26 martie 2016

Mi-e dor ....



Era sfârșitul lui aprilie și trebuia să plec din țară câteva săptămâni. Ne-am ciondănit mai mult, iar pe peron, ne-am purtat ca doi străini. Am ajuns în București după o călătorie de 4 ore. Era într-o vineri. Am ajuns la mătușa mea, care părea cam ciudată și se tot fâstâcea. Nu i-am spus nimic, deși oboseala și zâmbetele mele forțate îi dăduseră, cu siguranță, indicii serioase.


Am servit o cafea, deoarece simțeam că îmi explodează capul de durere și nervi. Dacă aș fi fost fumătoare, mă puteam anestezia cu tutun, dar așa, îmi rămânea doar cafeaua fără zahăr sau lapte. Am evitat dialogul cu mătușa mea, sub pretextul că sunt cam obosită și vreau să mă întind puțin.
La televizor, numai știri cu fete preocupate de silicoane și cluburi sau domni pasionați de bolizi și fete cu silicoane. Mă exasperau toate posturile. M-am uitat la telefon.... niciun mesaj, niciun apel. Nu înțelegeam egoismul lui sau gelozia.
După câteva zeci de minute, care mi se păruseră ore, aud soneria mătușii..... o sonerie urâtă, antică, mai veche decât vârsta mea. Aud pașii târșâiți ai mătușii, apoi zăvorul și apoi un dialog indescifrabil. În câteva clipe, mătușa bate timid la ușă și îmi spune că e un curier la ușa, cu un pachet pentru mine.
Sper doar că nu trebuie să plătesc nimic, deoarece mi-am schimbat toți banii în euro. Și de ce mă caută pe mine? Mă gândesc că poate părinții au văzut că am uitat ceva și au pus pachet la curier, deși nu ajungea așa repede.
Nedumerită, mă apropii de ușa de lemn vechi și îl văd pe jumătate pe domnul ascuns în spatele unui buchet uriaș. Un curier de flori la ușa mătușii.... sigur a greșit. Îmi spune că este de la o florărie online și cineva a făcut o comandă de flori pentru mine.
Îl întreb cam neîncrezătoare: Flori cadou pentru mine? Sunteți sigur că nu e o greșeală?
Îmi răspunde drăguț că nu e nicio greșeală, că sunt o florărie din București, dar că au fost contactați de cineva din provincie pentru o livrare de flori romantice în București. 


Era un buchet minunat de trandafiri roșii, în mijlocul cărora trona unul alb, simbol al nevoii de iertare cred și un ursuleț de pluș. I-am cerut curierului să îmi dea și mie telefonul florăriei din București. Mi s-au părut profesioniști și mi-a plăcut că a avut răbdare să mă trezesc din reverie. Probabil, cei care livrează flori romantice sunt și ei niște romantici sau Cupidoni....
Mi-a înmânat o carte de vizită cu datele florăriei și numărul de telefon și i-am urat o seară frumoasă. 

Ador florile, eu însămi am acasă o orhidee fluture de care mi-e dor și pe care l-am rugat să o îngrijească. Am o colecție impresionantă de poze cu flori din natură. Iubesc primăvara, florile. Mi-e dor....de apartamentul meu confortabil, de florile mele, de fereastra mea, de EL. 




Mă trezesc din nostalgie florile, pe care le țin încă uimită în brațe. Miros atât de frumos. Multe flori pe care le vând florăriile nu miros sau miros urât, însă acestea mă fac să visez. Strâng ursulețul în brațe și adorm....îmbătată de mirosul de flori romantice, visez că sunt acasă din nou. Pesemne au fost flori fermecate, flori cu miros de ACASĂ. 

***
Articolul este scris pentru Spring SuperBlog 2016.