16 martie 2020

Relaxare la munte

Acum vreo două veri sau poate trei, ori patru? nu mai știu sigur deoarece oamenii au propriul lor sistem de numărare, iar noi, mașinile, vedem lucrurile altfel. La 10 ani, suntem deja bătrâni și lumea vrea să scape de noi, să petreacă mai mult timp în compania tinerelor apărute pe piață. Dar nu îi judec. Așa și proprietarii mei. S-au hotărât să cumpere tot felul de lucruri pentru mine, crezându-mă, probabil, vreun tinerel sau tinerică. 


Au început cu un cârlig de remorcare Citroen și au continuat cu un scut motor metalic Citroen. Sincer, nu știu ce făceau cu ele că tot îi auzeam certându-se. El spunea cât de important e să fii pregătit și să protejezi motorul, iar ea îi tot dădea ânainte că dă banii pe o mașină veche. La 18 ani, să mă facă bătrână... Hmmm. 


După ce au făcut aceste achiziții, a venit și vremea lui să se plângă. Doamna Ela e pasionată de mersul pe bicicletă și i-a spus că vrea să ia și cele două biciclete la drum. Pentru asta, desigur, m-au decorat cu un minunat suport de biciclete. 

Pe drumul spre Râșnov, am simțit cum mă ia cu călduri, cum obosesc de la aerul proaspăt de munte... m-a luat amețeala și am leșinat. Nu știu cât am stat inconștient, dar când am deschis ochii, păreau îngrijorați. Domnul Dan și doamna Ela că despre ei vorbesc. Am auzit ceva de cablul de ambreiaj care a scăpat. Ce-o mai fi și ăla? Mă cam lasă memoria. El tot încerca să mă urnească din drum, până la urmă, cu ultimele eforturi, am dat să plec. Era mai greu cu frânarea și schimbarea vitezelor, deoarece cablul ceda foarte ușor. A fost un chin prin Bran. Și când voiam și eu să ne oprim la castel. Vecina Hyundai de la blocul în care locuim mi-a spus că l-a văzut și tare frumos a fost. 

În cele din urmă, am ajuns la Râșnov, cu mari emoții pentru dragii mei, Dan și Ela, dar eu mă simțeam din ce în ce mai obosit. În fața service-ului auto, m-au lăsat de tot puterile. Când mi-am revenit, mă simțeam mult mai energic. Din ce am înțeles, au găsit un mecanic drăguț care mi-a schimbat cablul de ambreiaj. Ca atare, am rămas în parcare tot sejurul și nu am mai mers nici la Bran, nici la Sinaia. Iar ei au luat frumos bicicletele din cârca mea și au plecat la Dino Park și la cetatea Râșnov. Și ce invidios am fost pe bicicletele afurisite. Toată noaptea s-au lăudat cât de frumos a fost. 

Dar și eu m-am distrat. Gazda avea un cățeluș tare pufos care numai pe lângă picioarele mele stătea. Zici că își marca teritoriul.

După un weekend de stat la soare, m-am simți revigorat și am sperat că voi vedea și Branul. Pe drumul spre casă, o aud pe doamna Ela: Hai să oprim și la Bran. E în drumul nostru șu mașina pare să fie bine acum. Domnul Dan a acceptat și m-a parcat foarte aproape de impunătorul castel.  

A fost o vară liniștită, mi-am revenit complet și am putut să stau o seară întreagă lângă vecina mea Hyundai. I-am povestit că am fost și eu la Bran. Un vis îndeplinit. 

***Articol scris pentru SuperBlog. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ti-a placut? Spune-mi! Imi vei face ziua mai buna?
Nu ti-a placut? Spune-mi! Poate voi imbunatati ceva.
Multumesc! Zambeste! Astazi e o zi frumoasa! :)