Studiile în domeniu spun că încrederea în sine este unul dintre cei mai importanți factori ai succesului. Experiența mea didactică îmi confirmă că așa este. Studenți cu rezultate medii la facultate au succes datorită încrederii lor că ei sunt mai presus de o notă. 

Handicapul meu lingvistic se datora credinței mele că numai cine are ureche muzicală poate învăța mai ușor o limbă străină. Există cercetări care confirmă că persoanele cu ureche muzicală învață mai ușor. Iar eu, trebuie să recunosc, sunt afonă. Nu am voce sau ureche muzicală :) Dar am reușit să mă descurc în engleză. Asta nu înseamnă că nu fac greșeli. Le fac, mai ales când vorbesc repede și trebuie să abordez un subiect dificil (un subiect economic cu care nu sunt atât de familiarizată). 

Sunt alții perfecți? Nu. Am văzut profesori sau studenți din alte țări, care nu vorbeau engleza mult mai bine. Și erau la un nivel academic superior. Dar ne înțelegeam. Am văzut filme în care nici britanicii sau americanii nu știu vreo regulă de gramatică, așa cum și noi, în română, mai uităm și facem greșeli. Important e să vorbim, să comunicăm. 

Ați văzut un străin care vorbește în română? Ce sentiment vă încearcă? Bănuiesc că mândrie și fericire. Cu siguranță stâlcește cuvintele și face greșeli gramaticale, dar suntem mândri! 

Fiți recunoscători că aveți capacitatea de învățare! Am început să citesc cărți în engleză și mă las purtată de ideile de acolo, încât mi se pare că gândesc în engleză. Ultima oară m-am oprit brusc din citit, pentru că am avut un sentiment de gratitudine; ce sentiment plăcut este să știi că ai acces la o informație, care altfel ți-ar fi inaccesibilă: o carte care nu a apărut la noi, un film fără subtitrare, un clip pe Youtube, un străin dintr-o altă parte a lumii, care vorbește cu tine. Și încă ceva! Avem Internet! Da, îl luăm de-a gata, dar sunt atâtea oportunități. Mi-am făcut teza de doctorat, folosind cărțile de pe Google Books, în limba engleză. Pentru părinții mei, pe vremea lor, asta era imposibil. 

Și aici vine partea în care vă spun să folosiți toate avantajele tehnologiei pentru a învăța engleza. Întotdeauna va fi nevoie și de un profesor, pentru că ai nevoie de feed-back. Majoritatea suntem timizi și lipsiți de încredere la început, iar un profesor bun ne poate ghida mai ușor. 

Partea frumoasă e că poți învăța engleza de acasă, urmând cursuri de engleză online, din confortul fotoliului tău. O astfel de platformă de e-learning este Engleza pentru toți.

Am intrat și eu pe această platformă și am rămas impresionată. Mi-a plăcut! Este interactivă, simplă, îți poți face un cont și poți da un test, ca să vezi la ce nivel ești. Petruța ți-l va corecta și apoi îți va transmite rezultatul pe e-mail, dar într-un mod personalizat și optimist: veștile bune, veștile mai puțin bune și recomandări. Poți alege un curs față în față, pe Skype sau online, pe platformă. Fiecare învață diferit. Eu aș prefera varianta online, pentru că am ritmul meu propriu, poate mai lent uneori și vreau să pot să îmi fac temele și la 3 noaptea dacă am chef. Și sunt mai timidă :) deci nu prea folosesc Skype. Dar e posibil ca ție să ți se potrivească.

Testul pentru a vedea la ce nivel te afli este gratuit și îți recomand să îl faci și tu. Măcar pentru distracție, sunt vreo 10 întrebări și nu necesită mult timp. Până și prețurile mi se par foarte mici, comparativ cu meditațiile clasice sau un curs prin corespondență.

Cred că tehnologia este prezent și viitor și digitalul ocupă un rol din ce în ce mai important în viața noastră, iar sistemul de predare și învățare trebuie să se adapteze. 

Sfatul meu pentru studenții mei: aplică regula Mini Habits!  (obiective mici, stupid de mici, care, în timp, devin obiceiuri solide). Vrei să înveți engleza? Stabilește-ți un plan cu obiective mici: învață un cuvânt nou în fiecare zi. Poți face asta? Sunt sigură că da! Studiile arată că obiceiurile formate prin stabilirea unor obiective stupid de mici ne cresc încrederea în forțele noastre și în cele din urmă vom vrea și vom realiza mai mult. Dar e important să începi: The journey of a thousand miles begins with one step (Lao Tzu) - Călătoria de 1000 de mile începe cu primul pas

Așa că începe! Joacă-te cu un test de engleză și vezi la ce nivel ești. Și în timp ce faci toate astea, nu uita să zâmbești. Legenda spune că engleza se învață mai repede dacă îți pui un zâmbet frumos pe chip. Nu mă crezi? Nu ai decât să încerci! :)